marți, 27 ianuarie 2009

Bucuria si fericirea

   Doua notiuni,care la prima vedere, par a numi aceeasi simtire,dar ele sunt diferite ca profunzime si ca "origine".Fericire este o desfatare produsa de circumstantele exterioare,are,deci,o cauza,pe cand bucuria este in interiorul fiintei,este o stare de a fi neprovocata.Ea este.Singura posibilitate de a fi traita este s-o descoperi.Te asteapta dintotdeauna inauntrul propriu,blanda,linistita si ,spre deosebire de fericire,ea nu face zgomot.Nu are nevoie de aprobare,de validare si nu ia in seama dezaprobarile,sau invalidarile.Odata ce ai gustat-o,lasi in urma orice preocupare care altadata te facea fericit,pana reusesti sa ti-o faci "stilul tau de viata".Nefacand zgomot,bucuria ta nu este sesizata neaparat de cei din jur,ba chiar pot s-o catalogheze ca neplacuta lor pentru ca omul care este in cursul regasirii bucuriei proprii,este mai retras,mai interiorizat.Preocuparile lui il prezinta ca fiind altcineva,fata de ceea ce era inainte de a gusta din bucuria divina.Acceptand totul si pe toti asa cum sunt,pare,mai degraba dezinteresat,dar interesul propriu numai el si-l stie,mai ales cand inca nu are cui ii marturisi.Nimeni nu spune ca un alt semen de-al lui nu poate sa "se prinda " mai usor de felul in care poate accesa aceasta dimensiune a bucuriei divine,inegalabila,dar nu-l poate ajuta,pentru ca pentru aceasta nu exista o reteta.Procesul este individual,unic pentru fiecare si extrem,extrem de incitant,incat nu te abati de la aceasta cale pentru nimic in lume,indiferent de parerea altora,indiferent de neancrederea altora,indiferent de judecatile si catalogarile altora.Pentru un astfel de om,nimic nu este gresit referitor la actiunile si faptele celor din jur,nimic nu-l atinge,ca in vechiul mod (de a se simti jignit,neapreciat....),si nimic din ce a facut el insusi,nu mai este  autoapreciat ca fiind neadecvat.Toate aceste vechi lupte si disconforturi sunt privite ca simple si stupide jocuri carora nu are de ce sa le mai acorde vreo cantitate de energie.

   Extrem de via bucurie ,fara cauza,traita in putinele (la inceput) clipe de dumnezeire,ca asta este ceea ce intalnesti profund in interiorul tau care se manifesta ca bucurie,face sa paleasca orice pretentie a cuiva asupra programarii experientei tale de viata,imbufnariele,intristarile ,sau supararile,dintre cele mai drastice ale altora,le vezi usor ca neantelegeri din partea lor a caii tale si le abandonezi fara nici o judecata.Stii ca si ei au drumul lor si mai stii ca in momentul potrivit ,vor gasi acea bucurie,singura care aduce adevarata acceptare.Preferi  raspunsuri directe si sincere la intrebarile altora,chiar daca ,dezgolite de micul teatru al menajamentelor,pot rani.Justetea ,claritatea a ceea ce ai de spus er fi invaluita in ambalaje "rozalii" si nu te mai simti implinit trucand de dragul de a te prezenta asa cum nu esti.Esti direct,clar,drept ...ca asa simti ca esti in acord cu ceea ce te implineste,asa te simti curat,natural,simplu.

   Bucuria reala despre care vorbesc si despre care nu pot fi rostite cuvinte care s-o cuprinda este chiar Divinul care esti imbratisandu-te din interior,intr-un mod indescriptibil,simtit ca o zumzaiala-gadilatura molcoma si blanda ,tandra ,iubitoare si grijulie care mangaie orice celula a corpului tau pe dinauntru.Nu suporta nici un gen de comparatie cu fericirea omeneasca cauzata de diferiti factori externi,efemera (cand cauza dispare,dispare si starea de fericire).Bucuria interioara este eterna,ea este in permanenta, o avem doar de constientizat si apoi de trait si este cu totul si cu totul altceva decat si-ar putea inchipui omul.De aceea,dupa ce ai gustat-o,nimic nu te mai poate intoarce din calea  spre a o locui.Acum inteleg de ce entitati din alte dimensiuni transmiteu ca oricat de multa fericire ar experimenta omul pe Pamant,de la ei se vede tot ca chin si jale,ei cunoscand si traind bucuria reala si indeamna in permanenta la trezirea omului la adevarata lui natura,aceea de Dumnezeu in corp uman traindu-si bucuria divina.ESTE TRAIREA IN ACUM,IN NONTIMP, CHIAR AICI PRINTRE CEI CE TRAIESC IN TIMP,ESTE PASIUNEA VIETII DISPONIBILA ORICUI SI DE CARE ,NUMAI CURATANDU-TE DE  ORICE FEL DE RESPONSABILITATE PENTRU ALTII,POTI BENEFICIA, CACI NUMAI ASA  POTI DEVENI COMPLET RESPONSABIL  PENTRU VIATA CARE ESTI.

   

duminică, 25 ianuarie 2009

Prietenie

"Prietenul,la nevoie se cunoaste" este o perla a intelepciunii populare,care nu inseamna ca il folosesti pe acesta doar pentru a-ti rezolva niste nevoi pe care le simti,ci mai degraba,il consideri o persoana de nadejde la care poti apela cu incredere cand te intereseaza un subiect,un obiect si stii ca a ti-l oferi nu-i este o greutate.Acest gest nu-l faci de obicei catre un necunoscut,ci catre un prieten,stiind ca acesta nu ia gestul tau de a apela la el ca pe o necuviinta ci intelege ,fara pretentii ,cererea ta  ,pe care o poate satisface ,daca-i sta in putinta si o poate refuza,daca nu-i sta in putinta,fara nici cea mai mica suparare de o parte ,sau de alta,ci lucrurile sunt luate asa cum sunt.

   In cazul in care se strecoara interpretari conceptuale,indiferent de care parte ar veni:de la cel ce cere,sau de la cel ce ofera,atunci relatia nu e pur de prietenie,ci unul pentru altul constituie subiect de analiza,in care se cauta "hibe" celuilalt,conform cu sistemul de credinte ale celui care analizeaza,conform cu sabloanele in care ar trebui sa se incadreze celalalt.Aceste sabloane sunt creatia personala (sau insusita din constiinta de masa),potrivit carora omul trebuie sa urmeze ,in conduita lui,neaparat niste pasi prestabiliti pentru a fi acceptat.   

   Daca doi oameni se considera prieteni,asta nu inseamna ca ei nu au libertatea de a alege ceva personal, individual,deoarece sunt doua fiinte distincte care fiecare in parte are, spre bucuria personala,pasiuni,inclinatii ,trairi,sentimente proprii si numai respectarea lor reciproca mentine prietenia.Intr-o prietenie nu poate fi vorba de obligatii,restrictii in ceea ce priveste alegerile individuale.Prietenia nu o ai ca sa ai cu cine-ti pierde timpul,ci pentru a te implini in armonie si cand unul dintre prieteni nu-si mai gaseste implinirea in cadrul grupului,este liber sa se retraga,fara judecata rauvoitoare de o parte,sau de alta.Acceptarea fiecaruia asa cum este,cum face si cum se comporta da mai putina bataie de cap decat analizele comortamentale ,reinterpretand retroactiv faptele comise de el si scormonind dupa descoperire motivelor de incriminare.Tinand cont ca traim vremuri in care energia se misca cu o viteza fara precedent,ne abtinem de a ne mai da cu parerea despre miscare unuia,sau a altuia ci suntem atenti la miscarea proprie.E singura de care suntem responsabili,pe care o stapanim si in care putem interveni.Daca ne "fura imaginea" si ne preocupa miscarea altora,a noastra ramane fara stapan.Responsabilitatea fiecaruia este fata de el insusi,astfel,fiecare avand in atentie propria-i responsabilitate,putem avea o lume responsabila.In cazul in care consideram ca suntem responsabili INTAI pentru altii si apoi pentru noi,procesul este inceput DE AFARA si nu are sorti de izbanda,pentru ca numai si numai DIN INTERIOR  se expansioneaza ENERGIA NOUA,ducand cu ea intr-o curgere lina  spre exterior ceea ce realizezi constient in interior.

   Actualmente,e singura preocupare  care-mi aduna prieteni.

   "Cine se aseamana,se aduna",conform preocuparilor. 

marți, 20 ianuarie 2009

Punctul de vedere

Constiinta fiecaruia o constituie punctul sau de vedere asupra lumii,fenomenelor,conceptelor,intr-un cuvant asupra creatiei.Acesta este unicitatea fiecarui individ,pe care numai el si-a construit-o si pe care nimeni si nimic nu o poate schimba,decat el insusi.Credinta ca altcineva ar putea opera asupra punctului de vedere al altcuiva nu este justificata,pentru ca numai persoana in cauza poate s-o faca,daca alege.Faptul de a alege,este personal si,prin urmare tot cel ce alege opereaza asupra punctului de vedere personal.Neantelegerile acestei suveranitati (probata stiintific prin fizica coantica,sau fizica divina,cum i se mai spune),a dus si duce la imixtiuni in realitatea altei persoane,realitate ce este creata de fapt numai si numai de catre persoana in cauza.Realizarea  desfasurarii acestui proces strict personal,ajuta omul ajuns la aceasta constiinta sa nu mai judece,sa nu mai vrea sa se impuna cu forta in viata altcuiva,sa nu mai controleze,sa aiba COMPASIUNE .Compasiunea, fiind o expresie a acceptarii si intelegerii realitatii oricarui individ (si a ta personala) ca este asa cum si-o creaza,indiferent ce forma imbraca (aducatoare de bucurii sau suferinte),este ingredientul cladirii unei lumi noi a ACCEPTARII oricui asa cum este.Aceasta acceptare largita ,permanenta si existenta in fiecare inseamna PACEA LUMII.

   Punctul de vedere personal,constiinta individului,se schimba permanent,prin alegere proprie,mergand spre profunzimea intelegerii de sine in aceste vremuri in care multi semeni de-ai nostri  si-au regasit dimensiunea DIVINULUI DIN EI."Informatia",indiferent de vointa persoanei,despre sentimentele de nedescris ale trairilor unor simturi divine,experimentate de cei care si-au regasit dimensiunea divinului,se transmite prin partea nevazuta ochilor fizici,prin invizibil,in toata masa energetica a omenirii (si nu numai).Cresterea numarului celor care experimenteaza astfel de intelepciuni si constientizari,punandu-le in practica in  experienta lor de viata,depinde numai si numai de fiecare in parte,prin el,pentru el si cu el,daca ALEGE.NIMENI NU POATE FACE LUCRAREA PENTRU ALTCINEVA.

   Daca fiecare individ in parte si-ar aduce compasiunea in realitatea proprie (iubirea de sine,intelegerea,fara judecati conceptuale...) am vedea o lume a iubirii,a intelegerii,a pacii.Amintind un text biblic "nu veti putea atinge imparatia cerurilor,DACA NU VA VETI NASTE INCA O DATA IN ACEST CORP",revenim la cele spuse pana acum.Nimeni nu va putea opera aceasta o a doua nastere in corpul tau,decat tu insuti. E PUNCTUL TAU DE VEDERE .In ceea ce ma priveste...am punctul meu de vedere,constiinta proprie care urmeaza ghidarea propriei calauze interne,sufletul meu.Punctul meu de vedere nu este superior celui al tau,dar este unic,este ceea ce ne diferentiaza ,asa formam unitatea in diversitate.

   Ai incredere in punctul tau de vedere si permite oricui sa-si aiba propriul punct de vedere.In interiorul punctului tau de vedere numai tu poti opera,ducandu-l la profunzimi inimaginabile,daca esti constient.

luni, 19 ianuarie 2009

A nu confunda rusinea cu DECENTA

   Daca rusinea este o energie indusa de sisteme de credinta ale inconstientei,decenta este o urmare fireasca a realizarii faptului ca esti constient.Decenta este impregnata cu naturalete si simplitate,prezentandu-se elegant.Orice mimare a decentei este observata pentru ca astfel teatrul de-a decenta,ca orice teatru, iese din zona naturalului.

   Permitand copiilor sa duca o experienta de viata conform necesitatilor organismului si simtirilor  lor,avand doar sustinerea si indrumarea adecvata din partea adultilor (desi acest fapt este destul de greu de realizat deoarece majoritatea adultilor sunt educati intr-un sistem inconstient de valori),calauza lor interna,sa-i spunem asa,ii va conduce catre echilibru,simplitate si eleganta.Fiind pus in postura de a-i fi rusine de ceea ce descopera despre el,ascunzand de ceilalti anumite intrebari lamuritoare,abtinandu-se de la ceea ce simte in mod natural ca se petrece cu el,copilul devine temator,nedecis,mincinos,pentru a nu fi acuzat de indecenta,si rezultatul unor astfel de restrictii impuse pe care apoi si le impune crezand ca asa e normal,fac din el o caricatura,o masca sub care mocneste neamplinirea si naduful ,razvratirea si dorinta de libertate pe care n-o poate refuza si si-o ia "cu forta".El nu mai poate fi decent pentru ca naturalul din el a fost acoperit impotriva vointei lui si simte obligativitatea de a se prezenta drept masca, ca pe o tortura .Avem o generatie de tineri (si asa a fost mereu) torturati de restrictii si daca esti un abil observator constient ,accepti ca pe o izbavire comportamentul lor asa-zis indecent,pentru ca era necesar ca inconstienta constiintei maselor sa fie zdruncinata odata pentru totdeauna si fiind atat de dura si rigida,etichetata indecenta tinereasca sterge cu buretele o enorma prostie denumita "bune maniere ",persifland si luand in deradere pretentiile patriarhale.Sunt pionieri.Fac partie pentru celelalte generatii pe care ei le vor creste si educa,dar odata ce "buboiul" a fost spart si relaxarea are acces in societatea pe care o cladesc   Cum sa nu-i respecti si onorezi,cand si-au luat o asa responsabilitate:SA SCHIMBE VECHIUL IN NOU ?!

   SUNT ALATURI DE VOI,IUBITILOR !

   

vineri, 16 ianuarie 2009

Rusinea extinsa

   Invatzatzi de cand incepem a merge "copacel",sau chiar mai devreme,ca anumite gesturi,atingeri,sunt rusinoase,am inceput sa ne chircim in noi cu orice ocazie in care "educatorii" aveau,neaparat, ceva de reprosat vis-a-vis de acest subiect.Inconstienta mostenita de la generatiile care ne-au "educat" si pe noi la momentul inceperii acestei experiente de viata,ne-a facut sa credem ca avem de ascuns ceva din noi,cu strasnicie,fiind mintiti ca acel "ceva" constituie ,daca e revelat,nenorocirea vietii noastre,umplandu-ne de rusine si,in continuare,de dezaprobarea intregii societati.Datorita acestui fapt, am inceput sa ne ferim,separam,inchidem,rusinam...la cea mai mica aluzie facuta referitor la ...pacostea aceasta de particica a corpului nostru pe care totusi o purtam cu noi.Daca nu ne era necesara si indispensabila,de ce o mai avem?,ar fi fost o intrebare logica pe care sa ne-o punem,dar nu mai indrazneam.Cand dezvoltarea naturala a organismului,ajuns la adolescenta,aducea din acea zona senzatii neantzelese,copilul nici nu se gandea ca ar putea discuta despre asa ceva si unii mai "prinsi" in astfel de trairi,chinuitoare uneori,au recurs ,ascunzandu-se la practici daunatoare,sau la sfatuitori interesati de a profita grosolan si alimentandu-le frica de dezvaluirea acestor feluri de relatii,prin diverse tertipuri.Profitorii,produs al acelorasi sisteme de credinte ale secretomaniei ce implica astfel de relatii,au avut acces si succes la mutilarea unui sentiment  dintre cele mai subtile din experienta umana,distorsionandu-l si creind in jurul lui mai multa rusine.

   Daca un copil ar fi crescut in normalitate si naturaletze,ceea ce nu prea s-a facut,sau,doar la popoarele asa zis innapoiate care traiesc avand drept model natura,acestui copil,spun,i s-ar prezenta subiectul discutiei noastre ca o manifestare normala si naturala a organismului nostru,asa cum este si mancatul,somnul,mersul etc.Atunci nu i s-ar mai trezi un interes ascuns fata de ceea ce ii este refuzat.Nu este nici o interdictie in a raspunde cu NATURALETE la orice intrebare copilareasca in ceea ce priveste alcatuirea propriului corp.Sunt absolut convinsa ca daca o alta zona din corp ar fi fost considerata secreta,in locul celei cunoscute deja (sa zicem,spre exemplu cotul mainii stangi) si ar fi fost acoperita,ferita,refuzata in discutii,inconstienta omului-mare creator,de alfel,ar fi reusit ostracizarea,respingerea,blamarea cotului manii stangi.

   O lume norma care ia loc prin schimbarile actuale va considera ineptiile acestea ceva salbatic,prostesc,nemeritand a li se va acorda vreun credit.Diferenta enorma intre oamenii care se trezesc la normalitate si naturalete si cei rigizi,inchistati in sisteme de credinte barbare,antice va fi atat de vizibila...ca cea intre pasari zburatoare si   ganganiile taratoare.Ultima categorie mentionata este,fara indoiala, sortita disparitiei intr-o lume a zborului.

   Extinzand o astfel de "educatie" invechita din care,experti consacrati si talentati in de-al de astea,au scris coduri de comportament si maniere,rusinea a fost tinuta la rang de cinste,reusind sa faca din comportamentu oamenilo "subtiri" un joc de teatru de papusi trase de sforile inconstientei,rigidizandu-i si imbatzosandu-i in exprimarile sociale pretinse a fi demne de luat ca model si nascocind chiar si legi juridice pentru cei ce-si luasera ca model NATURA,NORMALITATEA.Cate condamnari la moarte nu au fost de-a lungul istoriei avand ca motiv nerespectare impunerilor clocite de mintile bolnave de ...rusine?! Jena,timiditatea,neancrederea sun fiice ale aceleasi mame,rusinea,mutiland suflete nascute intregi ,in armonie divina.

   VOI,CEI CARE MAI DIVINIZATI RUSINEA,RIDICAND-O LA RANGUL DE MODEL COMPORTAMENTAL,AFLATI CA GENERATIA NOUA A LIPSIT DE LA IMPARTIREA EI,FIINDU-I GREATA ,PENTRU CA LA COADA LA CARE SE STATEA PENTRU A LI SE IMPUNE, ERA UN MIROS... PESTILENTIOS,INNECACIOS...DE LI SE INTORCEAU MATZELE PE DOS. Cand plecati,luati-o cu voi si...fie-i tzarana usoara!

joi, 15 ianuarie 2009

Rusinea,o grea povara

Grea suferinta e pe sufletul omului,rusinea.Ea imbraca multe forme,dar toate se nasc din aceeasi baza :neacceptarea  naturalului,a ceea ce este,asa cum este.Naturalul a primit etichete scornite de mintile umane in vederea diminuarii  insemnatatii unei parti din intreg,care a fost catalogata ca fiind nedemna de luat in seama,de discutat despre ea,atarnandu-i-se fortat judecati cu iz de critica.

   Daca luam spre exemplu corpul uman,principalul punct din care se porneste in fabricarea rusinii,o anumita parte a lui este considerata rusinoasa,este urat sa vorbesti despre ea,este evitata chiar cand se fac doar aluzii la...Privind cu atentie la aceasta creatie a mintii umane,observam ca neacceptarea unei parti din intreg este aberanta si in acelasi timp daunatoare ,ducand la suferinte inutile .De ce s-a creat o astfel de separare,ruptura intre natura, si judecata umana?Nu este lipsita de importanta.Acea parte din corpul nostru,cea mai blamata si respinsa este totusi radacina omului,legatura cu pamantul pe care a venit sa traiasca ingerul dinauntrul sau.Cum spuneam altadata,ingerul a venit sa traiasca aceasta experienta ,uitand cine este,dar reusind sa se inalte la statura de inger uman constient,din aceasta dimensiune,ridicand totodata si aceasta dimensiune la dumnezeire.Procesul trezirii incepe cu deschiderea sigiliilor pe care ni le-am pus ,sub care se afla  REALUL care suntem (acestea corespund celor 7 chacre,raspandite  in energia corpului uman).Cum fiecare proces incepe cu "inceputul",si in acest caz este necesara  deschiderea pornind de la radacina.Ori din care alt punct ar incepe,nu da rezultate,decat de la radacina.Deschiderea sigiliilor,da posibilitatea unirii tuturor energiilor intr-o singura chacra,ceea ce formeaza intregul,fiind simplu,astfel,sa-ti regasesti REALUL.Cei ce au pus restrictii pe apropierea de radacina,considerand-o murdara,scabroasa,rusinoasa,au vrut cu buna stiinta sa impiedice accesul la trezire,la iluminare,mentinand nepermis de mult starea de inconstienta a omenirii,pana cand s-a umplut paharul.In cadrul societatii ,s-au creat legi scrise ,sau nescrise in care partea corpului cu pricina a fost pusa la zid,iar cei ce incalcau,sau incalca aceste legi (considerand-o normala,naturala,fara a-i pune interdictii),sunt proscrisi,ostracizati,judecati,considerati nedemni etc.

   Nu avem nici un motiv sa ne fie rusine de o parte a corpului nostru.Daca lui dumnezeu i-ar fi fost rusine,ne nasteam imbracati.Este pur si simplu o crima sa crestem copiii invatandu-i sa le fie rusine de o parte a minunatului lor corp.Aceasta "educatie" a adus si aduce multe prejudicii omenirii.Refuzul de a se discuta la modul normal despre aceasta,fac din copii niste oameni ascunsi,nesinceri,tematori si,normal,natura omului fiind libertatea,se simt incatusati li se nasc curiozitati ...si de multe ori ajung la suferinte inimaginabile pentru ca nu indraznesc sa puna in discutie aceste lucruri naturale .Condamnarea la care se recurge a fost nascocita de religiile restrictive si inconstiente,care nu au nici o explicatie logica,ci contrazicand "cuvantul Domnului",care transmite"stapaniti Pamantul si va inmultiti",au mai creat o aspra si surghiunitoare povara a fricii de a nu "cadea in pacat" dar...nici ei nu pot raspunde ,ca in multe cazuri,cum putem respecta "porunca" de a ne inmulti,divina de altfel. NONSENSURI SI ABERATII CA MULTE,MULTE ALTE  "PACATE"   Bucuria este ca generatiile actuale nu dau doi bani pe astfel de restrictii.Binecuvantata fie generatia noua!Odata cu ea anacronismul si arhaismul inconstient,luat ca "sfant",nu are incotro,decat sa ia sfarsit!Fie-i tarana usoara!

marți, 6 ianuarie 2009

Botez

 

   Imaginatia omului a creat ritualuri la indemana lui,care amintesc de lucrari multidimensionale din viata maestrilor.Fapta respectiva a produs un impact in creatie,impact resimtit de oameni,insa ,cum era de asteptat ,le-a scapat intelesul si,in dorinta de a transmite macar ceva din ceea ce s-a infaptuit,au insemnat in raboj o similitudine omeneasca a  acelei lucrari.De exemplu,botezul inseamna cu totul altceva decat scaldarea intr-o apa.

   Daca luam exemplul lui Yashua (Iisus),acest botez a avut loc dupa izolarea lui timp de 40 zile pe munte,unde in scripturi se spune ca s-a luptat cu diavolul care-l ademenea cu putere ce era in stare sa i-o dea in schimbul supunerii in fata lui.Toata aceasta lupta inseamna,de fapt integrarea aspectelor (de la cele mai luminoase,pana la cele mai intunecate-in ultima instanta-),prin care orice om pornit pe calea iluminarii o face la un moment dat,altfel nu poate ajunge la fuziunea divinului cu umanul.Pana nu acceptam si integram absolut tot ceea ce suntem,fie ca aceste aspecte au creat bucurie sau suferinta in vietile nostre,pana nu  chemam TOTUL acasa  intr-o impacare iubitoare ,nu ne putem exprima ca Intreg.Integrand toate aspectele,complet,fuzionat cu partea divina (sa nu uitam ca El se pronunta insusi ca fiind fiul lui Dumnezeu si fiul omului),coboara in marea de oameni,in mijlocul poporului din care facea parte (corpurile noastre fiind in proportie de aprox.90% ,apa,putem vedea intrarea CHRISTULUI intre multimea de trupuri umane ca pe o imersie )  plin de BUCURIA divina a implinirii  (specifica celui ce reuseste fuziunea uman-divin),resimtita de cei "atinsi" de binecuvantarile ,chiar fara fara cuvinte,ale  luminii raspandite  cu generozitate.Bucuria prezenta permanent intr-un om ajuns la Maiestrie (prin fuziunea divinului cu umanul dinauntrul propriu),este starea de dumnezeire dobandita constient,ceea ce a facut sa se spuna:"Acesta este fiul meu preaiubit in care imi gasesc bucuria",cuvinte valabile pentru orice om care ajunge la integrarea divinului cu umanul inauntrul lui.Este manifestarea divinitatii prin om.Este omul transformat ,eliberat de inconstienta.Privit  din multidimensional,straluceste,fiind usor de remarcat si  de acolo se vede ca sufletele tuturor Il recunosc.

   Botezul inseamna,mai mult decat intrarea in apa unui rau,INSEAMNA INTRAREA INTRE OAMENI A UNUI SEMEN DE-AL LOR CARE SI-A INTEGRAT DIVINUL SI UMANUL INTR-UN  TOT,IMPRASTIIND  POSIBILITATEA  DE"A FACE TOTI CE FAC EU,BA MAI MULT DECAT ATAT". Vibratiile inalte dintr-un astfel de OM-DUMNEZEU  fac sa se creeze valuri in trupurile si constiintele celor din apropierea LUI...BOTEZANDU-I,atingandu-i cu INCOLTIREA TREZIRII.

      Apoi,orice om care alege,poate dobandi,prin constientizare,statutul de "fiul meu preaiubit  in care imi gasesc bucuria"