joi, 25 decembrie 2008

Bucuria spontana

  Adanc,in profunzimile noastre,indescriptibil si inexplicabil,traim Divinul ,ca incununare a eliberarii bagajelor create de minte,restrictionare,inpovaratoare,obositoare.Depistand ceea ce este surplus,adaugat Fiintei plina de daruri neexperimentate ,renuntam la carapacea dura (durizata de milenii de repetitie ale acelorasi greoaie impuneri ,nenaturale firii umane) si ne descoperim simplitatea ,neconditionarea de a ne bucura conform a ceea ce ne indeamna inima.Realizam ca mute dintre implanturile mintii colective,nici nu le sesizam,crezand ca ,daca asa fac toti,suntem neaparat datori sa facem la fel,mimand bucuria.

   Observ mentalitatea care sta la baza sarbatorilor religioase si sunt surprinsa acum de separarea existenta intre oameni,iar cei care-i sustin inconstienta,chiar cred ca aduc omagii lui Dumnezeu.Dumnezeu e Unitate,dar atunci cand un suflet treaz  mai face din sarbatoarea unei singure religii un eveniment deosebit,inseamna ca a scapat din vedere Unitatea.Cand toti practicantii unei religii stabilesc la " unisonul lor" ca o zi anume e dedicata nasterii Christosului,trezitul poate uita ,dus de val,ca omenirea e compusa si din alti semeni care nu fac parte din aceasta religie?Dar trezitul mai are o religie?Singurul lui templu e propriul corp,iar ritualul sfant,respiratia constienta.Fiinta ,care nu se inregimenteaza in nici o religie,din spatele tuturor religiilor,observatorul constient ,"vede" scindarea,separarea,ruptura ...produsa prin acordarea pasului tau cu o bucata de Intreg.Sunt voci care-si justifica separarea prin cuvinte ca:celebrare,onorare;atunci,de ce selectiv?De ce doar cu cei in al caror sistem de credinta religioasa am fost crescuti?Daca tot suntem dornici de onorare si celebrare a fiecaruia in religia lui,de ce nu ne facem un calendar cu sarbatorile de peste an ale  tuturor religiilor ,sarbatori pentru care sa ne pregatim cu zile inainte,gatind,dereticand...etc?

   Consideram un joc nevinovat,dar e sistem de credinta neeliberat,e dependenta indusa "educational".E un aspect inradacinat ,care oricand poate fi sustinut si aprobat de minte prin argumente  inalt spirituale,dar face parte din REPETITIV.

  Si aceste obiceiuri fac parte din stavilele ce stau in drumul catre REALUL care esti in interior,simplul,inocentul (care nu studiaza calendarele religioase,pentru a se bucura) si care este gata pentru o altfel de exprimare,decat cea din minte.Aceasta aparitie spontana ,din Nimic-simtit ca traire drept  o bucurie expansionata existentiala (neplanificata),este Intuitia.Este comunicarea  Divinului care esti, prin tine.Este Existenta.Nu poate fi planificata,sau fabricata;se exprima subit.Nefiind un fenomen si mai ales nefiind ondulatoriu,nu apare pas cu pas,ci spontan,chiar din centrul supraconstientului,dand solutii peste puterile oricarei minti,la orice situatie.Atunci poti afirma cu toata plinatatea ca EXISTI:EU SUNT CEL CE SUNT! ITI TRAIESTI DIVINITATEA in permanenta bucurie.Pana la aceasta bucurie interioara,toate celelalte sunt imitatii,surogate,trunchieri...Oricine o poate avea,e mostenirea noastra.Doar eliberand bagajele de orice fel carate inutil .

   Sa traiesti in bucurie divina,avand toate raspunsurile instantaneu,de-a gata,ASTA DA CELEBRARE A VIETII,ASTA DA ONORARE !!

miercuri, 24 decembrie 2008

Paranoia sarbatorilor

Frenezia,graba,infrigurarea ,nerabdarea ca toate sa fie facute,cumparate,aranjate,curatate,spalate ,acum neaparat ca vin sarbatorile,denota o boala grava  pe care o are societate ,ce se agraveaza in momentele de varf.Pentru ce sa ma chinui,nemultumesc,sperii de un eveniment ,decat ca am frica ca nu va iesi asa cum se asteapta lumea sa iasa,sau cum a mai iesit altadata?Dorinta mintii de mai mult imbraca de aceasta data forme grobiene si apoi consumul trebuie sa fie pe masura,tocmai pentru ca,subtil sa ne inscriem neaparat pe linia suferintei de dupa.Uite cum,si din aceste evenimente care ar fi trebuit sa fie incarcate cu bucurie,mintea stie sa conduca tot spre suferinta,parca n-ar fi fost de ajuns cata oboseala si frecus a creat inainte de!

