vineri, 5 august 2011

tun

eu tun si tunetul din tun e: spun tot acum ca nu mai am ce amana si-orcine-o vrea sa mai considere ca e prea mult,ca nu e cult,ca nu-i a buna si-i o dezmatare,l-anunt in gura mare ca nu-l obliga nimemenea sa dea crezare ,sau o atentie oricat de mica,de-i este frica de vreo pedeapsa nascocita de cei ce vor sa mocirlim,sa ne mintim,sa-ntepenim in chinurile nalucirilor de veacuri ,la care nu gasi-vom leacuri,de nu ne ridicam increzatori ca suntem dumnezei,nu muritori.putem,suntem pe punctul cel mai nimerit de cand aici am poposit sa intelegem ce traim,facandu-ne -o cu propria manuta si repetand ca o maimuta aceleasi mii minciuni ce ne-au fost date in mii de veacuri de doar strambatate,temandu-ne ca daca nu le repetam la nesfarsit...vai !,am gresit.ajunge !,inima-mi ma-mpunge sa ma dezbrac de toata-ncurcatura-tesatura de zdrente -penitente si sa ma bucur-shnur in orice clipa de viata ,privind cu-o alta fata spre tot ce a parut ca-i interzis,pretins a fi cerut de un stapan ce fuse nascocit pentru-a uita ca uitatura lui si-a ta-s UNA.nu-i lupta cea ce trebuie luptata,ci-i uitatura ce-a descatusata ce nu ingaduie sa fiu decat unicul fiu si eu ca si oricine este viu.si doar asa ,nelupta va invinge far-a impinge ,ci deschizand spre culmile marete de traire o viata fara amagire si careia nu-i poate fi nimic impotrivire,ca-i precum te postezi tu in traire nevrand sa schimbi dup-al tau plac...vreun drac,ci stiind chiar cu siguranta ca ce-a fost drac n-are nici o uzanta-n aceasta eleganta de a trai fara a chinui,ci doar a chiui de cea mai vie desfatare a mult mai multului cel mare ,cea care esti si n-ai cum sa nu fii acum si-n varii vesnicii si bucurandu-te de bucurii ce sunt mereu ,la greu,ascunse-n orice fapt,oricat s-ar zice ca-i inapt ,ca dand iluzia deoparte,de VIATA tu ai parte...in eternitate ,deci,in sfarsit tu ai parte de tine ca tu esti VIATA ,tu esti dumnezeu,mereu,si nu-i nici bine si nici rau si,uff !,rahat !,s-o spui e-un adevar, nu un pacat,dar daca nu-l traiesti ramai tot in ..... .

luni, 1 august 2011

copie

intr-un vis fulgerator,eram intr-o aula enorma,plina cu persoane ce compuneau poezii,iar in dreapta mea era asezat Horia Turcanu,implicat in aceeasi activitate.primul impuls cand reveneam din vis a fost sa iau pixul si hartia de langa pat si sa scriu ce scrisesem pe foaie in banca din aula.chiar m-am surprins de cateva ori tragand cu ochiul spre "hartia" din vis,privind spre perna.ceea ce urmeaza era scris pe ea:

la baza craniului ce sunt ,
si-n cer si pe pamant,
ma scarpina un cant ,
razand
cu orice gand
nastrusnic,sau plapand
si devenind,razand ,
la baza craniului un vant
arzand
si racorind
si bucurand
cer si pamant
ce sunt.

Este adevarat ca la baza craniului meu ,in ultimul timp,este santier,dar darul primit in aceasta experienta este "modalitatea" de intoarcere in realitatile vizitate in vis,din starea de veghe,constient si la alegere.