Si ziceam c-am lamurit
Ca totul este iubit
Chiar de fui nitzel tampit
Somnoros si adormit
Si pe mine m-am mintit
Ca sustineam ca iubesc
Doar ceea ce e ceresc
Si pamantul pamantesc
Insa asa,separat...
Si vezi ca m-am incurcat
Cand de fapt eu am aflat
Ca Omul e,pe cuvant
Pe-atat cer,cat si pamant
Si nu am alta iesire
Decat sa-mi vin in simtire
Sa-mi dezic o amintire
Precum ca urasc niscai
Indivizi cu urat trai
Neciopliti,confuji,hidosi
Si coltosi si uraciosi
Nesimtiti si mofturosi
Etc.si etc.-isti
Ca,de fapt,ei sunt artisti
Ce-si au propria-i galerie
De care tin cu tarie
Dar privind putin atent
Situandu-ma-n prezent
Eu am fost cel mai dement
Pentru mine si absent
De la-ntzelepciune clara
Ca umblam tot pe afara
Si-o luam asa-ntr-o doara
Ratacit si speriat
Insa,uite ce-am aflat
Si cu noduri ,constatat
C-am pierdut definitiv
Sentimentul emotiv
Ce dadea culoare vietii
Locuind in toiul cetii
Si facea traiul amar,
Seductiv,deci,asadar
Ce rupea chiar ha'lci din mine
(Folosit de fistecine)
Ma plang voua ca de fapt
Nu mai sunt de ura apt
C-am vazut ca nu mai este
Si nu spun nici o poveste.
Pai,cand am ajuns in fatza
Evidentei care-i Viata
Si-am simtit cum ca iubesc
Cer -Pamant imparatesc
Impreuna
Asta-i buna-!
Am exclamat
Unde-i ura "diamant"
Ce sticlea ,taia,rupea
Ferfenita ma facea
Cand uratul ma avea?
Pai,nu e nici un urat
Nic io ura,pe cuvant
Ea fusese doar un gand
Nascut numai din nesfant
Din bucata de pamant
Care nu stia ca sunt
Plina de Dumnezeu sfant
I.nauntru in strafund.
Stii,ma simt cumva lipsit
De-o unealta ce-am stiut
Sa o manuiesc dibace
De niste eoni incoace.
Si,acum ma tot holbez
Si va si instiintez
Ca-i a dracu' de confuz
Sa refuz
A ma incuviinta
Ca fusese-o agonie
Draga mie,dar si tie
Ce putea lumea sa-mbie
Sa refuze-a mai fi vie.
Stau si chibzuiesc acum
Si oprindu-ma din drum
Ma plesnesc peste-a mea frunte:
"Multa bolmojeala,multe
Chinuri am putut
Sa traiesc crezand ca ura-i
Necesara pentru trai
Pentru castigat,razbit,
Pentru-mpins si reusit
Ca nu cumva, iscusit
Altul sa ti-o ia-nainte
La colaci si la placinte
Ca cu cat mai mult urai
Te indepartai de rai
Si erai
Mult mai aproape
Gata-gata sa te-ngroape
Cel ce-i singur bucuros
(Unul hulpav si burtos)
Cand le pui pe toate jos;
Si gandit,si corp si-avere
Si cand te prelingi din viata
Spre locul plin cu verdeata"
Nu mai e ,deci nu mai pleci
Ramai aici si petreci
Cu gluma chiar te intreci
Ca ramai pentru multi veci
Si desi esti socotit
Nesimtit de indrazneala
Sa nu tii o socoteala
Varstei celei adunate
Constati ca le poti pe toate
Ca orisice dumnezeu
Ce-a pierdut la randul sau
Ura
Cea ce-nchidea gura
Si urma precum va zic
Cerere pentru un dric
Dar...nimic !
Trec tot ere dupa ere
Si ramai aicea ,vere
Fara ura ,cu placere
Ca -i vrut tu atunci ,candva
Sa te uiti mai altcumva
Dinauntru spre afara
Si ai vazut deslusit
Ca ti-e chipul implinit
Iscusit de impletit
Si ti-ai spus atunci:"Eu sunt
Cer si Pamant"
Sfant si unul,sfant si altul
Preajosnicul si Preanaltul
Isi fac amandoi valeatul
Si iubirea e regatul
Care-i tine-n lat si-n naltul.
Tine mii de galaxii
In strafunduri de tarii
( Care nu-s,sa-ti spun asa
Decat doar in poala ta).
Hai,acum nu te holba
Nu-ti mai controla tolba
Ca nu mai gasesti in ea
Nici un strop de ura tampa...
Si ce crezi ca ti se-ntampla
Daca nu mai ai tu ura
Chiar daca te dai de-a dura?
Primesti o infuzie
Ca-i doar o iluzie
Niciodata n-a avut
Baza,dar nu ai stiut
Si ai luat-o tu de buna
Urand si soare si luna
Doar tie sa-ti mearga struna
Si "uratii" dumitale
Sa fi stat in chin si-n jale
Nefacand doua parale...
Cand te uiti asa,atent
Constient
Vezi ca ura nici n-a fost si nici n-o fi decat numai in stihii,nalucire de iluzii sa te tina in confuzii ca astfel sa mai intarzii de a fi prezent,atent ,intr-un cuvant...constient.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu