marți, 1 noiembrie 2011
autoreglare
ramai tu treaza
si lasa-n grija altuia
felul de-a te intampina,
ci fii atenta;
esti prezenta?
si daca esti
nu mai esti in povesti
ci-n adevar.
nu mai iei in raspar
orice alt' data te tragea de par
ci chibzuiesti
cum sa gasesti
raspunsul cu coloana vertebrala
ce te-ajuta sa iesi din boala
din aiureala
si sminteala
si nu mai procedezi la nimereala,
ci poti,cu indrazneala,
sa te abtii
de la reactiile-stihii
si-atunci,sa stii,
n-ai sa mai fii
nicicand prin balarii,
ci in campii
florii
cu zambet de copii...
altii sa fulgere,sa tune...
fii in intelepciune,
nu prefacuta,ci pe bune
interpretand pe ale tale strune
melodioasa acceptare,si-ti poti spune:
fii atenta la tine cum raspunzi,
nu ai motiv sa te-ascunzi
sau sa dai vina pe oglinda
ca nu-i mai blanda,
cand iti arata chipul de sperietoare
ce ai fi vrut sa ti-l intoarca,floare.
deci tot ce ai
a face pentru dulce trai
este sa n-ai
impotrivire-n gand,sau grai,
sau gest,sau sentiment.
te-mpotrivesti,devii dement
si esti inconstient
nemaivazand ,fiind absent,
ca-ti dai de buna voie
cu piatra-n cap si intri in nevoie.
privind-simtind cu-ngaduinta
ti-e totul cu putinta.
recunoscand ca totul te serveste
dumnezeieste,
realizezi schimbare
prin autoreglare
si nicicum altcumva
si nici l-altcineva
decat in casa ta
si-asa ti-e cu putinta
sa iesi din suferinta.
nu arunca pisica in ograda altcuiva;te-am prins!;e-a ta !
luni, 24 octombrie 2011
Altarul
in trupul meu-altarul sfant
si fara gand
ma-ntind
in necuprins,
destins
de-mi vine sa imbratisez
pe toti
fie si distractivi,si chiar si tonti
ca nu mai poti
sa ii socoti
dupa ce fac
sunt pe pamant ca intr-un sac
in care jocuri joaca ne-ncetat
luindu-le mai deseori incrancenat
crezand ca nu-i a buna sa zambesti
si ca in sac ai sa gasesti
cea mai perfecta libertate
c-asa e scrisa in legalitate
sa se supuna sacului prea stramt
luind de unica doar viata pe pamant.
si cum sa poti a nu-i imbratisa
cand chiar imbratisarea ta
e cel ce esti
cel nevazut de ochii lor lumesti
si-n care se petrece totul
ce e creat
de-a lungul-latul si inalt!?
altarul tau de pe pamant
e trupul sfant
ce-ti tine in acest aranjament
de impletiri de energie-angajament
in a-ti fi casa efemera de serviciu
in care in lumina si in viciu
te joci de-a locuitul in uitare
pana ce suna goarn-a desteptare
si-atunci,sfintit de propria-ti prezenta
iti face reverenta
si te cunoaste ca stapan
lasand alura de jupan
pe care a purtat-o mult prea mult
si-astfel primeste cerul in pamant
si-nvaluiti intr-un vesmant
cu un nou gand
extinsi in Cel Ce Sunt
gandesc cu cer si cu pamant
in chipul sfant
cel sinplu,suplu si profund
de care n-am avut habar
pana ce nu mi-am fost altar
si-o spun ACUM:
SUNT DUMNEZEU,CA ALTFEL NU AM CUM
SI-ASA E ORISICINE,ORISICUM,
chiar daca de mirare se opreste-n drum
ca chiar de sta,sau umbla tot mereu
ORICE EXISTA E ALTAR DE DUMNEZEU.
vineri, 5 august 2011
tun
luni, 1 august 2011
copie
la baza craniului ce sunt ,
si-n cer si pe pamant,
ma scarpina un cant ,
razand
cu orice gand
nastrusnic,sau plapand
si devenind,razand ,
la baza craniului un vant
arzand
si racorind
si bucurand
cer si pamant
ce sunt.
Este adevarat ca la baza craniului meu ,in ultimul timp,este santier,dar darul primit in aceasta experienta este "modalitatea" de intoarcere in realitatile vizitate in vis,din starea de veghe,constient si la alegere.
duminică, 31 iulie 2011
n
joi, 30 iunie 2011
Lung fu drumul
cu stanca s-a luptat,el,luptatorul
crezand ca-n stanca-i drumul ce-l va duce
la o rascruce
din care lumea sa i se deschida,
sa se destinda,
sa nu se plimbe doar pin tinda,
dar obosind
caznind,
pica pe dara de tunel sapat
si fiindca deznadejdea l-a impresurat,
desi muncitul trup ii fuse ingropat,
el deznadejdea si-a carat
in locul cel dezancarnat,
unde a reflectat
ca n-a realizat
strapungerea de stanca
la care inca
considera ca are de sapat
si-si ia iar start
spre cariera cea stancoasa
si sapa,sapa iar pan' cea cu coasa
vazandu-l iar sleit si deznadajduit
in propriul labirint inlantuit
il scapa iar de acest chin...
dar cand se uita inapoi
si vede ca-n nevoi
a tot catat si rascolit
un gand i s-a ivit !...
nu-i chip sa fac minuni
decat sa-mi creasca maini,
dar cum in forma din abis
esti cantr-un vis,
nu am alta scapare
decat sa-mi iau chiar si picioare
sa ma intorc in incarnare.
numai aicea pe Pamant
poti deveni sfant
daca ai stat,te-ai ascultat,
si ti-ai adus aminte ca de fapt
TU esti chiar apt
sa stii ca nu exista moarte
ca poti sa ai tu parte
numai de viata
si nu de cea ...pe ata,
ci chiar TRAIND
si cand o vezi venind
pe cea cu coasa poposind
uita-te fix la ea ca sa observi
ca-si intra chiar in nervi
cand te-o vedea ca te distrezi
ca topai si dansezi
insa pe ea nici nu o vezi
ca este doar o nalucire,
o umbra de inchipuire
ce a nascut-o frica picurata
de veacuri-veacuri tot carata...
