Totalul e total doar in NIMIC, Si unde inca nu-i nascuta devenirea... E viu si nesfarsit...etern. Ca tot nascutu-i inceput, Urmat fiind,in ordinea fireasca, De in-inevitabilul "Kaput". Nebun e cel ce vede asta slut. El fuge de-nteleapta constatare: Tot ce APARE apoi si DISPARE, Dar miezul DIN care-apare, IN care vietuieste Si-N care iarasi se topeste Aceasta toata vanzoleala E chiar realitatea cea REALA, Cea nenascuta,insa nascatoare, Cea nemiscata,insa-mbratisand miscarea (O-mbratisare multiplicitara, si pe-nauntru,dar si pe afara), Cea vesnic primitoare de re-ntoarceri A toate cate s-au nascut. Nascutu-i pentru dans,dar dansul oboseste Si TU,ce l-ai nascut,crescut,ACUM il odihneste ! A!,a-propos,ca am uitat sa-ti zic: Tu esti cel NEMISCAT, ESTI UN NIMIC' ESTI UN NIMIC, ESTI UN NIMUC !!!!!! UN ENORM NIMIC ! UN INCOMENSURABIL NIMIC ! N-am ce sa mai zic de Lucica,care scrie astfel de nimicuri,decat ca "cine zice ala e" |
joi, 17 februarie 2011
Esti un nimic!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu