luni, 24 octombrie 2011

Altarul

fluid ma locuiesc crescand
in trupul meu-altarul sfant
si fara gand
ma-ntind
in necuprins,
destins
de-mi vine sa imbratisez
pe toti
fie si distractivi,si chiar si tonti
ca nu mai poti
sa ii socoti
dupa ce fac
sunt pe pamant ca intr-un sac
in care jocuri joaca ne-ncetat
luindu-le mai deseori incrancenat
crezand ca nu-i a buna sa zambesti
si ca in sac ai sa gasesti
cea mai perfecta libertate
c-asa e scrisa in legalitate
sa se supuna sacului prea stramt
luind de unica doar viata pe pamant.
si cum sa poti a nu-i imbratisa
cand chiar imbratisarea ta
e cel ce esti
cel nevazut de ochii lor lumesti
si-n care se petrece totul
ce e creat
de-a lungul-latul si inalt!?

altarul tau de pe pamant
e trupul sfant
ce-ti tine in acest aranjament
de impletiri de energie-angajament
in a-ti fi casa efemera de serviciu
in care in lumina si in viciu
te joci de-a locuitul in uitare
pana ce suna goarn-a desteptare
si-atunci,sfintit de propria-ti prezenta
iti face reverenta
si te cunoaste ca stapan
lasand alura de jupan
pe care a purtat-o mult prea mult
si-astfel primeste cerul in pamant
si-nvaluiti intr-un vesmant
cu un nou gand
extinsi in Cel Ce Sunt
gandesc cu cer si cu pamant
in chipul sfant
cel sinplu,suplu si profund
de care n-am avut habar
pana ce nu mi-am fost altar
si-o spun ACUM:
SUNT DUMNEZEU,CA ALTFEL NU AM CUM
SI-ASA E ORISICINE,ORISICUM,
chiar daca de mirare se opreste-n drum
ca chiar de sta,sau umbla tot mereu
ORICE EXISTA E ALTAR DE DUMNEZEU.