deci stii acum
oprindu-te din drum
ca daca nu stopezi tu chinul
n-o face-o nici vecinul,
nici popa ,nici tot cinul,
ci numai tu te hotarasti
sa schimbi macazul si sa tot zambesti
la tot ce-ai plans si-ai suferit,
si-autunci te poti numi dezmeticit,
sau,dupa altii,un trezit,ce e-mplinit
nu se mai teme de iubit
ci da iubirii tot elanul
si nu mai da cu banul,
ci rade si danseaza ori cu cine
vine
si-i iese-n cale
in deal sau vale
si...pe-alceva...nu da doua parale.
CA VIATA-I VIATA S-O TRAIESTI,
NU S-O MUNCESTI,
S-O CHINUI,
S-O BOCESTI
CI MAI PRESUS DE TOATE... SA TE IUBESTI.
Era o postare neterminata,dar asta nu inseamna ca se termina vreodata...postarea,ci supararea cu care viata ti-o muncesti si-ncepi sa o TRAIESTI !!!
Joc
intrupati
si nu ca frati,
ci integrati
-ntr-o singura suflare
dezmierdati
facand un UNU
infinit,
nemarginit
sensibil la a lui simtire
in care TOTUL se revarsa...
si e simtit intr-un alt fel...
decat o fac o EA si-un EL
prea plin,prea tandru,prea dezmierdator
pentr-a putea trai doar cu-a lui dor...
si,deci stapan stapanitor al propriului regat
in tine zamislit nemasurat,
te locuiesti
in simplitatea simplitatii
si te traiesti
dand trai divinitatii
ce-i intrupat ACUM in OMUL LIBERTATII.
si nu-i facut un joc de doi sa fie,
ci-i o unire pentru vesnicie,
intre iluzie si dez-
la miez.
duminică, 5 iunie 2011
E mult mai mult
sunt mult mai multe decat sunt
privindu-ma doar pe pamant,
desi e complicat aici
sa te ridici
pentru-a privi
tot ce o fi-ncurcat
inlantuit si-ncatusat
confuz si ingalat
si crezi ca-i cu atat mai deocheat
cu cat esti mult mai incurcat,
sofisticat,
si invatat
si instruit
(tampit de-atata scris-citit
si reusit
si repetat si absolvit...)
uitandu-te cu luare-aminte
observi ca-ti urci un imn in minte
si nu ii treci pe dinainte
ca-i cea mai brava dintre
chinuitorii cei permisi
sa-si bata joc de cei cu ochi-nchisi
slavind-o ca pe acei prea distinsi
desi prin ea suntem invinsi
in mii de-nchipuiri impinsi
din care iesim linsi
de vlaga,bucurie
deci,prea decojiti de viata
ce-atarna ca de-un fir de ata
citindu-ni-se si pe fata
in brazde-adanci de oropseala...
dar cui sa cer eu socoteala?
cand nu-i decat a mea sminteala
ce-ar fi admis sa fiu si cheala,
numai sa fiu in randuiala,
caci musai trebuia sa fiu
in rand cu oricare diliu,
cu-orice smintit
inchipuit
caci chipul vazut-n-oglinda
cand tocmai traversa prin tinda
i s-a parut a fi exact
ce-i EL de fapt...
si-acum sustine ca prin act,
prin lupta si razbit
putea-va, in sfarsit,
fi implinit...
si sfatuita de cei "invatati"
cu el in pas m-am potrivit
ca niste frati
de suferinta,
umilinta,
si de cainta...
fiindca...caint-asa m-a apucat
si-am stat
din iuresul fugitului ,
muncitului,
scrasnitului
de-a fi in rand cu lumea...
si-cetinind,
privind,
intelegand
ce-si face omul cel flamand
de pasul altuia-n cadenta,
realizai...ca-i doar dementa
si m-am aflat zambind....
si m-am lasat,
m-am afundat
din ce in ce...
si stiti voi ce?
deodata am cazut in ...mine
si asta-i Viata cea minune
ca-n fundul mine-lui e Trai
pe care altii il numesc si Rai
si neavand nimic de povestit
in legatura cu acest trait,
ca deocamdata-i prea golit
de orisice-ai crezut
a fi vazut,
te desfatezi intru acest NIMIC
ce pentru mine-i,ca sa zic,
Intregul celui ce crezu ca-i mic
in fata Creatorului cel mare
de care-i fuse teama tare,
dar aflu in acest nimic,
si asta pot sa zic,
ca nu-i deloc un altceva,
decat doar constiinta,da,
ce e traita cu tumult
necunoscut
de omul ce se lupta a fi cult
si-i mult mai mult,
Fiindu-te,
Iubindu-te,
Traindu-te.
desi nu este nimic altceva decat tu insuti,esti plin de relatia si prietenia cu tine,de incantarea de a te cunoaste asa cum esti,de bucuria si implinirea acestei cunoasteri,traiesti cuantic...
miercuri, 1 iunie 2011
Nu exista nimic, decat EU INSUMI
Trairea realitatii lui:"nimic,nimic,nimic,decat eu insumi" e ,pentru mine,suprema experienta ,chintesenta tuturor experientelor,este EU SUNT ... si este neasteptat si neanchipuit de ...Este DIVINUL simtit personal si e doar EL pe care-l simti ca ESTI si NIMIC ALTCEVA,si totodata exista TOTUL intr-o implinire pentru care nu sunt cuvinte...Chiar si "bucurie" daca-i spun ,e irelevant...
