Bucuria spontana

  Adanc,in profunzimile noastre,indescriptibil si inexplicabil,traim Divinul ,ca incununare a eliberarii bagajelor create de minte,restrictionare,inpovaratoare,obositoare.Depistand ceea ce este surplus,adaugat Fiintei plina de daruri neexperimentate ,renuntam la carapacea dura (durizata de milenii de repetitie ale acelorasi greoaie impuneri ,nenaturale firii umane) si ne descoperim simplitatea ,neconditionarea de a ne bucura conform a ceea ce ne indeamna inima.Realizam ca mute dintre implanturile mintii colective,nici nu le sesizam,crezand ca ,daca asa fac toti,suntem neaparat datori sa facem la fel,mimand bucuria.

   Observ mentalitatea care sta la baza sarbatorilor religioase si sunt surprinsa acum de separarea existenta intre oameni,iar cei care-i sustin inconstienta,chiar cred ca aduc omagii lui Dumnezeu.Dumnezeu e Unitate,dar atunci cand un suflet treaz  mai face din sarbatoarea unei singure religii un eveniment deosebit,inseamna ca a scapat din vedere Unitatea.Cand toti practicantii unei religii stabilesc la " unisonul lor" ca o zi anume e dedicata nasterii Christosului,trezitul poate uita ,dus de val,ca omenirea e compusa si din alti semeni care nu fac parte din aceasta religie?Dar trezitul mai are o religie?Singurul lui templu e propriul corp,iar ritualul sfant,respiratia constienta.Fiinta ,care nu se inregimenteaza in nici o religie,din spatele tuturor religiilor,observatorul constient ,"vede" scindarea,separarea,ruptura ...produsa prin acordarea pasului tau cu o bucata de Intreg.Sunt voci care-si justifica separarea prin cuvinte ca:celebrare,onorare;atunci,de ce selectiv?De ce doar cu cei in al caror sistem de credinta religioasa am fost crescuti?Daca tot suntem dornici de onorare si celebrare a fiecaruia in religia lui,de ce nu ne facem un calendar cu sarbatorile de peste an ale  tuturor religiilor ,sarbatori pentru care sa ne pregatim cu zile inainte,gatind,dereticand...etc?

   Consideram un joc nevinovat,dar e sistem de credinta neeliberat,e dependenta indusa "educational".E un aspect inradacinat ,care oricand poate fi sustinut si aprobat de minte prin argumente  inalt spirituale,dar face parte din REPETITIV.

  Si aceste obiceiuri fac parte din stavilele ce stau in drumul catre REALUL care esti in interior,simplul,inocentul (care nu studiaza calendarele religioase,pentru a se bucura) si care este gata pentru o altfel de exprimare,decat cea din minte.Aceasta aparitie spontana ,din Nimic-simtit ca traire drept  o bucurie expansionata existentiala (neplanificata),este Intuitia.Este comunicarea  Divinului care esti, prin tine.Este Existenta.Nu poate fi planificata,sau fabricata;se exprima subit.Nefiind un fenomen si mai ales nefiind ondulatoriu,nu apare pas cu pas,ci spontan,chiar din centrul supraconstientului,dand solutii peste puterile oricarei minti,la orice situatie.Atunci poti afirma cu toata plinatatea ca EXISTI:EU SUNT CEL CE SUNT! ITI TRAIESTI DIVINITATEA in permanenta bucurie.Pana la aceasta bucurie interioara,toate celelalte sunt imitatii,surogate,trunchieri...Oricine o poate avea,e mostenirea noastra.Doar eliberand bagajele de orice fel carate inutil .

   Sa traiesti in bucurie divina,avand toate raspunsurile instantaneu,de-a gata,ASTA DA CELEBRARE A VIETII,ASTA DA ONORARE !!