Primit-am ieri doua-ntrebari Nascute si din dor,dar si uitari Si din scapari In compromisul de a pizmui Un buzunar al nu stiu cui o fi. Ca’ n-are nici o importanta Al cui e.Si-n ultima instanta Ma uit la energia ce-a creat Chiar in tandem cu doru-adevarat Si-l vad zbatandu-se neampacat In rasu-plansu’ celui afectat De grija buzunarului citat Si ma cuprinde o mirare: Sa fie asta binecuvantare Pentru serviciul ce ne-a fost facut Si nu a fost vazut Mai mult decat un buzunar umplut?! Daca eu bine-am priceput Amicul A. ne-a explicat: Primesti asa,precum ai dat. Si daca stau sa cantaresc In buzunar serviciul ce-l primesc Si ma privesc, Observ ca roade Lipsa-n mine Si Abundenta nu mai vine Ca n-are cum sa mai incapa In buzunarul ce de-atata lipsa…crapa. Sa crape,sa se duca,mii firimituri Sa se strecoare lipsa prin rupturi De bucurie,sa-mpartim fripturi Si vinuri fine sa ciocnim Sa nu ne pese cat platim Sa n-avem chef sa stim Cat cheltuim Sa “pipaim” cu incantare Ce doar simtim “traind pe picior mare” Si-atuncea universul ne raspunde In mii de runde, Cu-aceeasi abundenta ce-am simtit Si bucurosi noi am trait Fiindca El observa-n unde, Unde Clipeste in noianul saraciei Un bec al desfatari-n bucurie Si-i da mult pe deasupra bogatie, Iar celui ce e-n lipsa de-abundenta Si este carcotash Cu bogatie-l mai serveste?Ash! S-alege doar c-o mica…flatulentza. C-am auzit eu dialog sincer Intre stapanul Univers si inger (Ca ingerii nu-si sunt stapanii lor, Acesta-i darul dat Oamenilor)… Si ingeru-ntreba pe Univers Cum sa serveasca Omul mai intens Si i-a raspuns:Ba,uita-te,priveste Si unde vezi ca bogatia “clipoceste”, Inseamna ca acestuia ii place Deci,tu da-i bogatie,n-ai ce-i face, Iar unde-i stinsa lampa bogatiei, E omul saraciei Si pentru ca-l iubesc fara conditie Ajuta-l tu sa moara chiar de inanitie. Deci,intelegeti voi dragi ingerasi Sa dati mai mult decat se cere-acelorasi Vibratii emanate din Pamant Ca este sfant Si nu il contrazic nici c-un cuvant. Sa repetam:te uiti in ce se scalda, Deci,asta-i place C-acea traire-i este calda Si da-i in plus,ca n-ai ce-i face. Si zise ingerul ceresc: -Dar,uita-te se chinuie,si sufera si se caznesc Si sa-i ajut,iti cer,eu indraznesc. -Gandesti asa ca tu nu esti Stapan Si creator in Toate. E propria realitate Si nu privi cu strambatate Ca mie mi-s la fel de dragi Si cei care se lafaie-n palate Si cei doar in nadragi Si nu mai pune intrebari Caci ei iubesc aceste stari Si,ti-am mai spus, De-aici,de “sus” Le dau din plin exact ce au Ca invers eu nu pot sa dau E-o curgere spre flacara aprinsa (De saracie,sau de bogati-extinsa) Si-o intretin,la cere,nestinsa.
-Dar,ce-i cu tine-asa schimbat De unde-ti vin neancetat Aceste sentimente ce-altadat’ Nu le aveai? Ia stai… Au,nu cumva te pregatesti Acolo jos tu sa traiesti Sa-nveti ce nici nu banuiesti? Raspunde,nu-i asa? -Ba da! -Atunci,ia seama ce le-am spus, Dar spusa mea in van s-a dus: Cand tu-ti insamantezi ogorul Nu lasa gandul sa-si ia zborul, Nu te itzi, Si nu privi In curtea altuia,vecin, C-ai sa traiesti mereu in chin Si lasa buzunarele straine, Priveste-n buzunarul de la tine De vrei sa-l ai ‘naintea altora (Spre-a fi exemplu si nu altcumva) Plin cu de toate,doldora Si nu-ncerca Sa te compari cu-altcineva Nici n-avea grija altcuiva Pentru-a putea In bucurie viat-a savura Si nu uita,tu cat traiesti Pe-aceste plaiuri de povesti: Nu pot sa-ti dau decat ce ai Creat in felul tau de trai Si daca ai,mai ia, Iar daca n-ai,mai…va Si vei veni aici mereu Pan’ “a avea” nu-ti va fi greu.
Cand nu conteaza cum si ce Fac toti ceilalti,fie orice, Si-ti vezi de propriul tau facut Esti gata pentr-un alt NOU INCEPUT Pe care inca nu l-am prevazut Dar e stiut doar vag Si experienta voastra-l va aduce-n prag.
Cu drag, Lucica
P.S. Si n-are nimica Daca oricine-ar fi s-a suparat E chiar exact ce si-a creat Iar subsemnata s-a distrat.
Raspun la comentarii privind tarife,plati pretinse de diferite persoane pentru diferite servicii.
Primit-am ieri doua-ntrebari
Nascute si din dor,dar si uitari
Si din scapari
In compromisul de a pizmui
Un buzunar al nu stiu cui o fi.
Ca’ n-are nici o importanta
Al cui e.Si-n ultima instanta
Ma uit la energia ce-a creat
Chiar in tandem cu doru-adevarat
Si-l vad zbatandu-se neampacat
In rasu-plansu’ celui afectat
De grija buzunarului citat
Si ma cuprinde o mirare:
Sa fie asta binecuvantare
Pentru serviciul ce ne-a fost facut
Si nu a fost vazut
Mai mult decat un buzunar umplut?!
Daca eu bine-am priceput
Amicul A. ne-a explicat:
Primesti asa,precum ai dat.
Si daca stau sa cantaresc
In buzunar serviciul ce-l primesc
Si ma privesc,
Observ ca roade Lipsa-n mine
Si Abundenta nu mai vine
Ca n-are cum sa mai incapa
In buzunarul ce de-atata lipsa…crapa.
Sa crape,sa se duca,mii firimituri
Sa se strecoare lipsa prin rupturi
De bucurie,sa-mpartim fripturi
Si vinuri fine sa ciocnim
Sa nu ne pese cat platim
Sa n-avem chef sa stim
Cat cheltuim
Sa “pipaim” cu incantare
Ce doar simtim “traind pe picior mare”
Si-atuncea universul ne raspunde
In mii de runde,
Cu-aceeasi abundenta ce-am simtit
Si bucurosi noi am trait
Fiindca El observa-n unde,
Unde
Clipeste in noianul saraciei
Un bec al desfatari-n bucurie
Si-i da mult pe deasupra bogatie,
Iar celui ce e-n lipsa de-abundenta
Si este carcotash
Cu bogatie-l mai serveste?Ash!
S-alege doar c-o mica…flatulentza.
C-am auzit eu dialog sincer
Intre stapanul Univers si inger
(Ca ingerii nu-si sunt stapanii lor,
Acesta-i darul dat Oamenilor)…
Si ingeru-ntreba pe Univers
Cum sa serveasca Omul mai intens
Si i-a raspuns:Ba,uita-te,priveste
Si unde vezi ca bogatia “clipoceste”,
Inseamna ca acestuia ii place
Deci,tu da-i bogatie,n-ai ce-i face,
Iar unde-i stinsa lampa bogatiei,
E omul saraciei
Si pentru ca-l iubesc fara conditie
Ajuta-l tu sa moara chiar de inanitie.
Deci,intelegeti voi dragi ingerasi
Sa dati mai mult decat se cere-acelorasi
Vibratii emanate din Pamant
Ca este sfant
Si nu il contrazic nici c-un cuvant.
Sa repetam:te uiti in ce se scalda,
Deci,asta-i place
C-acea traire-i este calda
Si da-i in plus,ca n-ai ce-i face.
Si zise ingerul ceresc:
-Dar,uita-te se chinuie,si sufera si se caznesc
Si sa-i ajut,iti cer,eu indraznesc.
-Gandesti asa ca tu nu esti Stapan
Si creator in Toate.
E propria realitate
Si nu privi cu strambatate
Ca mie mi-s la fel de dragi
Si cei care se lafaie-n palate
Si cei doar in nadragi
Si nu mai pune intrebari
Caci ei iubesc aceste stari
Si,ti-am mai spus,
De-aici,de “sus”
Le dau din plin exact ce au
Ca invers eu nu pot sa dau
E-o curgere spre flacara aprinsa
(De saracie,sau de bogati-extinsa)
Si-o intretin,la cere,nestinsa.
-Dar,ce-i cu tine-asa schimbat
De unde-ti vin neancetat
Aceste sentimente ce-altadat’
Nu le aveai?
Ia stai…
Au,nu cumva te pregatesti
Acolo jos tu sa traiesti
Sa-nveti ce nici nu banuiesti?
Raspunde,nu-i asa?
-Ba da!
-Atunci,ia seama ce le-am spus,
Dar spusa mea in van s-a dus:
Cand tu-ti insamantezi ogorul
Nu lasa gandul sa-si ia zborul,
Nu te itzi,
Si nu privi
In curtea altuia,vecin,
C-ai sa traiesti mereu in chin
Si lasa buzunarele straine,
Priveste-n buzunarul de la tine
De vrei sa-l ai ‘naintea altora
(Spre-a fi exemplu si nu altcumva)
Plin cu de toate,doldora
Si nu-ncerca
Sa te compari cu-altcineva
Nici n-avea grija altcuiva
Pentru-a putea
In bucurie viat-a savura
Si nu uita,tu cat traiesti
Pe-aceste plaiuri de povesti:
Nu pot sa-ti dau decat ce ai
Creat in felul tau de trai
Si daca ai,mai ia,
Iar daca n-ai,mai…va
Si vei veni aici mereu
Pan’ “a avea” nu-ti va fi greu.
Cand nu conteaza cum si ce
Fac toti ceilalti,fie orice,
Si-ti vezi de propriul tau facut
Esti gata pentr-un alt NOU INCEPUT
Pe care inca nu l-am prevazut
Dar e stiut doar vag
Si experienta voastra-l va aduce-n prag.
Cu drag,
Lucica
P.S. Si n-are nimica
Daca oricine-ar fi s-a suparat
E chiar exact ce si-a creat
Iar subsemnata s-a distrat.
Raspun la comentarii privind tarife,plati pretinse de diferite persoane pentru diferite servicii.