Angela,tu cand ai plecat
Si drumul ti-ai luat
Din casa ta de pamatuf
Venind in trup de piatra:buf !
Ti-ai luat cu tine in secret
Nume destept
Sa-ti amintesti
De fapt tu cine esti.
Dar cand aicea ai picat
Ai cam uitat
Ca-n tainitze de lut statut
Esti inger si nu lut.
Crezand ca lutul ti-e specific
(Si-aici n-as vrea sa-ti exemplific
Cu cate chinuri te-ai luptat
Si ai oftat
Crezand pe altul vinovat)
Ai tot strigat dup-ajutor:
"Sariti si-i condamnati,ca mor!"
Si toata omenirea-n cor
Statea picior peste picior,
Tarandu-se in carucior...
Ca nu era-n puterea lor,
Sa-ti vina tie-n ajutor,
Acestia care stiu ca mor.
Vazand ca urli in zadar
Ti-ai spus tu:"Dar,
Astia n-au habar,
Ca eu ma simt nasol in mine
Si-as vrea sa zbor,asa imi vine,
Dar n-are cine
Sa ma ajute o catime"
S-atunci in ma-sa i-ai bagat,
Spre tine tu te-ai inturnat
Si-ai inceput a te privi atent
(La inceput mai violent,
Mai dur,mai vinovat)
Pana ce fisa ti-a picat:
AHA!,
Aici era
Tot ce nu gaseam
In lumea asta cand dormeam
Bustean.
De-aceea eu ma blestemam
Ca m-am nascut
Si as fi vrut
Sa nu o fi facut.
Cand printre gene a mijit
Imaginea de inger indragit
Ce astepta-nauntru linistit
Cea mai divina-mbratisare
Lasat-ai balta orice intristare
Si inima-ti zbatanda prins-a aripioare.
Ti-e de mirare ?
Au,nu plecat-ai oare
Sa te-ntregesti si cu aceasta bucatica
De piatra mica,mititica
Sa stie ca nu-i lut,ci angelica ?
Dedicata,pentru incurajare,unei prietene.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu