marți, 22 februarie 2011

Raspuns

   Nu-i vreme de intarziat

   Cand un raspuns se cere insistent

   Si,deci m-am apucat,

   Constient,

   Sa ma explic

   De ce am vrut sa zic

   Spunand ca nu-i nimic

   Oprit

   La zis,daca e lamurit.


   Pai,eu ziceam ca Totul este Dumnezeu

   Si-n cer,si pe pamant,si-n helesteu,

   Si in masina, si in trotuar

   Si-n gand,si in furat,si-n dar,

   Si-n orice,chiar daca nu ai habar.

   Atunci,cum poate Diavolul gandit

   Sa fie ocolit?

   Asta ar cam suna asa:

   Acest Diavol e,sadea,

   Mai creator decat e Creatorul

   Daca el poate-asa sa se sustraga

   (Precum gandeste ganditorul)

   Dar vad ca-i o gandire bleaga,

   Pentru ca neaga

   Prezenta-n tot si toate

   A Celui cu Intaietate.

   E o gandire de societate

   (Produsa de invataturi indoctrinate)

   Ce-a refuzat sa vada si s-auda

   Vorba neoarba si nesurda

   Fiindc-a fost infricosata

   De interesul celor ce s-arata

   Ca singuri "unsi" pentru a explica

   Ce-i Dumnezeu,la toata gloata

   Pe care-au reusit sa o ingroape

   In chin si-n jale,tzinand-o aproape

   Pe post de sursa de venit

   Ce n-are dreptul la vazut,

   Sau auzit

   Cu propriile-i simturi cu care e dotata

   Si-i nevoita sa accepte-o soarta

   Pe care sa i-o carmuiasca cei

   Ce-si trag foloase de pe urma ei.


   Am discutat chiar cu cei "unsi",

   Cam dusi

   Cu ochii tot dupa matusi

   Ca-s mai usor de pacalit.

   Ca daca e de indragit,

   Tot la fustite ochiul i-a fugit.

   E de-nteles,nu de hulit.

   I-am intrebat, asa pe fatza

   De nu le e rusine,greata

   De gestul lor fara iubire

   De simt asa o multumire

   Sa ia de la matusa schioapa

   Ce este cu-n picior in groapa

   Si un leutz ce ea-l avea de paine

   Si i l-a dus pe o inselaciune

   Spunandu-i ca la mortii ei

   Le face trebuinta ai ei lei,

   Sau ca e musai sa le dea pomana 

   Prosoape de bumbac cu deasa blana

   Si sa nu fie cumva de  plastic

   Ca nu da bine la al lui butic.

   Si in durerea ei intretinuta

   De cel cu iscusinta multa

   De a o face sa se simta

   Datoare sa ii miluiasca 

   Pe cei din groapa cu pomana-mparateasca,

   Ea da,luata de durere

   Dar in adacul inimii,ea cere

   Dreptate,desi nu-ndrazneste

   Si stie,dar si-o spune pe muteste.

   Ca ea nu a vazut in viata ei

   Vreun mort sa-si cumpere ceva din lei

   Nici in masini luxoase,

   Si nici in vile spatioase,

   Si stie ca toata pomana

   E-n buzunarul celui cu icoana.

   Si nu ca i-a luat agoniseala

   Imi vine mie sa-i cer socoteala,

   Ci ca o minte si-o prosteste

   Si-o nfricoseaza 

   Si ii sugereaza

   Ca de nu face cum i se dicteaza

   Il supara pe Dumnezeu

   Si Diavolul o ia-n regatul sau

   De pleaca speriata spre mormant

   C-asa duhovnic avu pe pamant...


   Si daca stai tu si privesti

   Si chibzuiesti

   Cine e diavolul ce tu gandesti

   Ca are-apucaturi dracesti?


   E fiecare-apucatura

   Ce-o are omul ce nu-si stie-a sa natura

   Si-si da ...la suferinta !... pe masura

   De chiar o ia pe aratura,

   Se sprijina-n injuratura,

   Sau in afurisenie,sau acatist...

   In care taica popa e artist.

   Nu asta-i Anticrist?

   Ca-l sprijina-n injuraturi

   Pe cel ce-i plin de uri

   Si il sustine-asa,dupa... scriptura !

   Interpretata prin a popii gura

   In orice forma ce lui ii serveste

   Pe enorias il pacaleste

   Ca-i sta la dispozitie oricand doreste

   Sa il ajute-asa precum pofteste,

   Chiar de nu e dumnezeieste.

   Ca Diavolul nu are fata proprie de aratare

   E-n fiecare 

   Ce-si face viata un cosmar

   Si da si altor-acest "dar"

   Si-l cauta ei in zadar

   ("Il cauta" doar pentru dar)

   Sa-l pedepseasca c-o exorcizare

   Ce neobrazare !!!


   Pai,de ce i se mai spune si Impielitzatul?

   Ca-i imbracat in piele,deshuchiatul !

   Si ce cuvantator e imbracat in piele?

   Chiar Omul cu-ale lui belele

   Pe care si le-a dat 

   Ca asa fu el indrumat

   De-nvatatura ce i s-a predat

   Si care tot l-a invatat

   Sa chinuie in lung si-n lat

   Pe-acest Pamant spre care s-a-nturnat 

   Sa fie Imparat.

   

   Deci,ca raspuns,in incheiere

   Haide sa ne-ntelegem,vere,

   Ca nu gasesc nici o durere

   In a instiinta'nc-o data:

   CaToata Creatia,Toata

   E impregnata de Divinitate

   Si Dumnezeu n- ajunse- n asa hal

   Sa-si fi creat si el Rival.

   Doar mintile  avide de vreo confruntare

   Au nascocit pe Diavolul cel mare

   Sa-l aiba paza la hotare

   Pentru a controla popoare

   Si a le tine in uitare.

   Voi repeta mereu:

   Si Dracu-i de Dumnezeu impregnat

   Ca Dumnezeu pe toate le-a creat

   Si,deci,si pe acest Impielitat,

   (Care-i doar gand de confruntare si de ura,ai aflat).

   Si cand tu putea-vei in  profund sa te privesti,

   Iti mai spun una, de care-acum tu te crucesti:

   Si eu sunt Dumnezeu si tu esti !!!

   

  Unui oripilat,zice el,de usurinta cu care folosesc cuvintele ce nu ar trebui rostite,dar el este oripilat dinainte de a citi cuvintele mele,ca au avut grija  sfintiile sale,duhovnicii .

   

   

   

   

   

   













   

   

   

duminică, 20 februarie 2011

Raspuns in 2 peri la 2 intrebari

Primit-am ieri doua-ntrebari
Nascute si din dor,dar si uitari
Si din scapari
In compromisul de a pizmui
Un buzunar al nu stiu cui o fi.
Ca’ n-are nici o importanta
Al cui e.Si-n ultima instanta
Ma uit la energia ce-a creat
Chiar in tandem cu doru-adevarat
Si-l vad zbatandu-se neampacat
In rasu-plansu’ celui afectat
De grija buzunarului citat
Si ma cuprinde o mirare:
Sa fie asta binecuvantare
Pentru serviciul ce ne-a fost facut
Si nu a fost vazut
Mai mult decat un buzunar umplut?!
Daca eu bine-am priceput
Amicul A. ne-a explicat:
Primesti asa,precum ai dat.
Si daca stau sa cantaresc
In buzunar serviciul ce-l primesc
Si ma privesc,
Observ ca roade Lipsa-n mine
Si Abundenta nu mai vine
Ca n-are cum sa mai incapa
In buzunarul ce de-atata lipsa…crapa.
Sa crape,sa se duca,mii firimituri
Sa se strecoare lipsa prin rupturi
De bucurie,sa-mpartim fripturi
Si vinuri fine sa ciocnim
Sa nu ne pese cat platim
Sa n-avem chef sa stim
Cat cheltuim
Sa “pipaim” cu incantare
Ce doar simtim “traind pe picior mare”
Si-atuncea universul ne raspunde
In mii de runde,
Cu-aceeasi abundenta ce-am simtit
Si bucurosi noi am trait
Fiindca El observa-n unde,
Unde
Clipeste in noianul saraciei
Un bec al desfatari-n bucurie
Si-i da mult pe deasupra bogatie,
Iar celui ce e-n lipsa de-abundenta
Si este carcotash
Cu bogatie-l mai serveste?Ash!
S-alege doar c-o mica…flatulentza.
C-am auzit eu dialog sincer
Intre stapanul Univers si inger
(Ca ingerii nu-si sunt stapanii lor,
Acesta-i darul dat Oamenilor)…
Si ingeru-ntreba pe Univers
Cum sa serveasca Omul mai intens
Si i-a raspuns:Ba,uita-te,priveste
Si unde vezi ca bogatia “clipoceste”,
Inseamna ca acestuia ii place
Deci,tu da-i bogatie,n-ai ce-i face,
Iar unde-i stinsa lampa bogatiei,
E omul saraciei
Si pentru ca-l iubesc fara conditie
Ajuta-l tu sa moara chiar de inanitie.
Deci,intelegeti voi dragi ingerasi
Sa dati mai mult decat se cere-acelorasi
Vibratii emanate din Pamant
Ca este sfant
Si nu il contrazic nici c-un cuvant.
Sa repetam:te uiti in ce se scalda,
Deci,asta-i place
C-acea traire-i este calda
Si da-i in plus,ca n-ai ce-i face.
Si zise ingerul ceresc:
-Dar,uita-te se chinuie,si sufera si se caznesc
Si sa-i ajut,iti cer,eu indraznesc.
-Gandesti asa ca tu nu esti Stapan
Si creator in Toate.
E propria realitate
Si nu privi cu strambatate
Ca mie mi-s la fel de dragi
Si cei care se lafaie-n palate
Si cei doar in nadragi
Si nu mai pune intrebari
Caci ei iubesc aceste stari
Si,ti-am mai spus,
De-aici,de “sus”
Le dau din plin exact ce au
Ca invers eu nu pot sa dau
E-o curgere spre flacara aprinsa
(De saracie,sau de bogati-extinsa)
Si-o intretin,la cere,nestinsa.

-Dar,ce-i cu tine-asa schimbat
De unde-ti vin neancetat
Aceste sentimente ce-altadat’
Nu le aveai?
Ia stai… 
Au,nu cumva te pregatesti
Acolo jos tu sa traiesti
Sa-nveti ce nici nu banuiesti?
Raspunde,nu-i asa?
-Ba da!
-Atunci,ia seama ce le-am spus,
Dar spusa mea in van s-a dus:
Cand tu-ti insamantezi ogorul
Nu lasa gandul sa-si ia zborul,
Nu te itzi,
Si nu privi
In curtea altuia,vecin,
C-ai sa traiesti mereu in chin
Si lasa buzunarele straine,
Priveste-n buzunarul de la tine
De vrei sa-l ai ‘naintea altora
(Spre-a fi exemplu si nu altcumva)
Plin cu de toate,doldora
Si nu-ncerca
Sa te compari cu-altcineva
Nici n-avea grija altcuiva
Pentru-a putea
In bucurie viat-a savura
Si nu uita,tu cat traiesti
Pe-aceste plaiuri de povesti:
Nu pot sa-ti dau decat ce ai
Creat in felul tau de trai
Si daca ai,mai ia,
Iar daca n-ai,mai…va
Si vei veni aici mereu
Pan’ “a avea” nu-ti va fi greu.

Cand nu conteaza cum si ce
Fac toti ceilalti,fie orice, 
Si-ti vezi de propriul tau facut
Esti gata pentr-un alt NOU INCEPUT
Pe care inca nu l-am prevazut
Dar e stiut doar vag
Si experienta voastra-l va aduce-n prag.

Cu drag,
Lucica

P.S. Si n-are nimica
Daca oricine-ar fi s-a suparat
E chiar exact ce si-a creat
Iar subsemnata s-a distrat.

  Raspun la comentarii privind tarife,plati pretinse de diferite persoane pentru diferite servicii.


   

joi, 17 februarie 2011

Indrazneala ?

Fui somata
Ca-s sonata
Daca scriu asa pe data
De las cu gura cascata
Pe cei ce sunt elevati, 
Educati
Ba,si cei intemnitati
In credinte infundati
Ce s-au simtit rusinati
Sa citeasc-asa cuvinte
Scrise de-una fara minte
Fara pic de sfiiciune
Da,pe bune!
Asta-i om spiritual
Prezentat in asa hal?
Sunt cuvinte de...hamal
As putea spune
Pline doar de uraciune
Murdarite de taciune
Da,pe bune !
Si alte zeci de reprosuri
Pentru sute de mirosuri
Neplacute si-otravite,
Necioplitele expresii
Ce-au facut niscai impresii
Despre-a mea cultura scurta...

Rad tinandu-ma de burta...

Eu m-am bloguit cum vreau
Socoteala eu nu dau
Cui obraz subtire au
Fiindca stiu ca un obraz,
Daca-i treaz
Nici nu moare de necaz
Nici nu face caz
(Ca-i mai breaz)
La schimbare de macaz.
Cine fuge spre lumina
Gaseste orisicui vina,
Crezandu-se mai curati...
Dar sunt dezechilibrati
Ca au in a lor viata
Doar o latura semeata
Ce inseamna jumatate,

(Numai fata,nu si spate)

 Spetele acelea late

Unde le-arunca pe toate
Lucrurile neplacute;
Multe suferinte,multe
Uraciuni,vorbe neculte,
Tot naduful,toata greata,
Si durerea si-ntristarea,
Suferinta,toata jalea...
Si nu vor s-o mai priveasca.
  Daramite s-o  iubeasca?!

Cand privesc spre ei,
Merei,
Tepeni in a lor credinta
Imi explic mai cu putinta
De ce-s fazi ,fara culoare
In lumina zambitoare
Grijulii,nevoie-mare
Sa-si pastreze ochi-n zare
Asteptand ,
Sperand,
Nutrind
Sa vina nu-sh' ce plutind
Falfaind din aripioare
Sa le-aduca alinare
Cu cuvinte-mbietoare
(Pe care...doamne fereste!
Nimenea nu le manjeste
Ca nu IL mai mantuieste).
Insa tot ce nu-i dorit
Este de tot parasit
Si isi cere drept la trait
Cand de el habar nu ai
Si te ia si te izbeste
Iarba verde-n cap iti creste...


Cand si ALB si NEGRU-i sfant,faci din ele un cuvant,dantuind tu pe Pamant,fara lupta cu avant,dar cand numai ALB ,sau numai NEGRU-i bun,esti de fapt carne de tun si,cum sa-ti spun...intr-un cuvant...dantuiesti pe sub Pamant insa,oricum,si-un dans si altul este sfant si-al meu cuvant le canta intr-un sincur gand...razand .

Intimitate

   Pentru mine,asadar
   Nimic nu e in zadar;
   Orice vorba are har
   De-o trimiti cuiva in dar
   Ce-i prieten de ...pahar
   Un pahar umplut cu ras
   De ajunge pan' la plans
   Daca stai si chibzuiesti
   Cu cel ce PRIETEN esti
   Vezi ca poti spune povesti
   Precum poftesti
   De care te-nveselesti...
   
   Zdruncinari si disconfort
   Cine si-aduce in fort
   Si le vede, daca vrea
   Fiind "facatura" sa
   Si a altui nimenea
   Chiar de altul ,aparent
   (Chiar considerat dement)
   "Le serveste" cateodat'
   E ce i s-a comandat.
   Pentru ca Cel Din Profund
   Din strafund
   De la "zdruncinat", l-a pus
   In situatia de sus
   Chiar pentru a-l zdruncina
   Si-a-nvata
   Cand sa spuna NU si DA,
   Insa asta,doar asa
   Pentru politica externa
   Cand cu steagul pus in berna
   Sta pe NU si DA,ca perna
   Si cautatura-i terna
   Si-i raspunsul pus pe cearta
   Raspicata sau inceata
   Insa in sinceritate
   In a sa loialitate
   Intima si personala
   Cel ce-si scormoneste-n "boala"
   Pentru el o recunoaste
   Stie ca doar el si-o naste
   Si-si ofer-astfel prilejul
   Sa -i reteze chiar si vrejul
   Pe care i s-a urcat
   Pen' ca l-a considerat
   De ne-nlaturat
   Si in el s-a incurcat
   Dar...cu o zdruncinatura
  ( Chiar daca o ia drept ura)
   Ce-i ajunge-n fundatura
   Sincer,isi face o tura
   De plimbare solitara
   Prin hatisurile-fiara
   Ce rodeau pe nevazute
   Nestiute
   Sau dosite
   Pasamite
   Multumite
   Ca nu-s puse dinainte
   Si privite de stapan
   Nu hain,
   Ci-n mod sublim
   Ast-asa ca sa vorbim,
   Dar dupa cum stim,
   Numai suveranul poate
   Sa si le simta pe toate
   Si sa isi aduca-n dar
   Iar si iar
   Stand cu prieteni de ...pahar
   Ras cu plans cu har...
   
   Luai vorba de pahar,
   Findca-n drumul orisicui
   A fost un pahar amar
   Ce nu-l anunti nimanui
   Dar ti-a stat in coasta,cui
   Cui sa spui?
  
   Atunci cand s-umple paharul
   Scoti si parul
   Si-ameninti
   Si scrasnesti si printre dinti
   Pentru-a te elibera
   De otrava ce sedea
   Aciuata-n sanul tau
   Nestiind ca-i esti mereu
   Facatorul ei dibace.
   Aruncandu-l iti spui:
   "Drace,numai eu am hotarat
   Sa fiu asa amarat.
   Hai,date-n cacat
   Te arunc,m-am saturat
   E vremea de bucurat!"

   Aste hotarari luate
   Le vad la toti si toate
  Ce si-au spus:"Nu se mai poate!"
   Si-au luat Viata in maini,
   Chiar minuni
   Au iesit in calea lor
   Cand 
   De ras plangand
   Au vazut ca e bolund
   Sa nu-ti fii tu suveranul
   Ciar ACUM,si nu la anul.

   Nu da crezare nimanui,ca esti hai-hui,de spui ca-ti bate cineva vreun cui ,cand nu-i al cui crezusi ca ii,ci-i cui al cui crezusi ca nu-i,adica propriul cui cu care tu te-agati in cui si te incui crezand ca-i cui al nu stiu cui.

    Ciocanul.
   
   
   
   Unui prieten ii spui clar,deschis orice;asta nu inseamna ca daca  ceva nu-i convine,poti sa-i ascunzi.
   

Raspuns la milogeli de iubire

Iubirea ce-ai facut-o cunoscut
Am intalnit-o la godac si la cornut,
La exemplarele canine,
Si la mioarele ovine
Ca ele au imprumutat
De la stapanul ce-a uitat
Ce e iubirea cu adevarat,
Acest instinct al carnii in durere
Ce animalului ii cere
Sa isi ofere-acea placere
Si asta se intampla pentru ca
Nu stiu ca-i o reactie chimica.
Se-ntampla ,deci,sa cread-asa de-o data
Ca e iubire-adevarata.
Pentru ca animalul nu cunoaste alt
Model pentru echilibrat.
(Se stie-acum ca e implant
Inca din Alt
Ca recompensa pentru-ngenunchiat,
Muncit,impins si umilit)
Dar cand e vorba-aici de un maiestru anuntat
Ce numele de Standard* el si-a dat
Si Shaumbroi*s-a declarat,
In Ahmyo* pana la gat s-a "innecat"
Tentata sunt ca toate-s doar c...t.



Cel ce traiest-n adevar iubire
E numai fericire
Si nu se milogeste la raspuns
Din partea altuia, ca si-e de-ajuns,
Ba, se simte cu el insusi chiar divin
Si nu putem vorbi de chin
Ca n-are asteptari chinuitoare
Nu sufera,nu se topeste si nu moare
De foame, tot tanjind dup-alinare
Si nu umbla hai-hui pe strazi,nauc
Fara simtire precum un butuc
Tarandu-si dupa el picioarele
De-l ploua,sau de-l arde soarele.

Asa facea si pisicutul meu
Dar a patit-o rau
Ca nu manca si tot slabea
Si cauta
Pereche.Nu gasea
Si-odat', pe inserat,
Si suparat,
Slabit si ogarjit
Sub niste roti a nimerit
Numai ca el avu noroc
Ca are coada acest "dobitoc"
Si singura lui stricaciune
A fost la varful cozii;o minune!
Dar cum indragostitul cel biped
Nu are coada pe la spate
I s-ar pute-ntampla ,mai frate,
Sa fie el calcat chiar pe obiectu'
Cu care umbla dumnealui dupa raspuns selectu'
Si spun "select" c-asa se vede el
In comparatie cu-n motanel
Dar mie mi se pare ca
Si unu' si-altul sufera
Doar din acel motiv
Lasciv
Si posesiv
Care te lasa costeliv,
Sau te transforma in betiv
(Dar nu e cazul dumnealui:
Nu e amicul vinului
Si nici a unei mese bune
Ca constiinta lui ii spune
Ca daca rabda va avea rasplata
...ha-ha...poate pe lumea ceealalta...
O asteptare idioata
Si deseori,recomandare data
Ca de o fi urmata
Imediat te-nalti,asa deodata,
Ce constiinta de gloata !)

Indragostitule milog,
Te rog
Sa nu mai umbli-asa olog,
Sa stai mai bine in barlog,
Sa te apuci si de mancat
Si chiar baut,si nu-n cele din urma respirat
Pentru-a putea intra-n profund
Unde IUBIREA nu-i un sentiment la fund
Nici pe-nainte,nici pe dinapoi
Si nu-i de doi,decat doar mai apoi
Cand poate fi in amandoi
In adevarul ei cel simplu
Si-atucea-si umplu
Cu continut real o experienta
Ce poate transforma o existenta
Si nu va mai umbla nicicand
Cersind ,
Ci doar FIIND ,
Ce-i singurul iubit iubind
Ce isi prezinta omu-n care e zambind
In care suferinta-mperecherii e o amintire
Lipsita de-autentica simtire,
Ca e hranire,
Deci,foame,nu iubire.




Pentru un prieten care incurca iubirea cu suferinta,vechea suferinta a neamplinirii pe care are impresia ca ar elibera-o prin raspunsul afirmativ al celei la care cerseste intelegere.


*Standard=exemplu manifestat de urmat .
*Shaumbroi=augmentativ de la cuvantul Shaumbra=familia de invatatori ai Energiei Noi Spirituale.
*Ahmyo= ton ancestral specific Increderii in Ceea ce esti.
...

Esti un nimic!

Totalul e total doar in NIMIC,
Si unde inca nu-i nascuta devenirea...
   E viu  si nesfarsit...etern.
   Ca tot nascutu-i inceput,
   Urmat fiind,in ordinea fireasca,
   De  in-inevitabilul "Kaput".
   Nebun e cel ce vede asta slut.
   El fuge de-nteleapta constatare:
   Tot ce APARE  apoi si DISPARE,
   Dar miezul DIN care-apare,
   IN care vietuieste
   Si-N care iarasi se topeste
   Aceasta toata vanzoleala
   E chiar realitatea cea REALA,
   Cea nenascuta,insa nascatoare,
   Cea nemiscata,insa-mbratisand miscarea
   (O-mbratisare multiplicitara,
   si pe-nauntru,dar si pe afara),
   Cea vesnic primitoare de re-ntoarceri
   A toate cate s-au nascut.
   Nascutu-i pentru dans,dar dansul oboseste
   Si TU,ce l-ai nascut,crescut,ACUM il odihneste !
   A!,a-propos,ca am uitat sa-ti zic:
   Tu esti cel NEMISCAT,
   ESTI UN NIMIC'
   ESTI UN NIMIC,
   ESTI UN NIMUC !!!!!!
               
   UN ENORM NIMIC !
   UN INCOMENSURABIL NIMIC !
     N-am ce sa mai zic de Lucica,care scrie astfel de nimicuri,decat ca "cine zice ala e"
   
   
   

Intreg

In clipa tainei implinita
Simt inima-mi nebuna de uimire
Si cu nesat ma-mbat de-al linistii tumult

E clar de cristalin nauntru-mi
Vederi lipsite de-nteles de om
Vorbinde-n vers de lira tremuranda
Cu scanteieri de smalt rascolitor
A multor imbieri de freamat-zbor

Usor tresalt di clipa-n clipa
In inteles profund-strafund
Adanc curgand prin Marea Taina
Si-o gust Acum rascolitor...

TOT viul se trezeste-n mine
Gonind spre centrul care sunt
Luand cu-asalt o ultima reduta
Cea neravnite de vreun luptator:
NIMICUL CEL ATOTCUPRINZATOR,
Graalul cautat zadarniceste
De insetati avizi de efemer.

In taina-mi tainuita de mister
Ma scald in elixirul nemuririi
Prezent in tot ce sunt
Profund eu insumi ma-nteleg
In felul meu fiind
COMPLET
INTREG
(desi s-ar spune ca-s un pic mai bleg
ca nu ma zbat si nici nu mai alerg)

Iesita in 2007,cand am experimentat uluitoarea "dimensiune a Divinului",cum am denumit-o pentru mine.

Pe muteste

   Pe-o gura de rai
   Nu dai
   Doi bani daca stai 
   Cu ea tot inchisa
   Sau in lipsa de vorba precisa,
   Sau clara
   Rostogolita pe-a simtului scara,
   Nu spusa asa,intr-o doara...


   Dar gura-n afara inchisa,
   Nu-i muta,ci e mai destinsa,
   Cuprinzatoare-n adancuri
   Scotand nestemate din smarcuri,
   Din "locuri"-sperietori
   Pictate cu smoala cu ciori...
   Acum,chiar comori
   Pentru ne-chiori.


   Cand doarme cuvantu-ntre dinti
   Si s-odihneste si gandul,
   E randul
   Celui ce sunt
   Sa ies prin pamant,pe pamant
   Si am ce sa "spun" prin ce sunt,
   Chiar fara cuvant.
   Pot sa cant
   Prin ceea ce sunt 
   Sufland vantul ce sunt in ce suntul pamant
   Orchestr-adunand
   Bucuriei cantand,necantand
   Fiind.
   Nevorbind.
   Negandind.
   Daruind din preaplinul ce sunt,
   Un Eu Sunt zamislit din tot ce e Cer si tot ce-i Pamant

         Nevoita sa nu vorbesc din cauza unei interventii stomatologice,am constatat ca de fapt,mi-am facut un imens dar...

Doar am experimentat !

Eu sunt Lucica
Si sunt divina
N-am nici o vina,
Nici un pacat.
Am experimentat.

Si cand am impuscat,
Si cand am salvat,
Si cand am urat,
Si cand am iubit,
Si cand am hulit,
Si cand am blamat,
Si cand am laudat
Am experimentat.

Cand am sfartecat,
Sau am imbratisat,
Sau cand am atarnat 
De limb-un "vinovat"
Si cand nu am iertat
Pe vreunul de-un "pacat"
Chiar daca s-a rugat
Am experimentat.

Si cand am muncit
Si cand am chiulit,
Si cand am fost fruntas,
Si cand am fost codas,
Si cand m-am laudat,
Sau culpabilizat
Am experimentat.

Cand m-am milogit,
Sau am milostivit,
Sau am adulat,
Ori am blestemat,
M-am victimizat,
Sau orgoliat
Am experimentat

Si cand am betivit,
Sau am preacurvit,
Sau m-am prea smerit,
Si  m-am umilit
In genunchi,chircit
Si am asteptat
Ajutor nedat
De la cel Preanalt...
Am experimentat.
Si...in consecinta
Fara umilinta
Spun deci raspicat :
Nu-i nici un pacat
Si n-am nici o vina
Ca EU SUNT DIVINA.






luni, 14 februarie 2011

Piatra angelica

   Angela,tu cand ai plecat
   Si drumul ti-ai luat
   Din casa ta de pamatuf
   Venind in trup de piatra:buf !
   Ti-ai luat cu tine in secret
   Nume destept
   Sa-ti amintesti
   De fapt tu cine esti.
   
   Dar cand aicea ai picat
   Ai cam uitat
   Ca-n tainitze de lut statut
   Esti inger si nu lut.

   Crezand ca lutul ti-e specific
   (Si-aici n-as vrea sa-ti exemplific
   Cu cate chinuri te-ai luptat
   Si ai oftat
   Crezand pe altul vinovat)
   Ai tot strigat dup-ajutor:
   "Sariti si-i condamnati,ca mor!"
   Si toata omenirea-n cor 
   Statea picior peste picior,
   Tarandu-se in carucior...
   Ca nu era-n puterea lor,
   Sa-ti vina tie-n ajutor,
   Acestia care stiu ca mor.

   Vazand ca urli in zadar
   Ti-ai spus tu:"Dar,
   Astia n-au habar,
   Ca eu ma simt nasol in mine
   Si-as vrea sa zbor,asa imi vine,
   Dar n-are cine
   Sa ma ajute o catime" 

   S-atunci in ma-sa i-ai bagat,
   Spre tine tu te-ai inturnat
   Si-ai inceput a te privi atent
   (La inceput mai violent,
   Mai dur,mai vinovat)
   Pana ce fisa ti-a picat:
   AHA!,
   Aici era
   Tot ce nu gaseam
   In lumea asta cand dormeam 
   Bustean.
   De-aceea eu ma blestemam 
   Ca m-am nascut
   Si as fi vrut
   Sa nu o fi facut.

   Cand printre gene a mijit
   Imaginea de inger indragit
   Ce astepta-nauntru linistit
   Cea mai divina-mbratisare
   Lasat-ai balta orice intristare
   Si inima-ti zbatanda prins-a aripioare.
   

   Ti-e de mirare ?
   Au,nu plecat-ai oare
   Sa te-ntregesti si cu aceasta bucatica
   De piatra mica,mititica
   Sa stie ca nu-i lut,ci angelica ?
   
   
   
   Dedicata,pentru incurajare,unei prietene.
   
    
   

Asta,ce dracu-i ?


   Eu iubesc Pamantul tot,
   Pe Divin,de nu mai pot
   Dar acest produs netot,
   Omul cel prea idiot
   Nu-l pot suferi de loc
   Ca-i stupid si mormoloc
   Nu l-as prea privi in fata
   Ca-mi produce numai greata
    Le-as intoarce spatele
   La toate noroadele
   Formate din oameni mii
   Mai tampiti si mai nurlii.
   Tiii!

   ...Chiar asa?
   Ia stai colea
   Si priveste,mai...asa...
   Uita-te cu luare-aminte
   Si observa care dintre
   Cele doua declarate
   Ca iubiri adevarate
   Lipsesc din acest produs
   Si sa vaz ce ai de spus ?

   Si mi-l ia si mi-l intoarce
   Si deodata ochi-si face
   Colo-n cap cat cepele
   Ca',na,mai pricepe-le !?
   Acest ne-nsemnat produs
   Daca-n adevar e pus
   Te crucesti,cat esti de dus
   Cand spui tocmai ce ai spus.
   De-l intorci tu pe o parte
   E Pamant si ai dreptate
   Ca-l iubesti
   De cand traiesti.
   De-l intorci pe ceealalta
   Hop.deodata,se arata
   Ca-i Divinul venerat
   Ce nu te-ai incumetat 
   Sa il negi vreodat'
   
   Stai,privesti,asa,nauc
   Nu-ntelegi ;este vreun truc?
   Ah!,ca-mi vine sa ma duc 
   Pe coclauri sa apuc...
   Asta ce dracu' o fi?
   Ca ma face-a-nnebuni
   Ce e asta aratare,
   De strigam in gura mare
   Ca-l urasc si nu mai pot
   Sa-l suport cu tot
   Ce miroase si duhneste?
   
   Mintea mi se dumireste 
   In acest moment
   Atent
   De-l privesc pe-acest dement
   Este chiar ce declaram 
   Cand spuneam ca il iubeam
   Insa ,vezi,nu m-am gandit
   Ca netotul iscusit
   Este chiar ingemanarea
   Dintre Cer,cu-ntreaga zare
   Si Pamantul cel de tina,
   Cer in tina ,mana-n mana...
   Formand OMUL -ascunzatoare
   A lui Dumnezeu cel mare
   Ce ii place-a se juca
   In visul ce il visa
   Si cu omul se lega
   Baba Oarba reusea
   Distrandu-se s-ascundea
   Si cu urechea tragea
   S-auda cum insusi el
   Omul luat drept mititel
   De credinta lui de miel
   Ce-i sortit sacrificarii
   Se da prada si sfidarii 
   Si declara,zapacit
   Ca iubeste,de iubit
   Dar pe portiuni,ciuntit
   
   Cand descopera uimit
   Ca ce a urat-iubit
   E chiar Domnul cel slavit
   Si pamantul ,mama sfanta
   II vine sa ia la tranta
   Ratuteala ce-i dicta 
   Ca OMUL e altceva
   Decat Dumnezeu-Pamant
   Si-o crezuse pe cuvant,
   Ins-acum la desteptare
   Vazand gogorotza mare
   Rade de a lui dementa
   Si poposeste-n prezenta
   Unde poate spune chiar:
   Ce dracu' de Dumnezeu
   S-a ascuns in seu
   De nu-l mai recunosteam
   Desi il iubeam
   Si,ce dracu acest Pamant
   E mai jmecher decat sunt
   De-mi rade aici in nas
   C-am fost ghicitor codas
   Sa nu-mi pice fisa
   Ca Domnul s-ascunde-n clisa
   Cea mai mocirloasa
   Si cea mai maloasa 
   De-mi veni sa ma exprim:
   Acum ce dracu' privim?
   Nu-i nici tina
   Nici divina
   Asta aratare fina
   Subreda si speriata
  S-AMANDOUA DINTR-O DATA !
   Na,ca mi-au facut-o lata !
   Ce socata,
   Si-ncantata
   Am ramas indata
   Cand vazui 
   C-am fost hai-hui !
   
   Du-te dracului OM sfant
   Plamadit ,zau,pe cuvant
   Din Dumnezeu si Pamant
   C-am ramas un gura-casca,
   Masca
   Cand am vazut evidenta...

   Hidoasa mai e dementa
   Ce desparte firu-n patru
   Si declara ca la teatru
   Ca iubeste fiecare
   Parte ,cu iubire mare
   Dar pe firul despartit
   Ce fusese intregit
   Nu-l iubeste pasamite
   Cand arata ca- nainte 
   Fiinca nu mai tine minte
   Insa partile iubind
   Lasa-ntregul suferind.

   Mai a dracului dracie-i dumnezeu si-aceasta glie cand constiinta invie !!!!!!!!!!!!!!!!!!   !!!!!!!!!!!!!!!
   
   
  Creata in urma unei discutii avuta cu o prietena,care spunea ca iubeste pe Dumnezeu,iubeste Pamantul,dar pe Om  nu prea poate.S-a lamurit ca Omul e si una si alta ,adica format din  elementele pe care declara ca le iubeste . 
   
   
   
   

Pierdere irecuperabila



   Si ziceam c-am lamurit
   Ca totul este iubit
   Chiar de fui nitzel tampit
   Somnoros si adormit
   Si pe mine m-am mintit
   Ca sustineam ca iubesc
   Doar ceea ce e ceresc
   Si pamantul pamantesc
   Insa asa,separat...
   Si vezi ca m-am incurcat
   Cand de fapt eu am aflat
   Ca Omul e,pe cuvant
   Pe-atat cer,cat si pamant
   Si nu am alta iesire
   Decat sa-mi vin in simtire
   Sa-mi dezic o amintire
   Precum ca urasc niscai
   Indivizi cu urat trai
   Neciopliti,confuji,hidosi
   Si coltosi si uraciosi
   Nesimtiti si mofturosi
   Etc.si etc.-isti
   Ca,de fapt,ei sunt artisti
   Ce-si au propria-i galerie
   De care tin cu tarie
   Dar privind putin atent
   Situandu-ma-n prezent
   Eu am fost cel mai dement
   Pentru mine si absent
   De la-ntzelepciune clara
   Ca umblam tot pe afara
   Si-o luam asa-ntr-o doara
   Ratacit si speriat
   Insa,uite ce-am aflat
   Si cu noduri ,constatat
   C-am pierdut definitiv
   Sentimentul emotiv
   Ce dadea culoare vietii
   Locuind in toiul cetii
   Si facea traiul amar,
   Seductiv,deci,asadar
   Ce rupea chiar ha'lci din mine
   (Folosit de fistecine)

    Ma plang voua ca de fapt
   Nu mai sunt de ura apt
   C-am vazut ca nu mai este
   Si nu spun nici o poveste.
   Pai,cand am ajuns in fatza
   Evidentei care-i Viata
   Si-am simtit cum ca iubesc
   Cer -Pamant imparatesc
   Impreuna
   Asta-i buna-!
   Am exclamat
   Unde-i ura "diamant"
   Ce sticlea ,taia,rupea
   Ferfenita ma facea
   Cand uratul ma avea?
   Pai,nu e nici un urat
   Nic io ura,pe cuvant
   Ea fusese doar un gand
   Nascut numai din nesfant
   Din bucata de pamant
   Care nu stia ca sunt
   Plina de Dumnezeu sfant
   I.nauntru in strafund.

   Stii,ma simt cumva lipsit
   De-o unealta ce-am stiut
   Sa o manuiesc dibace
   De niste eoni incoace.
   Si,acum ma tot holbez
   Si va si instiintez
   Ca-i a dracu' de confuz
   Sa refuz
   A ma incuviinta
   Ca fusese-o agonie
   Draga mie,dar si tie
   Ce putea lumea sa-mbie
   Sa refuze-a mai fi vie.
   
   Stau si chibzuiesc acum
   Si oprindu-ma din drum
   Ma plesnesc peste-a mea frunte:
   "Multa bolmojeala,multe
   Chinuri am putut
   Sa traiesc crezand ca ura-i
   Necesara pentru trai
   Pentru castigat,razbit,
   Pentru-mpins si reusit
   Ca nu cumva, iscusit
   Altul sa ti-o ia-nainte
   La colaci si la placinte
   Ca cu cat mai mult urai
   Te indepartai de rai
   Si erai
   Mult mai aproape
   Gata-gata sa te-ngroape
   Cel ce-i singur bucuros
   (Unul hulpav si burtos)
   Cand le pui pe toate jos;
   Si gandit,si corp si-avere
   Si cand te prelingi din viata
   Spre locul plin cu verdeata"
   
   Nu mai e ,deci nu mai pleci
   Ramai aici si petreci
   Cu gluma chiar te intreci
   Ca ramai pentru multi veci
   Si desi esti socotit
   Nesimtit de indrazneala
   Sa nu tii o socoteala
   Varstei celei adunate
   Constati ca le poti pe toate
   Ca orisice dumnezeu
   Ce-a pierdut la randul sau
   Ura
   Cea ce-nchidea gura
   Si urma precum va zic
   Cerere pentru un dric
   Dar...nimic !
   Trec tot ere dupa ere
   Si ramai aicea ,vere
   Fara ura ,cu placere
   Ca -i vrut tu atunci ,candva
   Sa te uiti mai altcumva
   Dinauntru spre afara
   Si ai vazut deslusit
   Ca ti-e chipul implinit
   Iscusit de impletit
   Si ti-ai spus atunci:"Eu sunt
   Cer si Pamant"
   Sfant si unul,sfant si altul
   Preajosnicul si Preanaltul
  Isi fac amandoi valeatul
   Si iubirea e regatul
   Care-i tine-n lat si-n naltul.
   Tine mii de galaxii
   In strafunduri de tarii
   ( Care nu-s,sa-ti spun asa
   Decat doar in poala ta).
   Hai,acum nu te holba
   Nu-ti mai controla tolba
   Ca nu mai gasesti in ea
   Nici un strop de ura tampa...
   Si ce crezi ca ti se-ntampla
   Daca nu mai ai tu ura
   Chiar daca te dai de-a dura?
   Primesti o infuzie
   Ca-i doar o iluzie
   Niciodata n-a avut
   Baza,dar nu ai stiut
   Si ai luat-o tu de buna
   Urand si soare si luna
   Doar tie sa-ti mearga struna
   Si "uratii" dumitale 
   Sa fi stat in chin si-n jale
   Nefacand doua parale...

   Cand te uiti asa,atent
   Constient
   Vezi ca ura nici n-a fost si nici n-o fi decat numai in stihii,nalucire de iluzii sa te tina in confuzii ca astfel sa mai intarzii de a fi prezent,atent ,intr-un cuvant...constient.

duminică, 13 februarie 2011

Ori te trezesti,ori o mierlesti

In joaca visul am visat
Ca-mi fac o casa din aluat
Imprumutat
Din tina astrului creat
Si pentru ca m-a incantat
In visu-acesta am plonjat
Si m-am intemnitat
In casa de aluat
Si pentru c-o iubeam de tot
M-am si dospit si m-am si copt
In ale visurilor port…
Si de nu-mi fac acum un tort,
Acum cat pot,
Sa-mi fiu cireasa-n varf,socot
Ca chiar m-am lins de tot pe bot.
C-asa de drag mi-a fost in vis
C-am si uitat ce mi-am promis:
“Ma joc de-a locuitul in uitare
Pana ce suna goarn-a desteptare”
Si sa imi sune cand si cum
Am chibzuit,adica in ACUM.
Si uite goarna a sunat
Si-a rasunat,si-a repetat:
“Treziti-va ca e momentul”
Dar visu-acesta,cam dementul
Pretinde ca tot mai traieste
Si carmuieste
Precum”meuschii lui voieste”.
Si-atunci gornistul ragusit
De-tatea incercari,subit,
Gaseste-ndemnul cel mai iscusit
Cu shanse certe la trezit:
“Ba’,uituc ce esti,
Ori te trezesti,ori o mierlesti!
Ca uite ,precum mi-ai dictat,
Plutoane de-astre-am inturnat
Catre acest scump habitat
Sa-ti fie lotca,barca,sau vapor
Pe apele de cer in al tau zbor.
Ce dracu’,chiar esti chior?
Eu,cu onor,
Declar ca te omor,
De nu pornesti cu zor
In zbor,
C-asa mi-ai stabilit anterior.”

Hai,hai cu Mihai

   Stii?,Mihai
   Acel din rai
   N-a avut nicicand in gand
   Sa se-avante pe pamant
   Si s-ajunga si-n mormant
   A lasat aceasta treaba,
   Mai degraba,
   Sa o faca cei mai breji
   Mai creatori,mai viteji
   Cei mai iscutiti
   Smintitzi.
 
   Ca sa vrei de buna voie
   Sa intri tu in nevoie
   Si sa suferi orisice
   Asta e...stii tu ce e...
   MAIESTRIE,ei,si ce?
   Si ce dac-am suferit
   Dac-aici ne-am chinuit?
   Am facut-o fiindc-am vrut
   S-o cunoastem peste tot
   Am spus pot,
   Nu sunt netot
   Si stiu sa impletesc amarul
   (Ce l-am trait chiar cu carul)
   Cu dulceata unui zambet
   Ce mijeste ca un clinchet
   Si se-mbina c-o cantare
   C-o urare (d-aia mare)
   De rasuna in hotare
   Cand nimeni treaba nu are,
   Adica la sarbatori
   De la  planificatori
   De posturi si calendare...
   Lasa-i in a lor uitare...
   E-o afacere profitoare.
  
   Cum ziceam eu de Mihai
   Si-a trimis in corpul-strai
   Energii de ADEVAR
   (chiar cu sabia-n raspar)
   Prin Mihai si Mihaele
   Ce privesc in sus la stele
   Si se simt iubiti de ele,
   Ca Mihai cel in serviciu
   Le mareste al lor luciu
   Sa trimita celor dragi
   (Impovarati de desagi)
   Stire ca ii pretuieste
   Si-i iubeste.
   Si-i indeamn-asa frateste
   Sa se simta-mparateste
   Fiindc-aceasta experienta
   (Luata de-altii drept dementa)
   Este cea mai indrazneata
   Si deschide-o dimineata
   Pentru TOT CE E,semeata,
   Nou-nouta si-uimitoare
   De care EL habar n-are
   Cum s-o prezenta ,pentru
   Ca n-a fost pana acu'.
   Insa acesti pionieri
   Nu sunt niste zilieri;
   N-au creat de azi-de -ieri...
   Cu asta s-au ocupat
   In Cosmos,in lung si-n lat
   Universuri zamislind
   Tot zambind
   Si danzuind
   Chiar de-n chingi s-au dat ei stransi
   Nici nu s-au lasat invinsi
   Ca-s a dracu' de convinsi
   Ca mai sunt niscavai insi
   (Ma refer la cei angelici
   Ce n-au calcat in biserici
   Fiindca n-au mai fost pe-aici)
   Care-apoi le vor urma 
   Si de drag s-or intrupa
   Sa cunoasca-acest pamant
   Nu numai dupa cuvant
   Nici doara asa in vant
   Si sa fie,fara chin
   Creatori cu drept deplin.

Suflet,suflet de copil,prin ce colt te-ascunzi,tiptil ?

Mesaj trimis la scoala fiului meu in 2005. 