marți, 29 martie 2011
Primavara
in pragul cel trecut de iarna
sta pragul vietii ce ma cheama
la-nmuguriri de flori si pomi
si nu iti vine sa mai dormi
uitand de firul ierbii verzi
ce-l vezi
de cum tu te dezmierzi
c-o plimbarica
cat de mica
prin vuietul de vant pe-afara
ce-aduce vestea iar si iara
ca se trezeste si crang si-n livezi
incep sa misune-n amiezi
inaripatele fapturi
scotand bazaituri
inghesuindu-se la soare
pe un butuc,pe-o piatra mare
ce-i pregatita pentru sarbatoare
ca,iata se formeaza cupluri
de-ndragostiti ce-si pregatesc ei cuiburi
pentru-a primi si-n asta primavara
viata noua,mai sprintara
decat sunt ei,parintii de ganganii
ca viata asta de ganganii
e mult diversa si deosebita
de-a omului.
cat ar manca o pita
se naste,vietuieste si-i si ofilita
,dand randul altora la experienta.
considera cumva ca e dementa?
c-asa putin e pusa-n evidenta,
ca timp terestru,insa-i traita in buiestru
ca-n ziua nasterii de dimineata
e un copil ce-i mult mai mult ,
la pranz e un adult
iar pe-serat deja el s-a culcat
sa-si doarma somnul cel de veci,
dar cand tu ziua i-o petreci
cu o privire mai atenta
desi nu- ti pare lenta,
o viata-ntreaga-n ea s-a scurs;
cu nastere,cu nunta si cu...dus
si crezi tu oare ca-i considerata scurta
ca nu sunt ani aproape-o suta?
nu.a fost traita-n bucurie
o viata de o zi,dar vie,
avand tot mersul, ce la om
se desfasoara
asa-ntr-o doara...
mereu cu frica mortii subtiooara..
traind tot iarna-n primavara
ca,desi el se uita la natura
si ochii ii zambesc in uitatura
pe dedesubt e tot o muratura
ce se acreste cu-o sperietura
ca toata viata lui urmata-i de cadere
in ale mortii reci unghere.
viata-i Viata dac-o vezi si ea in veci nu piere.
luni, 28 martie 2011
Soclul
Oamenii au fost dintotdeauna dornici sa descopera altceva care sa-i ajute sa-si schimbe experienta de viata,sa scape de suferinta neamplinirii.Normal ca ,starea umana nefiindu-le naturala,s-au simtit intemnitati,stransi,sufocati si au cautat o modalitate de iesire din stransoare.Sfatuiti fiind de catre liderii pe care si i-au ales sa caute inafara lor,lideri care,la randul lor nu erau clarificati in aceasta privinta nici pentru ei,bineanteles ca rezultatele descatusarii au fost minore.Dupa numeroase experiente,unii au "prins" un capat al firului care putea duce la o eliberare si,desi incompleta,rezultatul schimbarii vietii lor,fata de cea a maselor ,a fost remarcat.Atunci ,vrand sa observe mai de aproape ce au de impartasit acestia ce se detasasera intrucatva de greul suferintei,cei dornici i-au abordat ,ascultandu-le spusele,dialogand cu ei si cerandu-le sfaturile.Ce i-a determinat pe acestia sa-i caute,sa-i urmeze,sa le asculte sfaturile?O conectare ,o atingere interioara a unor energii existente si in ei ,ca urmare a dorintei de schimbare.Acest lucru s-a petrecut din cele mai vechi timpuri ale umanitatii si se petrece si in prezent.Bineanteles ,constiinta omului fiind modelata de aceste miscari de energii,ceea ce omul de azi cauta spre a se cunoaste in adevarul sau,este mai rafinat,mai interiorizat,mai profund.Oricum, mobilul ce a pus pe om in miscare in acest sens a fost si este propria simtire a propriilor constientizari,a propriilor aha!-uri,chiar daca s-au declansat la conectarea cu vorbele,faptele etc.... altcuiva.Acel altcineva s-a exprimat la fel pentru oricine,dar numai cei ce erau pregatiti in interiorul lor sa conecteze ,au putut si beneficia .Daca din aceste deschideri interioare,unii au simtit o profunzime pe care pana atunci nu si-o simtisera,conform invataturilor traditionale,neantelegerii si neancrederii ce le-a fost alimentata de cand lumea si pamantul,de multe ori au atribuit -o altora (pe care ii asculta,sa zicem) si nu lor insisi.De aici,s-a nascut venerarea fata de altii,atribuirea tuturor meritelor noilor lor simtiri altora,nedandu-si seama ca ceea ce simteau provenea doar dinauntrul lor,ei fusesera in stare,deci,sa simta pentru ei si nu un altul.Altfel spus,meritul le revenea doar lor,fiindca si aceasta disponibilitate de a-l cauta pe cel ale carui energii conectasera cu ale lor,era tot meritul lor.Chemarea putea fi catre toti,dar numai cei ce-si simteau imboldul de a o urma ,cei ce se simteau pregatiti,au urmat-o,desi nu indrazneau inca sa creada ca meritul propriu primeaza.
Deschiderea constiintei,insotita de constientizarea schimbarii ce s-a produs in realitatea lor proprie,a fost atat de vizibila pentru proprii lor "ochi",incat nu s-au abtinut,conform conditionarilor de veacuri,sa ridice o "statuie" in constiinta lor celui caruia ii atribuiau meritele trezirii lor la o alta realitate.Cateodata,cel urcat pe soclu,nici nu realiza dimensiunea "operei de arta" pentru ca ,fiind creatia artistului resprectiv,doar acesta ii cunostea trairile ce si le pusese in lucrarea lui.Era,de fapt,statuia propriilor lui sentimente,trairi,constientizari,aha!-ri ,dar incapabil sa le vada asa,avea impresia ca izvorul lor este altcineva.Isi ridicase pe soclu propria schimbare in constiinta,dar o credea a fi meritul "modelului" folosit de el...
Sufletul artistului ,in toata aceasta perioada,a insistat in a-l atentiona ca nu-i vorba de un altul,ca el insusi este cel caruia merita sa-i ridice singura statuie ,ca ceea ce a crezut ca l-a impresionat la altul este simtit datorita lui insusi...Cand,in cele din urma,se priveste mai cu atentie si realizeaza ca toata admiratia i se cuvine lui,conform asteptarilor umane,se infurie si cade in condamnarea drastica a celui ce pana atunci ii fusese tinta admiratiei lui.Este cunoscuta,in decursul istoriei,isteria de care este in stare un artist sa si-o manifeste asupra propriei creatii,a propriului obiect al admiratiei.Nu numai ca se razbuna cu naduf si furie pe obiectul creatiei lui,statuia,dar urmareste si "modelul" pentru a-l anihila .Este de inteles ca si el realizase ca singurul locatar al soclului merita sa fie el insusi,dar tot la fel de lesne este de inteles inclinatia omenirii spre criminalitate,spre creatia prin distrugere.Nimeni nu-l obligase sa ridice acea statuie,era creatia lui si daca nu mai corespundea noii sale constiinte,putea sa o decreeze ,fara furie si incrancenare,inturnand toate distinsele sentimente catre el insusi si multumindu-si ca le-a trait,chiar daca s-a iluzionat ca sunt catre inafara.
Conteaza aparentele statuii ?Schimba-i infatisarea cu a ta, ca, ce are inauntru este doar ce tu esti.Este creata din simtirile tale cele mai profunde,atata timp ce a meritat sa fie pe soclu.
vineri, 25 martie 2011
Dictatorii nostri
Iscusit ne-am mai creat aspectele-dictatori !Desi,la un moment dat,realizam ca sufletul ne spune altceva decat ceea ce facem,decat felul suferind in care traim,un "ceva" ne sopteste la ureche ca ala,sau ala,sau ala sunt de vina pentru toate acestea.Imensa creativitate de care suntem in stare,a modelat atat de perfect pe proprii surghiunitori,incat isi fac treaba ce le-am dat-o de facut cu un profesionalism demn de toata lauda.Normal ca tot de iscusinta noastra tine si greutatea cu care suntem in stare sa-i depistam si sa sfarsim jocul cu ei.De multe ori,seductia acestui joc atat de cunoscut,incitant,plin de emotii aducatoare a multor avalanse ce ne indoaie chiar,da celui ce le alege iar si iar ,satisfactia tumultului vietii.Ii place suferinta si sufera de bucuria suferintei !Ii place victimizarea si da vina pe altii,nerecunoscandu-si pozitia de creator.Numai si numai cel ce sufera este creatorul suferintei sale si,in plus,fiind victima indoielilor sale in privinta abilitatilor creatoare,este si abuzator,insistand ca altii (de cele mai multe ori,cei apropiati fata de care pretinde ca are numai sentimente de iubire !) sa le asculte povestea despre ceea ce le-au facut ...niste rai,niste uraciosi,niste duri...Toate aceste etichete sunt lipite pe imaginile mintale conform emotiilor proprii create de propria minte,dar care arata cu degetul inafara.Sunt,de fapt,proprii dictatori,propriile creatii ,aspecte carora le da permisiunea conducerii realitatii proprii,(chiar daca ocazional),ocazii cu care aceste unelte,aspectele-dictatori-personali, ii da celui ce le permite satisfactia suferintei de bucuria suferintei .
Ca daca nu s-ar bucura,de ce ar mai suferi ?!Si daca nu ar mai suferi, care ar mai fi satisfactia proprilor dictatori ?!Au fost creati sa produca suferinta si nesuferinta i-ar face inutili.Ne induram sa-i concediem ?! Sta numai in puterea noastra,creatorii lor.Si,pentru ca in viata personala (subiectul mesajului de fata) deja multi oameni si-au scuturat dominatia dictatorilor proprii, in viata popoarelor lumii dictatorii sunt maturati .
Curatenie de primavara !
marți, 22 februarie 2011
Raspuns
Nu-i vreme de intarziat
Cand un raspuns se cere insistent
Si,deci m-am apucat,
Constient,
Sa ma explic
De ce am vrut sa zic
Spunand ca nu-i nimic
Oprit
La zis,daca e lamurit.
Pai,eu ziceam ca Totul este Dumnezeu
Si-n cer,si pe pamant,si-n helesteu,
Si in masina, si in trotuar
Si-n gand,si in furat,si-n dar,
Si-n orice,chiar daca nu ai habar.
Atunci,cum poate Diavolul gandit
Sa fie ocolit?
Asta ar cam suna asa:
Acest Diavol e,sadea,
Mai creator decat e Creatorul
Daca el poate-asa sa se sustraga
(Precum gandeste ganditorul)
Dar vad ca-i o gandire bleaga,
Pentru ca neaga
Prezenta-n tot si toate
A Celui cu Intaietate.
E o gandire de societate
(Produsa de invataturi indoctrinate)
Ce-a refuzat sa vada si s-auda
Vorba neoarba si nesurda
Fiindc-a fost infricosata
De interesul celor ce s-arata
Ca singuri "unsi" pentru a explica
Ce-i Dumnezeu,la toata gloata
Pe care-au reusit sa o ingroape
In chin si-n jale,tzinand-o aproape
Pe post de sursa de venit
Ce n-are dreptul la vazut,
Sau auzit
Cu propriile-i simturi cu care e dotata
Si-i nevoita sa accepte-o soarta
Pe care sa i-o carmuiasca cei
Ce-si trag foloase de pe urma ei.
Am discutat chiar cu cei "unsi",
Cam dusi
Cu ochii tot dupa matusi
Ca-s mai usor de pacalit.
Ca daca e de indragit,
Tot la fustite ochiul i-a fugit.
E de-nteles,nu de hulit.
I-am intrebat, asa pe fatza
De nu le e rusine,greata
De gestul lor fara iubire
De simt asa o multumire
Sa ia de la matusa schioapa
Ce este cu-n picior in groapa
Si un leutz ce ea-l avea de paine
Si i l-a dus pe o inselaciune
Spunandu-i ca la mortii ei
Le face trebuinta ai ei lei,
Sau ca e musai sa le dea pomana
Prosoape de bumbac cu deasa blana
Si sa nu fie cumva de plastic
Ca nu da bine la al lui butic.
Si in durerea ei intretinuta
De cel cu iscusinta multa
De a o face sa se simta
Datoare sa ii miluiasca
Pe cei din groapa cu pomana-mparateasca,
Ea da,luata de durere
Dar in adacul inimii,ea cere
Dreptate,desi nu-ndrazneste
Si stie,dar si-o spune pe muteste.
Ca ea nu a vazut in viata ei
Vreun mort sa-si cumpere ceva din lei
Nici in masini luxoase,
Si nici in vile spatioase,
Si stie ca toata pomana
E-n buzunarul celui cu icoana.
Si nu ca i-a luat agoniseala
Imi vine mie sa-i cer socoteala,
Ci ca o minte si-o prosteste
Si-o nfricoseaza
Si ii sugereaza
Ca de nu face cum i se dicteaza
Il supara pe Dumnezeu
Si Diavolul o ia-n regatul sau
De pleaca speriata spre mormant
C-asa duhovnic avu pe pamant...
Si daca stai tu si privesti
Si chibzuiesti
Cine e diavolul ce tu gandesti
Ca are-apucaturi dracesti?
E fiecare-apucatura
Ce-o are omul ce nu-si stie-a sa natura
Si-si da ...la suferinta !... pe masura
De chiar o ia pe aratura,
Se sprijina-n injuratura,
Sau in afurisenie,sau acatist...
In care taica popa e artist.
Nu asta-i Anticrist?
Ca-l sprijina-n injuraturi
Pe cel ce-i plin de uri
Si il sustine-asa,dupa... scriptura !
Interpretata prin a popii gura
In orice forma ce lui ii serveste
Pe enorias il pacaleste
Ca-i sta la dispozitie oricand doreste
Sa il ajute-asa precum pofteste,
Chiar de nu e dumnezeieste.
Ca Diavolul nu are fata proprie de aratare
E-n fiecare
Ce-si face viata un cosmar
Si da si altor-acest "dar"
Si-l cauta ei in zadar
("Il cauta" doar pentru dar)
Sa-l pedepseasca c-o exorcizare
Ce neobrazare !!!
Pai,de ce i se mai spune si Impielitzatul?
Ca-i imbracat in piele,deshuchiatul !
Si ce cuvantator e imbracat in piele?
Chiar Omul cu-ale lui belele
Pe care si le-a dat
Ca asa fu el indrumat
De-nvatatura ce i s-a predat
Si care tot l-a invatat
Sa chinuie in lung si-n lat
Pe-acest Pamant spre care s-a-nturnat
Sa fie Imparat.
Deci,ca raspuns,in incheiere
Haide sa ne-ntelegem,vere,
Ca nu gasesc nici o durere
In a instiinta'nc-o data:
CaToata Creatia,Toata
E impregnata de Divinitate
Si Dumnezeu n- ajunse- n asa hal
Sa-si fi creat si el Rival.
Doar mintile avide de vreo confruntare
Au nascocit pe Diavolul cel mare
Sa-l aiba paza la hotare
Pentru a controla popoare
Si a le tine in uitare.
Voi repeta mereu:
Si Dracu-i de Dumnezeu impregnat
Ca Dumnezeu pe toate le-a creat
Si,deci,si pe acest Impielitat,
(Care-i doar gand de confruntare si de ura,ai aflat).
Si cand tu putea-vei in profund sa te privesti,
Iti mai spun una, de care-acum tu te crucesti:
Si eu sunt Dumnezeu si tu esti !!!
Unui oripilat,zice el,de usurinta cu care folosesc cuvintele ce nu ar trebui rostite,dar el este oripilat dinainte de a citi cuvintele mele,ca au avut grija sfintiile sale,duhovnicii .
duminică, 20 februarie 2011
joi, 17 februarie 2011
Indrazneala ?
Ca-s sonata
Daca scriu asa pe data
De las cu gura cascata
Pe cei ce sunt elevati,
Educati
Ba,si cei intemnitati
In credinte infundati
Ce s-au simtit rusinati
Sa citeasc-asa cuvinte
Scrise de-una fara minte
Fara pic de sfiiciune
Da,pe bune!
Asta-i om spiritual
Prezentat in asa hal?
Sunt cuvinte de...hamal
As putea spune
Pline doar de uraciune
Murdarite de taciune
Da,pe bune !
Si alte zeci de reprosuri
Pentru sute de mirosuri
Neplacute si-otravite,
Necioplitele expresii
Ce-au facut niscai impresii
Despre-a mea cultura scurta...
Rad tinandu-ma de burta...
Eu m-am bloguit cum vreau
Socoteala eu nu dau
Cui obraz subtire au
Fiindca stiu ca un obraz,
Daca-i treaz
Nici nu moare de necaz
Nici nu face caz
(Ca-i mai breaz)
La schimbare de macaz.
Cine fuge spre lumina
Gaseste orisicui vina,
Crezandu-se mai curati...
Dar sunt dezechilibrati
Ca au in a lor viata
Doar o latura semeata
Ce inseamna jumatate,
(Numai fata,nu si spate)
Spetele acelea late
Lucrurile neplacute;
Multe suferinte,multe
Uraciuni,vorbe neculte,
Tot naduful,toata greata,
Si durerea si-ntristarea,
Suferinta,toata jalea...
Si nu vor s-o mai priveasca.
Daramite s-o iubeasca?!
Cand privesc spre ei,
Merei,
Tepeni in a lor credinta
Imi explic mai cu putinta
De ce-s fazi ,fara culoare
In lumina zambitoare
Grijulii,nevoie-mare
Sa-si pastreze ochi-n zare
Asteptand ,
Sperand,
Nutrind
Sa vina nu-sh' ce plutind
Falfaind din aripioare
Sa le-aduca alinare
Cu cuvinte-mbietoare
(Pe care...doamne fereste!
Nimenea nu le manjeste
Ca nu IL mai mantuieste).
Insa tot ce nu-i dorit
Este de tot parasit
Si isi cere drept la trait
Cand de el habar nu ai
Si te ia si te izbeste
Iarba verde-n cap iti creste...
Cand si ALB si NEGRU-i sfant,faci din ele un cuvant,dantuind tu pe Pamant,fara lupta cu avant,dar cand numai ALB ,sau numai NEGRU-i bun,esti de fapt carne de tun si,cum sa-ti spun...intr-un cuvant...dantuiesti pe sub Pamant insa,oricum,si-un dans si altul este sfant si-al meu cuvant le canta intr-un sincur gand...razand .
Intimitate
Raspuns la milogeli de iubire
Am intalnit-o la godac si la cornut,
La exemplarele canine,
Si la mioarele ovine
Ca ele au imprumutat
De la stapanul ce-a uitat
Ce e iubirea cu adevarat,
Acest instinct al carnii in durere
Ce animalului ii cere
Sa isi ofere-acea placere
Si asta se intampla pentru ca
Nu stiu ca-i o reactie chimica.
Se-ntampla ,deci,sa cread-asa de-o data
Ca e iubire-adevarata.
Pentru ca animalul nu cunoaste alt
Model pentru echilibrat.
(Se stie-acum ca e implant
Inca din Alt
Ca recompensa pentru-ngenunchiat,
Muncit,impins si umilit)
Dar cand e vorba-aici de un maiestru anuntat
Ce numele de Standard* el si-a dat
Si Shaumbroi*s-a declarat,
In Ahmyo* pana la gat s-a "innecat"
Tentata sunt ca toate-s doar c...t.
Cel ce traiest-n adevar iubire
E numai fericire
Si nu se milogeste la raspuns
Din partea altuia, ca si-e de-ajuns,
Ba, se simte cu el insusi chiar divin
Si nu putem vorbi de chin
Ca n-are asteptari chinuitoare
Nu sufera,nu se topeste si nu moare
De foame, tot tanjind dup-alinare
Si nu umbla hai-hui pe strazi,nauc
Fara simtire precum un butuc
Tarandu-si dupa el picioarele
De-l ploua,sau de-l arde soarele.
Asa facea si pisicutul meu
Dar a patit-o rau
Ca nu manca si tot slabea
Si cauta
Pereche.Nu gasea
Si-odat', pe inserat,
Si suparat,
Slabit si ogarjit
Sub niste roti a nimerit
Numai ca el avu noroc
Ca are coada acest "dobitoc"
Si singura lui stricaciune
A fost la varful cozii;o minune!
Dar cum indragostitul cel biped
Nu are coada pe la spate
I s-ar pute-ntampla ,mai frate,
Sa fie el calcat chiar pe obiectu'
Cu care umbla dumnealui dupa raspuns selectu'
Si spun "select" c-asa se vede el
In comparatie cu-n motanel
Dar mie mi se pare ca
Si unu' si-altul sufera
Doar din acel motiv
Lasciv
Si posesiv
Care te lasa costeliv,
Sau te transforma in betiv
(Dar nu e cazul dumnealui:
Nu e amicul vinului
Si nici a unei mese bune
Ca constiinta lui ii spune
Ca daca rabda va avea rasplata
...ha-ha...poate pe lumea ceealalta...
O asteptare idioata
Si deseori,recomandare data
Ca de o fi urmata
Imediat te-nalti,asa deodata,
Ce constiinta de gloata !)
Indragostitule milog,
Te rog
Sa nu mai umbli-asa olog,
Sa stai mai bine in barlog,
Sa te apuci si de mancat
Si chiar baut,si nu-n cele din urma respirat
Pentru-a putea intra-n profund
Unde IUBIREA nu-i un sentiment la fund
Nici pe-nainte,nici pe dinapoi
Si nu-i de doi,decat doar mai apoi
Cand poate fi in amandoi
In adevarul ei cel simplu
Si-atucea-si umplu
Cu continut real o experienta
Ce poate transforma o existenta
Si nu va mai umbla nicicand
Cersind ,
Ci doar FIIND ,
Ce-i singurul iubit iubind
Ce isi prezinta omu-n care e zambind
In care suferinta-mperecherii e o amintire
Lipsita de-autentica simtire,
Ca e hranire,
Deci,foame,nu iubire.
Pentru un prieten care incurca iubirea cu suferinta,vechea suferinta a neamplinirii pe care are impresia ca ar elibera-o prin raspunsul afirmativ al celei la care cerseste intelegere.
*Standard=exemplu manifestat de urmat .
*Shaumbroi=augmentativ de la cuvantul Shaumbra=familia de invatatori ai Energiei Noi Spirituale.
*Ahmyo= ton ancestral specific Increderii in Ceea ce esti.
...
Esti un nimic!
Totalul e total doar in NIMIC, Si unde inca nu-i nascuta devenirea... E viu si nesfarsit...etern. Ca tot nascutu-i inceput, Urmat fiind,in ordinea fireasca, De in-inevitabilul "Kaput". Nebun e cel ce vede asta slut. El fuge de-nteleapta constatare: Tot ce APARE apoi si DISPARE, Dar miezul DIN care-apare, IN care vietuieste Si-N care iarasi se topeste Aceasta toata vanzoleala E chiar realitatea cea REALA, Cea nenascuta,insa nascatoare, Cea nemiscata,insa-mbratisand miscarea (O-mbratisare multiplicitara, si pe-nauntru,dar si pe afara), Cea vesnic primitoare de re-ntoarceri A toate cate s-au nascut. Nascutu-i pentru dans,dar dansul oboseste Si TU,ce l-ai nascut,crescut,ACUM il odihneste ! A!,a-propos,ca am uitat sa-ti zic: Tu esti cel NEMISCAT, ESTI UN NIMIC' ESTI UN NIMIC, ESTI UN NIMUC !!!!!! UN ENORM NIMIC ! UN INCOMENSURABIL NIMIC ! N-am ce sa mai zic de Lucica,care scrie astfel de nimicuri,decat ca "cine zice ala e" |
Intreg
Simt inima-mi nebuna de uimire
Si cu nesat ma-mbat de-al linistii tumult
E clar de cristalin nauntru-mi
Vederi lipsite de-nteles de om
Vorbinde-n vers de lira tremuranda
Cu scanteieri de smalt rascolitor
A multor imbieri de freamat-zbor
Usor tresalt di clipa-n clipa
In inteles profund-strafund
Adanc curgand prin Marea Taina
Si-o gust Acum rascolitor...
TOT viul se trezeste-n mine
Gonind spre centrul care sunt
Luand cu-asalt o ultima reduta
Cea neravnite de vreun luptator:
NIMICUL CEL ATOTCUPRINZATOR,
Graalul cautat zadarniceste
De insetati avizi de efemer.
In taina-mi tainuita de mister
Ma scald in elixirul nemuririi
Prezent in tot ce sunt
Profund eu insumi ma-nteleg
In felul meu fiind
COMPLET
INTREG
(desi s-ar spune ca-s un pic mai bleg
ca nu ma zbat si nici nu mai alerg)
Iesita in 2007,cand am experimentat uluitoarea "dimensiune a Divinului",cum am denumit-o pentru mine.
Pe muteste
Doar am experimentat !
|
luni, 14 februarie 2011
Piatra angelica
Asta,ce dracu-i ?
Pierdere irecuperabila
duminică, 13 februarie 2011
Ori te trezesti,ori o mierlesti
In joaca visul am visat
Ca-mi fac o casa din aluat
Imprumutat
Din tina astrului creat
Si pentru ca m-a incantat
In visu-acesta am plonjat
Si m-am intemnitat
In casa de aluat
Si pentru c-o iubeam de tot
M-am si dospit si m-am si copt
In ale visurilor port…
Si de nu-mi fac acum un tort,
Acum cat pot,
Sa-mi fiu cireasa-n varf,socot
Ca chiar m-am lins de tot pe bot.
C-asa de drag mi-a fost in vis
C-am si uitat ce mi-am promis:
“Ma joc de-a locuitul in uitare
Pana ce suna goarn-a desteptare”
Si sa imi sune cand si cum
Am chibzuit,adica in ACUM.
Si uite goarna a sunat
Si-a rasunat,si-a repetat:
“Treziti-va ca e momentul”
Dar visu-acesta,cam dementul
Pretinde ca tot mai traieste
Si carmuieste
Precum”meuschii lui voieste”.
Si-atunci gornistul ragusit
De-tatea incercari,subit,
Gaseste-ndemnul cel mai iscusit
Cu shanse certe la trezit:
“Ba’,uituc ce esti,
Ori te trezesti,ori o mierlesti!
Ca uite ,precum mi-ai dictat,
Plutoane de-astre-am inturnat
Catre acest scump habitat
Sa-ti fie lotca,barca,sau vapor
Pe apele de cer in al tau zbor.
Ce dracu’,chiar esti chior?
Eu,cu onor,
Declar ca te omor,
De nu pornesti cu zor
In zbor,
C-asa mi-ai stabilit anterior.”
Hai,hai cu Mihai
Suflet,suflet de copil,prin ce colt te-ascunzi,tiptil ?
vineri, 4 februarie 2011
Unde dai si unde crapa !
Un raspuns dat unui insistent, ce ma soma sa ma destainui cum procedez concret in dezvaluirea de noi dimensiuni proprii.Adept al unor etichete shablonare,asa-zis spirituale,fara manifestarea lor vizibila in experienta de viata,mesajul meu ii recomanda sa puna in practica ce-a citit si studiat .
E-o practica "spirituala"
Sa le bagi pe toate-n oala
Fie ceapa si compot,
Fie hrean cu foi cu tot,
Fie zahar,bors si frisca,
Fie musca-n zbor ce misca
Inca-n clocot neanvinsa...
Dar e, zau,distragere
De n-ai nici o tragere
De inima sa imbuci
Si te grabesti sa te culci.
Pai,la ce bun ai creat
Si acuma zaci in pat
Lasand felul negustat?
Adunat-ai ditamai
Si acum foloase n-ai,
Tot cu burta goala stai
Gandind doar la dulce trai
Ce-ar putea sa fie-n Rai
Unde curg rauri de miere,
Unde n-ai decat a cere
Si de-odat' orice dorinta
Este lesne cu putinta
A se pune in miscare;
Chiar si feluri de mancare.
Si calatoresti in gand
Rand pe rand,si rand pe rand
Tot din Rai pana-n pamant.
Geaba vii,geaba te duci
Geaba rupi niste papuci
Daca ce-ai gatit nu-mbuci.
Vei fi vesnic calator
Insotit de "ghior-ghior-ghior!"
Asa mie mi-a cantat
Sufletul neampacat
De-am gatit si m-am culcat
Si un shut in fund mi-a dat:
La ce bun te-ai strufocat,
Pe toate le-ai adunat
Si in oala le-ai bagat,
Le-ai vegheat si invartit?
Si la ce ti-a folosit
Daca te vad tot lihnit
Si cu gandul aiurit
Prefacandu-te satul?
Doar de prost si de fudul?
Esti credul,da,esti credul.
Pune mana si mananca!
Oh,tu n-ai inteles inca?
Daca faci,aduni,gatesti
De ce naiba flamanzesti?
Te tot lasi cu burta goala
Si cu mancarica-n oala.
Asta-i boala
Si-i nasoala.
Nu mai amana nicicum
Ia si-nfuleca ACUM.
Si mi-a fost de ajutor
Cum gatesc,gata:potol!
Si-asa v-am impartasit
C-am mancat ce mi-am gatit.
Practica'-i spirituala
Sa mananci ce bagi in oala?
Da,da,da.E Crimson Scoala*.
Mai " spirituala " decat gospodina de Lucica,nu vad cum as putea fi.
*Scoala Noii Energii
Primit-am ieri doua-ntrebari
Nascute si din dor,dar si uitari
Si din scapari
In compromisul de a pizmui
Un buzunar al nu stiu cui o fi.
Ca’ n-are nici o importanta
Al cui e.Si-n ultima instanta
Ma uit la energia ce-a creat
Chiar in tandem cu doru-adevarat
Si-l vad zbatandu-se neampacat
In rasu-plansu’ celui afectat
De grija buzunarului citat
Si ma cuprinde o mirare:
Sa fie asta binecuvantare
Pentru serviciul ce ne-a fost facut
Si nu a fost vazut
Mai mult decat un buzunar umplut?!
Daca eu bine-am priceput
Amicul A. ne-a explicat:
Primesti asa,precum ai dat.
Si daca stau sa cantaresc
In buzunar serviciul ce-l primesc
Si ma privesc,
Observ ca roade Lipsa-n mine
Si Abundenta nu mai vine
Ca n-are cum sa mai incapa
In buzunarul ce de-atata lipsa…crapa.
Sa crape,sa se duca,mii firimituri
Sa se strecoare lipsa prin rupturi
De bucurie,sa-mpartim fripturi
Si vinuri fine sa ciocnim
Sa nu ne pese cat platim
Sa n-avem chef sa stim
Cat cheltuim
Sa “pipaim” cu incantare
Ce doar simtim “traind pe picior mare”
Si-atuncea universul ne raspunde
In mii de runde,
Cu-aceeasi abundenta ce-am simtit
Si bucurosi noi am trait
Fiindca El observa-n unde,
Unde
Clipeste in noianul saraciei
Un bec al desfatari-n bucurie
Si-i da mult pe deasupra bogatie,
Iar celui ce e-n lipsa de-abundenta
Si este carcotash
Cu bogatie-l mai serveste?Ash!
S-alege doar c-o mica…flatulentza.
C-am auzit eu dialog sincer
Intre stapanul Univers si inger
(Ca ingerii nu-si sunt stapanii lor,
Acesta-i darul dat Oamenilor)…
Si ingeru-ntreba pe Univers
Cum sa serveasca Omul mai intens
Si i-a raspuns:Ba,uita-te,priveste
Si unde vezi ca bogatia “clipoceste”,
Inseamna ca acestuia ii place
Deci,tu da-i bogatie,n-ai ce-i face,
Iar unde-i stinsa lampa bogatiei,
E omul saraciei
Si pentru ca-l iubesc fara conditie
Ajuta-l tu sa moara chiar de inanitie.
Deci,intelegeti voi dragi ingerasi
Sa dati mai mult decat se cere-acelorasi
Vibratii emanate din Pamant
Ca este sfant
Si nu il contrazic nici c-un cuvant.
Sa repetam:te uiti in ce se scalda,
Deci,asta-i place
C-acea traire-i este calda
Si da-i in plus,ca n-ai ce-i face.
Si zise ingerul ceresc:
-Dar,uita-te se chinuie,si sufera si se caznesc
Si sa-i ajut,iti cer,eu indraznesc.
-Gandesti asa ca tu nu esti Stapan
Si creator in Toate.
E propria realitate
Si nu privi cu strambatate
Ca mie mi-s la fel de dragi
Si cei care se lafaie-n palate
Si cei doar in nadragi
Si nu mai pune intrebari
Caci ei iubesc aceste stari
Si,ti-am mai spus,
De-aici,de “sus”
Le dau din plin exact ce au
Ca invers eu nu pot sa dau
E-o curgere spre flacara aprinsa
(De saracie,sau de bogati-extinsa)
Si-o intretin,la cere,nestinsa.
-Dar,ce-i cu tine-asa schimbat
De unde-ti vin neancetat
Aceste sentimente ce-altadat’
Nu le aveai?
Ia stai…
Au,nu cumva te pregatesti
Acolo jos tu sa traiesti
Sa-nveti ce nici nu banuiesti?
Raspunde,nu-i asa?
-Ba da!
-Atunci,ia seama ce le-am spus,
Dar spusa mea in van s-a dus:
Cand tu-ti insamantezi ogorul
Nu lasa gandul sa-si ia zborul,
Nu te itzi,
Si nu privi
In curtea altuia,vecin,
C-ai sa traiesti mereu in chin
Si lasa buzunarele straine,
Priveste-n buzunarul de la tine
De vrei sa-l ai ‘naintea altora
(Spre-a fi exemplu si nu altcumva)
Plin cu de toate,doldora
Si nu-ncerca
Sa te compari cu-altcineva
Nici n-avea grija altcuiva
Pentru-a putea
In bucurie viat-a savura
Si nu uita,tu cat traiesti
Pe-aceste plaiuri de povesti:
Nu pot sa-ti dau decat ce ai
Creat in felul tau de trai
Si daca ai,mai ia,
Iar daca n-ai,mai…va
Si vei veni aici mereu
Pan’ “a avea” nu-ti va fi greu.
Cand nu conteaza cum si ce
Fac toti ceilalti,fie orice,
Si-ti vezi de propriul tau facut
Esti gata pentr-un alt NOU INCEPUT
Pe care inca nu l-am prevazut
Dar e stiut doar vag
Si experienta voastra-l va aduce-n prag.
Cu drag,
Lucica
P.S. Si n-are nimica
Daca oricine-ar fi s-a suparat
E chiar exact ce si-a creat
Iar subsemnata s-a distrat.
Raspun la comentarii privind tarife,plati pretinse de diferite persoane pentru diferite servicii.