   Un eveniment planificat de mintile altora (mai ales cand se considera indreptetiti,indreptatire data de obisnuinta de a "face ce spune popa"),te poate prinde pe nepregatite de a-l serba atunci " cand se cuvine" si cand e stabilit;il simti ca impus,dar ai libertatea alegerii de a te bucura atunci cand simti tu,nu e necesar sa te bucuri in turma.Ce bucurie poate fi aceea cand TREBUIE sa te bucuri la comanda,la o data stabilita si intr-un fel anume,neaparat?

   Iesirea din hatisurile "marilor sarbatori de peste an" te imbie la  un gust aparte de libertate,fara iz de gretoase impuneri ritualice,de "asa se face" si mai ales "acum se face,nu cand vrei tu".Scoase definitiv din rutina de veacuri ,bucuriile noastre abia atunci pot fi BUCURII cand sunt traite  SPONTAN,indiferent de imprejurari si de momente in timp.

   Invartitul ametitor chiar si in cercul asa-ziselor sarbatori,tot  turmentare ratacitoare  e ,ca oricare activitate omeneasca neiluminata de constienta constiintei,de libertatea de a trai neancatusat (catusele datinilor si a obiceiurilor nu sunt cu nimic mai prejos decat altele).

   Cum isi mai macina,iubitii de ei,suferinta, mimand bucuria,dar fetele lor exprima tristetea pregnanta din spatele firavelor masti de sarbatoare binevoitoare!!   E o manifestare patologica.E boala de care sufera dualitatea:paranoia. 

  VAD SARBATORIREA BUCURIEI DIN SPATELE  DATINILOR SI OBICEIURILOR STRAMOSESTI  CARE IA LOCUL  PRIN SPONTANEITATE,PLANIFICARILOR  CONSTRANGATOARE.

   Si asa este !

vineri, 19 decembrie 2008

Dorinta

   Sunt multi sfatuitori,si nu din cei neautentici,care sugereaza creatia la vointa,iar cei interesati se simt de la un timp frustrati ca nu le reuseste rezultatul dorit,chiar daca urmeaza aceste indicatii.Exista insa o atentionare din partea sfatuitorului respectiv,ca o nota de subsol,pe care cautatorul nu a luat-o in seama.Ea spune ca orice dorinta ti-o poti indeplini,insa mai intai iti este necesara echilibrarea,intelegerea a cine esti cu adevarat,eliberarea sistemelor de credinta duale.Este acelasi lucru amintit in scripturi:"Cauta mai intai imparatia cerurilor si toate ti se dau cu prisosinta".

   Dorinta,asa cum e inteleasa in mod curent e ca un zid care te inconjoara,"nedorinta e o usa deschisa:doreste si nu vei avea,nu dori si vei avea.Cel ce doreste traieste o experienta de viata care-i pare lipsita de sens si pustie,pentru ca permanent tanjeste dupa mai mult.Incetand sa mai tanjesti,suferi o transformare radicala.Pustietatea dispare imediat ce incetezi sa ceri mai mult.Pustietatea e un produs secundar al dorintei de mai mult,este o umbra ce insoteste aceasta dorinta.Aceasta e minte umana:dorinta constanta de mai mult.Nici nu conteaza cat ai,mintea cere mereu mai mult si de aceea te simti permanent pustiu,pentru ca pustietatea este creata,de fapt,de dorinta de mai mult;ea nici nu exista,e o falsitate care-ti pare foarte reala cand esti prins in plasa dorintei.Observandu-ti cu atentie dorinta,ea dispare si,odata cu ea dispare si pustietatea,iar in loc se aseaza o mare implinire.Atat de plin te vei simti,incat incepi sa dai pe dinafara,sa te reversi,in pura bucurie de a da,ca un nor de ploaie  doldora de apa,care nu conteaza daca se revarsa peste pietre sau peste lanuri si plantatii;el e musai sa se despovereze.

   Cand dorinta dispare,esti atat de plin de multumire,atat de plin de bucurie,atat de plin de "plinatate",incat incepi sa daruiesti toate acestea.Acestea intamplandu-se de la sine,natural,viata are sens,armonie,poezie,dans.Pustietatea de pana in acest moment este opera doritorului,asa ca numai el poate schimba situatia.Ceea ce il facea pana acum sa gandeasca ca in viata trebuie sa mai existe "ceva",este un adevar la care nu are cum sa ajunga daca dorinta exista inca,deoarece dorinta este un zid,"nedorinta" este un pod.Bucuria este o stare de "nedorinta",pe cand lipsa bucuriei este o stare de dorinta permanentizata.Deci,alegerea apartine oricui  personal si are libertatea,fiecare, sa doreasca mai mult si mai mult ramanand intr-o stare de neamplinire,nefericire,fiindca vrand mai mult,pierzi mai mult.Responsabilitatea e personala,nimeni nu obliga pe nimeni la nimic,dar urmand chemarea interioara de a vedea si acel "ceva" diferit care ESTE,el nu poate fi atins tanjind dupa viitor,dupa mai mult,ci observand  DOAR CEEA CE ESTE.

   Mintea doreste permanent,cere permanent,in mod constant pretinde si astfel naste frustrari pentru ca traieste din asteptari.Moajoritatea oamenilor traiesc cu sentimentul lipsei de sens ,motivul fiind ca acum omul cere mai mult decat oricand.Stiinta,in mod paradoxal,prin tehnologiile avansate,sprijina dorintele,le dezlantuie,invitand trairea intr-un iures  de "nu-i de ajuns",ducand omul la disperarea de a cauta mai mult,de a avea mai mult,de a nu fi satul cu ce are.Stiinta iti da dorinta.Trairea in interior,observandu-te iti da posibilitatea de a intelege dorinta.Aceasta intelegere a ravagiilor pe care le face dorinta in sistemul  personal  psihic,biologic,relational...te ajuta sa te lepezi de dorinta.Si,odata cu acest divort,"ceva",care pana acum era ascuns iese la suprafata ,se manifesta."Ceva-ul" creste,se umfla in fiinta ta  si tot ce ti-ai dorit vreodata se implineste...ba mai si mult.O bucurie inimaginabila coboara asupra ta !!!.Pentru a o gusta si apoi a o permanentiza prin trairea de zi cu zi, are nevoie de solul prielnic,de teren roditor:"nedorinta"."Nedorinta" este o stare de spirit receptiva,pe cand dorinta este agresiva,de o agresivitate subtila,vrand mai mult si mai mult,intr-o asteptare frenetica a unui viitor izbavitor,plin de "mai bine".

   Receptiv,deschis,disponibil...creezi premizele  tuturor minunilor posibile,traindu-ti clipa,ACUM-ul,prezentul,pas cu pas,cu tot ce esti,constient.

   Dor,dorinta,a dori...

   Asteptare de a fi,

 Cand,de fapt TU ESTI.S-o stii!

         Din interiorul celei care la suprafata e Lucica.

   

 

marți, 16 decembrie 2008

Mintea minte

 Mintea,o unealta indispensabila creata de noi pentru interrelationarea cu semenii pamanteni si cu celelalte manifestari creative ale Spiritului,la care El (NOI) priveste dinauntrul nostru prin ochii fizici,are un domeniu de manifestare extrem de limitat ,raportat la totalitatea a ceea ce suntem.Desi i-am dat o importanta majora,ea este unul din cele sapte simturi omenesti (pe langa cele arhicunoscute in numar de cinci,tot simturi sunt si emotiile si mintea),care scoasa din contestul celorlalte a inceput sa se creada mai grozava si a luat conducerea.Noi suntem aici jucand un joc,jocul formei-o experienta ,cea mai indrazneata si cea mai onorata de intreaga Creatie (vezi gestul spalarii picioarelor,valabil pentru  orice om) si doar cand reusesti sa-ti dai seama  ca-i joc,il poti privi cu ochii OBSERVATORULUI.Acesta esti Tu cel real,aflat in si intre oameni,in si intre lucruri,ceea ce in scripturi este amintit ca "imparatia cerurilor este in voi".Desi nu ma dau in vant pentru astfel de citate,recurg la ele,pentru ca totusi sunt cele mai cunoscute si nu trebuie sa luam totul mot-a-mot,dar putem discerne pentru ca sunt scrise"pentru cine are ochi de vazut si urechi de ascultat",desi au devenit unelte de tortura in miinile si mintile propovaduitorilor,interpretandu-le in asa fel incat "sa traga spuza pe turta lor".Mintii,fiindu-i straina trairea divina (accesibila oricarui om-"veti face toti ce fac eu,ba mai mult decat atat"),a inceput sa-si dea cu parerea,sa presupuna cam ce-ar fi Dumnezeu.Mai multe minti dornice de control asupra celorlalti,s-au adunat,au facut grupuri,vezi-doamne,elitiste-adica separate de intreg si ,din parerile lor au facut dogme,religii pe care,apoi le-au si impus ca legi si reguli de necontestat,amenintandu-i pe nesupusii acestora cu cele mai oribile povesti despre pedepse,chinuri,iaduri.Interesant este de observat ca noi,ingerii dinauntrul corpului uman,observatorii,creatorii am contribuit cu totii la fabricarea acestor sisteme de credinta naucitoare si restrictive tocmai pentru a ne impotmoli mai mult,pentru a experimenta cat de mult  putem uita cine suntem.Daca mintea nu ar fi creat marasmul de minciuni si sperietori in care au trait generatii dupa generatii,n-am fi stat noi prea mult pe pamant,ne-am fi luat talpasita mai repede.In incercarea dureroasa de a face fata restrictiilor si suferintelor,am creat minunatii in lumea fizica ca artele plastice,muzica,dansul care au avut darul sa indulceasca chinul,sa fie uitat partial,apropiindu-ne mai mult de CEEA CE SUNTEM,de BUCURIE.Acest lucru mintii nu-i place;bucuria este considerata de mintile majoritatii oamenilor,o sfidare,o obraznicie,o lipsa de educatie.Daca razi si dansezi pe strada,esti imediat saltat si chiar inchis,dar daca plangi si te vaicaresti,esti imediat  bagat in seama de semeni,esti mangaiat,ba mai esti si gratulat cu ceva smiorcaieli de la asistenta.Te considera destept,vezi-doamne,ca asa-i sta bine unui om serios,sa fie trist si sa sufere,nu o hahalera care rade ca prostul de bucurie si danseaza fara bun-simt in vazul multimii.Atunci,despre acesta din urma se spune:"si-a pierdut mintile",dar habar n-ai ei cat e de implinitaor sa-ti pierzi mintile,sa te bucuri cu toate fiinta ta.Traind dupa regulile mintii traiesti in minciuna,te fortezi sa respecti ambitiile inconstiente ale altora si nu-ti asculti chemarea Fiintei spre libertate .Ingramaditi si torturati de maldarele de reguli si legi scornite pentru supunere,membrii societatii care nu-si iau propria stapanire in maini,formeaza o gloata taratoare ca un cortegiu mortuar si,eventual schiteaza cateva rictusuri false,fortate,care nu fac altceva decat obosesc de atata mimare a fericirii.Mintea minte ca simte,se schimonoseste intr-o grimasa de fatada ,dar sub masca se vede efortul jocului teatral prea des jucat.Cu nimic nu este de vina,mintea nu a fost creata pentru a fi responsabila de bucurie,ci de suferinta.Este serviciul ei.Veti spune ca ea a produs totusi valori in aceasta lume,care au dus lumea spre progres.In primul rand ca progresul fizic este un regres al constiintei,dar si varfurile de asa zis progres,au fost create intr-un moment de inspiratie,cand cercetatoru,fauritorul,a iesit din minte.Poate de oboseala,de deznadejdea nereusitei a ceea ce cauta,a clacat si,atunci,intuitia a intrat aducand solutia.

   OBSERVATORULUI mintea nu-i mai poate juca feste.EL  scruteaza orice incercare a mintii de a-si face numarul,accepta,binecuvinteaza efortul ei,si-si vede de singura  lucrare  ,mentinerea focului viu,a "candelei aprinse",stiind ca numai in acest mod domnia mintii care minte este inlocuita cu  DOMNIA  DOMNULUI ADEVARAT CARE ESTI ,bucuros,vesel,clar,lucid...care foloseste mintea ca ceea ce a fost creata sa fie:o unealta  lucratoare in aceasta dimensiune-Pamant.Asa,un nou" cer" (REALUL,constiinta nevazuta ochilor fizici,necunoscuta mintii,Dumnezeul) isi face intrarea pe un nou Pamant,intr-un nou pamant (corpul nostru,alcatuit din absolut aceleasi elementa ca si planeta pe care traieste,ca altfel n-ar fi putut vietui aici).Minciunile mintii sunt savurate de ingerii din alte dimensiuni,clatinand din "cap" de admiratie pentru inventivitatea si creativitatea de care pot da dovada totusi CEI MAI ISCUSITI CREATORI,chiar daca sunt inchisi intr-o "capsula" (cine-i domn,e domn si-n sant),si mare le e mirarea daca vor putea sa le calce pe urme.

luni, 15 decembrie 2008

Suferinta,ca o dovada de iubire

Dimensiunea in care traim din punct de vedere omenesc,este doar o vaga reprezentare a ceea ce suntem,infima,precum o celula din intregul organism,tinand cont ca noi suntem infiniti.Infinitatea ni se pare de neconceput,dar faptul ca noi ne-am inchis constient intr-o "capsula a timpului",a facut sa nu avem posibilitatea reprezentarii infinitatii noastre.Fizica cuantica,singura stiinta reala,fizica divina-cum i se mai spune,deschide perspectiva realizarii si de catre mintile umane a iluziei timpului si spatiului pe care le-am crezut marimi fizice de prim rang si le-am studiat ca fiind elemente determinante,marimi de necontestat ,ireversibile in fixitatea lor.Atentionarea de milenii ca acum suntem la sfarsitul timpurilor nu are nici o conotatie de sperietura,asa cum i-a fost conferita de mintile "stiintifice" umane.Inseamna tocmai cea mai mareata realizare:posibilitatea care sta la indemana omului,ACUM,de a renunta la timpul psihologic (trecut si viitor) si de a trai PREZENTUL,singurul in care VIATA ESTE,singurul in care esti fata in fata cu Dumnezeu,singura modalitate de a putea fi vazut de Dumnezeu.Nefiind in ACUM,esti ascuns vederii "Lui",,Vietii.VIATA SE DESFASOARA ACUM.Trecutul nu mai exista,viitorul n-a fost inca,creat;orice faci,gandest etc. se produce IN ACEST MOMENT.Fiind prezent,ESTI VIATA.Locuindu-ti corpul cu tot ce esti (nelasand mintea sa hoinareasca in fel de fel de discutii imaginare cand lucrezi-creezi-ceva),Realul ti se dezvaluie prin corpul tau,fiind constient de faptul ca  NU SE POATE SA NU FIM CU TOTII ACELASI DUMNEZEU.Acest lucru a fost consemnat si in scripturi "Eu cu Tatal una sunt",Invatatorul vorbind in numele TUTUROR OAMENILOR.Aceste cuvinte constituie baza pentru intelegerea fizicii cuantice (observatorul si obiectul sunt UNA),dar ,de fapt,fizica cuantica nu poate fi inteleasa pana nu e traita si de aceea nici marile celebritati ale lumii stiintifice vechi nu au inteles prea multe in acest domeniu.Trairea Divinului care esti,indiferent de studiile scolilor pamantene (care n-au valoare decat aici in interactiunea dintre corpurile fizice-de aceea Spiritului nu-i pasa daca esti analfabet,sau doctor in stiinte),da posibilitatea schimbarii modalitatilor de manifestare,o manifestare din care suferinta este eliberata,fiind vazuta ca o autoflagelare,o dusmanie impotriva noastra insine.Am fost proprii nostri dusmani dandu-ne suferinte de tot felul care au lasat rani adanci in psihicul nostru,pentru ca am fost "ajutati" de cei interesati sa traimi in limitari,in inchisori conceptuale colective (dogmele religioase).Un om limitat si incatusat poate fi stapanit,pe cand un om liber isi este stapan.S-a mers pana acolo,incat am fost obligati si hipnotizati prin tot felul de amenintari cu pedepse (cea mai perfida,pedeapsa cu iadul),sa veneram in biserici o fapta omeneasca dintre cele mai crude-Rastignirea,in loc sa fim condusi spre a vedea doar ADEVARUL ELIBERATOR DE SUFERINTA-INALTAREA,ca modalitate de eliberare de suferinta,lasand fapta omeneasca a inconstientei  in umbra.La intrarea intr-o biserica crestina esti intampinat de oribila imagine a inconstientei omenesti.Cum poti sa le mai spui copiilor ca Doamne-Doamne este iubire,cand ei sunt infricosati de acea imagine a chinului si suferintei?Bineanteles,ajungand sa fie determinati sa-si insuseasca aceasta "invatatura sfanta",si ei vor folosi manipularea prin suferinta,si chiar mutilare pentru a cersi iubire.Cate cazuri nu au fost de tineri si tinere care au recurs la automutilare,sau chiar sacrificare definitiva a acestei experiente de viata (aruncandu-se de la etaj,injunghiindu-se,spanzurandu-se etc.),pentru a-si aduce dovada de iubire iubitului,sau iubitei,DUPA MODELUL PROPAVADUIT DE BISERICI  INCONSTIENTE.Persoanele inconstiente,care nu au nici o vina ca traiesc in inconstienta (aici am venit sa traim experienta inconstientei),ridica deseori la rang de valoare suferinta,facand din ea un stil de viata,ba mai mult,impunand-o si altora ca regula de conduita.Toate acestea,si inca altele, DUPA CHIPUL SI ASEMANAREA UNUI DUMNEZEU PROPAVADUIT DE ...INCONSTIENTA.

