Mintea minte

 Mintea,o unealta indispensabila creata de noi pentru interrelationarea cu semenii pamanteni si cu celelalte manifestari creative ale Spiritului,la care El (NOI) priveste dinauntrul nostru prin ochii fizici,are un domeniu de manifestare extrem de limitat ,raportat la totalitatea a ceea ce suntem.Desi i-am dat o importanta majora,ea este unul din cele sapte simturi omenesti (pe langa cele arhicunoscute in numar de cinci,tot simturi sunt si emotiile si mintea),care scoasa din contestul celorlalte a inceput sa se creada mai grozava si a luat conducerea.Noi suntem aici jucand un joc,jocul formei-o experienta ,cea mai indrazneata si cea mai onorata de intreaga Creatie (vezi gestul spalarii picioarelor,valabil pentru  orice om) si doar cand reusesti sa-ti dai seama  ca-i joc,il poti privi cu ochii OBSERVATORULUI.Acesta esti Tu cel real,aflat in si intre oameni,in si intre lucruri,ceea ce in scripturi este amintit ca "imparatia cerurilor este in voi".Desi nu ma dau in vant pentru astfel de citate,recurg la ele,pentru ca totusi sunt cele mai cunoscute si nu trebuie sa luam totul mot-a-mot,dar putem discerne pentru ca sunt scrise"pentru cine are ochi de vazut si urechi de ascultat",desi au devenit unelte de tortura in miinile si mintile propovaduitorilor,interpretandu-le in asa fel incat "sa traga spuza pe turta lor".Mintii,fiindu-i straina trairea divina (accesibila oricarui om-"veti face toti ce fac eu,ba mai mult decat atat"),a inceput sa-si dea cu parerea,sa presupuna cam ce-ar fi Dumnezeu.Mai multe minti dornice de control asupra celorlalti,s-au adunat,au facut grupuri,vezi-doamne,elitiste-adica separate de intreg si ,din parerile lor au facut dogme,religii pe care,apoi le-au si impus ca legi si reguli de necontestat,amenintandu-i pe nesupusii acestora cu cele mai oribile povesti despre pedepse,chinuri,iaduri.Interesant este de observat ca noi,ingerii dinauntrul corpului uman,observatorii,creatorii am contribuit cu totii la fabricarea acestor sisteme de credinta naucitoare si restrictive tocmai pentru a ne impotmoli mai mult,pentru a experimenta cat de mult  putem uita cine suntem.Daca mintea nu ar fi creat marasmul de minciuni si sperietori in care au trait generatii dupa generatii,n-am fi stat noi prea mult pe pamant,ne-am fi luat talpasita mai repede.In incercarea dureroasa de a face fata restrictiilor si suferintelor,am creat minunatii in lumea fizica ca artele plastice,muzica,dansul care au avut darul sa indulceasca chinul,sa fie uitat partial,apropiindu-ne mai mult de CEEA CE SUNTEM,de BUCURIE.Acest lucru mintii nu-i place;bucuria este considerata de mintile majoritatii oamenilor,o sfidare,o obraznicie,o lipsa de educatie.Daca razi si dansezi pe strada,esti imediat saltat si chiar inchis,dar daca plangi si te vaicaresti,esti imediat  bagat in seama de semeni,esti mangaiat,ba mai esti si gratulat cu ceva smiorcaieli de la asistenta.Te considera destept,vezi-doamne,ca asa-i sta bine unui om serios,sa fie trist si sa sufere,nu o hahalera care rade ca prostul de bucurie si danseaza fara bun-simt in vazul multimii.Atunci,despre acesta din urma se spune:"si-a pierdut mintile",dar habar n-ai ei cat e de implinitaor sa-ti pierzi mintile,sa te bucuri cu toate fiinta ta.Traind dupa regulile mintii traiesti in minciuna,te fortezi sa respecti ambitiile inconstiente ale altora si nu-ti asculti chemarea Fiintei spre libertate .Ingramaditi si torturati de maldarele de reguli si legi scornite pentru supunere,membrii societatii care nu-si iau propria stapanire in maini,formeaza o gloata taratoare ca un cortegiu mortuar si,eventual schiteaza cateva rictusuri false,fortate,care nu fac altceva decat obosesc de atata mimare a fericirii.Mintea minte ca simte,se schimonoseste intr-o grimasa de fatada ,dar sub masca se vede efortul jocului teatral prea des jucat.Cu nimic nu este de vina,mintea nu a fost creata pentru a fi responsabila de bucurie,ci de suferinta.Este serviciul ei.Veti spune ca ea a produs totusi valori in aceasta lume,care au dus lumea spre progres.In primul rand ca progresul fizic este un regres al constiintei,dar si varfurile de asa zis progres,au fost create intr-un moment de inspiratie,cand cercetatoru,fauritorul,a iesit din minte.Poate de oboseala,de deznadejdea nereusitei a ceea ce cauta,a clacat si,atunci,intuitia a intrat aducand solutia.

   OBSERVATORULUI mintea nu-i mai poate juca feste.EL  scruteaza orice incercare a mintii de a-si face numarul,accepta,binecuvinteaza efortul ei,si-si vede de singura  lucrare  ,mentinerea focului viu,a "candelei aprinse",stiind ca numai in acest mod domnia mintii care minte este inlocuita cu  DOMNIA  DOMNULUI ADEVARAT CARE ESTI ,bucuros,vesel,clar,lucid...care foloseste mintea ca ceea ce a fost creata sa fie:o unealta  lucratoare in aceasta dimensiune-Pamant.Asa,un nou" cer" (REALUL,constiinta nevazuta ochilor fizici,necunoscuta mintii,Dumnezeul) isi face intrarea pe un nou Pamant,intr-un nou pamant (corpul nostru,alcatuit din absolut aceleasi elementa ca si planeta pe care traieste,ca altfel n-ar fi putut vietui aici).Minciunile mintii sunt savurate de ingerii din alte dimensiuni,clatinand din "cap" de admiratie pentru inventivitatea si creativitatea de care pot da dovada totusi CEI MAI ISCUSITI CREATORI,chiar daca sunt inchisi intr-o "capsula" (cine-i domn,e domn si-n sant),si mare le e mirarea daca vor putea sa le calce pe urme.