   Dumnezeu,sau Creatorul,oricum am vrea sa-i spunem (El nu se supara niciodata si nu pedepseste,nu judeca,nu condamna),ne-a facut "dupa chipul si asemanarea Sa" si asa ni-i daruieste si pe copii:puri din toate punctele de vedere,divini.Ei iubesc libertatea de exprimare in toate actiunile lor,sinceritatea.Nu cunosc perfidia,inselatoria,egoismul,minciuna,concurenta,ura,invidia,ranchiuna,fala,aroganta,nerabdarea,lacomia,dorinta de dominare,de control,nerecunostinta,sfidarea,orgoliul,pana cand "educatia" navaleste asupra lor.
   Parinti,bunici,frati,surori,vecini,simpli trecatori,educatori,toti(deci,societatea) se straduiesc sa-l aduca la unison,sa-l faca dupa chipul si asemanarea lor.Si,incet,incet,cu toate protestele lui (lacrimi,impotriviri,scrasniri din dinti,frangeri de manute a neputinta,incapatanare in a se pastra in puritatea naturii sale divine),se reuseste g(reaua) performanta de a-l transforma in "homo homini lupus"
   La prima vedere si la o analiza neatenta,nimeni nu e vinovat.Ei doar si-au dat concursul sa-l situeze in randul oamenilor(da,sa-l scoata din randul ingerilor,cum era initial).Ce i-a facut sa creada ca Dumnezeu ar fi putut vreodata sa aduca in lume un produs incomplet,imperfect,ca ceea ce a creat ar mai trebui ajustat? FRICA !
   Sa reflectam la orice trasatura de caracter acumulata prin "educatie".Oricare isi are la origine,frica.Frica este una singura:frica de moarte.De aici,sub cele mai nuantate aspecte,se dezvolta uneori insiduos,alteori brutal,frica.Daca "frica originala" n-ar exista,celelalte n-ar avea izvor.
   Frica de moarte este un program introdus in memoria celulara a organismelor noastre(pe multiple si nebanuite cai),care celule raspund,conform programului,prin deteriorarea echilibrului lor initial,ducand la infaptuirea programului.Cand omul stia ca este nemuritor,durata de viata (impropriu-spus) era de sute si chiar de mii de ani(marturii sunt destule in documentele stra-stravechi)Ca ce este omul?Este numai ceea ce se vede cu ochiul fizic?Nu!Este totalitatea simturilor interioare,trairilor,sentimentelor(intr-un cuvant,VIATA) si fara de care corpul nostru ar fi inert si toate acestea nu au moarte.Viata este eterna.Constiinta constienta a ceea ce suntem in totalitate ne uneste,nu ne mai dezbina(asa cum reusesc toate legile scrise si nescrise ale societatii,ale omului care se crede doar forma fizica)
   Cand Dumnezeu este in fiecare dintre noi ("Eu sunt Viata",fiind in tot si-n toate,fiind Tot Ceea Ce Este,ce mai putem noi sa adaugam?
   Omul a uitat ca a venit pe Pamant sa traiasca viata in bucurie.Atata tot !
   Nu fac o apologie a stiintelor religioase,care au fost create tot de oameni (care l-au prezentat pe Dumnezeu dupa chipul si asemanarea lor:razbunator,artagos,plin de hachite,crud,pandindu-si creatia=in speta,omul= ca doar-doar o gresi,sa poata sa-i dea in cap).
   Amintiti-va ca Dumnezeune-a creat in Ziua a 6-a,cand toate celelalte fusesera create deja,ca pe o culme a creatiei si ne-a dat tot ce crease pana atunci spre stapanire,spre a ne bucura de binefacerile creatiei.De aceea Ziua a 7-a e Duminica(ziua bucuriei)
   Toata existenta omenirii pe Pamant,din cele mai adanci inceputuri,ar fi trebuit sa fie o permanenta manifestare a bucuriei.Incet,incet,prin "grija educatorilor",fiinta umana a fost adusa de la starea de "giuvaier al creatiei divine" la starea de "pacatos,nevrednic,demn de pedeapsa".Si totusi suntem in Ziua a 7-a a Facerii,traim aceasta Zi !
   Unde este bucuria?In noi.E la departare doar de un gand.Copiii stiu acest lucru,de aceea sunt maestri in a trece de la o stare la alta cu usurinta:acum rad,acum plang.
   Ne incurajeaza sa ne amintim !
   Si o fac de milioane de ani !
   Si tot de milioane de ani noi ne luptam cu starea de copil pana o doboram."Lasati copiii sa vina la mine!" ne indemna o fiinta minunata si ne atragea atentia ca pana nu vom deveni copii,nu vom "mosteni imparatia cerurilor" si asta nu inseamna catusi de putin ca se referea la viata de dupa moarte(dovezi ca omul este mult mai viu dupa ce moare apar mereu si se vor inmulti ca puzderia),ci la constientizarea,din timpul cat suntem pe pamant,a ceea ce este VIATA,a ceea ce suntem.
   Cand stii aceasta,cand ai cunoasterea,nici o minune nu mai este minune.Minunea e minune atata timp cat nu este cunoastere,iar cand aceasta din urma se releva,tot ce n-ai indraznit vreodata sa visezi,iti sta la dispozitie..
   Inteleptii nostri invatatori,copiii,stiu acest lucru,dar nu sunt lasati s-o arate,nu li se da ragazul sa exprime intelepciunea cu care vin,ca sunt luati in " focuri" si trebuie sa suporte povara,greaua povara,mutilarea "educatiei"(nu ma refer aici doar la educatia primita prin scoli si sunt ferm,ferm convinsa ca numai datorita unui sistem de valori rasturnat instalat in omenire,lucrarea iese asa cum iese,nu din rea-vointa)
   Am uitat cine suntem!Sa lasam si pe copii sa ne reaminteasca!Reusim,reusim cu siguranta !

                                      Cu dragoste,Lucica Stoica
     

   


vineri, 4 februarie 2011

Unde dai si unde crapa !

Un raspuns dat unui insistent, ce ma soma sa ma destainui cum procedez concret in dezvaluirea de noi dimensiuni proprii.Adept al unor etichete shablonare,asa-zis spirituale,fara manifestarea lor vizibila in experienta de viata,mesajul meu ii recomanda sa puna in practica ce-a citit si studiat .

   E-o practica "spirituala"

   Sa le bagi pe toate-n oala

   Fie ceapa si compot,

   Fie hrean cu foi cu tot,

   Fie zahar,bors si frisca,

   Fie musca-n zbor ce misca

   Inca-n clocot neanvinsa...

   Dar e, zau,distragere

   De n-ai nici o tragere

   De inima sa imbuci

   Si te grabesti sa te culci.


   Pai,la ce bun ai creat

   Si acuma zaci in pat

   Lasand felul negustat?

   Adunat-ai ditamai

   Si acum foloase n-ai,

   Tot cu burta goala stai

   Gandind doar la dulce trai

   Ce-ar putea sa fie-n Rai

   Unde curg rauri de miere,

   Unde n-ai decat a cere

   Si de-odat' orice dorinta

   Este lesne cu putinta

   A se pune in miscare;

   Chiar si feluri de mancare.


   Si calatoresti in gand

   Rand pe rand,si rand pe rand

   Tot din Rai pana-n pamant.

   Geaba vii,geaba te duci

   Geaba rupi niste papuci

   Daca ce-ai gatit nu-mbuci.

   Vei fi vesnic calator

   Insotit de "ghior-ghior-ghior!"

   

   Asa mie mi-a cantat 

   Sufletul neampacat

   De-am gatit si m-am culcat

   Si un shut in fund mi-a dat:

   La ce bun te-ai strufocat,

   Pe toate le-ai adunat

   Si in oala le-ai bagat,

   Le-ai vegheat si invartit?

   Si la ce ti-a folosit

   Daca te vad tot lihnit

   Si cu gandul aiurit

   Prefacandu-te satul?

   Doar de prost si de fudul?

   Esti credul,da,esti credul.

   Pune mana si mananca!

   Oh,tu n-ai inteles inca?

   Daca faci,aduni,gatesti

   De ce naiba flamanzesti?

   Te tot lasi cu burta goala

   Si cu mancarica-n oala.

   Asta-i boala

   Si-i nasoala.

   Nu mai amana nicicum

   Ia si-nfuleca ACUM.


   Si mi-a fost de ajutor

   Cum gatesc,gata:potol!

   Si-asa v-am impartasit

   C-am mancat ce mi-am gatit.


   Practica'-i spirituala

   Sa mananci ce bagi in oala?

   Da,da,da.E Crimson Scoala*.


   Mai " spirituala " decat gospodina de Lucica,nu vad cum as putea fi.

*Scoala Noii Energii