   Suntem aici pentru a instala BUCURIA.CONSTIENTI  DE NECESITATEA ELIBERARII INCONSTIENTEI PERPETUATA DE CALAII FARA VOIE (iubitii de calai-parinti,educatori,preoti...societatea,deci, au crezut ca asa isi arata iubirea=o iubire prin suferinta si datatoare de suferinta,care e de fapt un nonsens= conform invataturilor religioase),RASPUNDEM" PREZENT" LA APELUL DISPERAT PE CARE-L FACE  OMUL SATUL DE ATATA SUFERINTA.

      -Lucica

        -PREZENT !

Intoarcerea Acasa

Dorul de Acasa ne-a fost focul arzator al regasirii.Desi nu ne era clar ce cautam,orice am facut,gandit,creat,nu ne-a multumit pe deplin.Stiam,in adancul nostru ca BUCURIA este altceva decat am experimentat in cele mai fericite clipe.Simteam efemerul din aceste clipe si aveam certitudinea ca un ALTCEVA, ETERN  exista si il putem trai.Amintirea unei Bucurii complete salasluia inca .Simtindu-ne incompleti,cautarile de eoni ale acelei trairi divine cunoscuta noua ,dar pierduta ,au avut ca fundal suferinta.Uitasem,de buna seama, ca alegerea de a experimenta traiul in fizicalitate am facut-o in cunostinta de cauza,nesiliti de nimeni,ba,din contra,cu un curaj iesit din comun,ne-am dat cea mai dureroasa experienta sufleteasca :SA UITI DE BUNA VOIE CINE ESTI,pentru a cunoaste o manifestare a divinului in in astfel de conditii.Divinul a fost permanent de fata,dar ascuns,permitandu-ne sa creem la libera alegere ,pe masura instrumentelor limitate avute la dispozitie.Fiind cei mai curajosi si mai inventivi ingeri creatori (nu toti ingerii au avut acest curaj sa traiasca uitand cine sunt,dar o vor face negresit pentru a fi completi),am creat un vis,VISUL FORMEI,atat de iscusit,incat l-am luat chiar noi drept real,dandu-i mintii rolul de coordonator.Iubita de minte a fost creata doar pentru acesta dimensiune a fizicalitatii,dar ea necunoscand INFINITATEA CARE SUNTEM,si-a imaginat ca asta-i tot si a inceput sa-si inchipuie ce este Divinul,fiind partasa la neamplinirea permanenta a fiintei umane pe care o dirija.Asa fiind creata de catre noi,ea,avea singura grija de a nu ne scapa de sub influienta ei,si ne-a imbrobodit cu dogme,religii,ritualuri etc....pentru a ne da de lucru.REALUL din noi,cu infinita-i compasiune a asteptat rabdator ca amintirea a ceea ce am trait ACASA,inainte de IESIREA DIN REGAT,sa revina clar ,pentru ca si acesta dimensiune a fizicalitatii sa fie impregnata CONSTIENT cu divinitate.DE ACEEA AM VENIT ,UITAND CINE SUNTEM,PENTRU A RENASTE LA ADEVARUL CARE SUNTEM CHIAR DIN ACEASTA POSTURA DE INCONSTIENTA LA CARE AM MARSAT CONSTIENTI,DOVEDIND CA SUNTEM IN STARE S-O FACEM SI INTREGIND CREATIA CU MINUNATII  UIMITOARE  MAI ALES PENTRU CEI CE N-AU AVUT CURAJUL PIONIERILOR CARE SUNTEM.ACASA PE CARE AM PARASIT-O  DE EONI SI AL CAREI DOR L-AM PURTAT VIU IN SUFLETUL NOSTRU ,RENASTE ACUM CU NOI SI PRIN NOI,AICI PE PAMANT,STRALUCIND IN TOATA CREATIA SI INCITAND SI PE CEILALTI INGERI SA -I GUSTE  DULCEATA.

            Pasim peste pragul ACASEI din noi,intoarsa prin noi.