Nu-i vreme de intarziat
Cand un raspuns se cere insistent
Si,deci m-am apucat,
Constient,
Sa ma explic
De ce am vrut sa zic
Spunand ca nu-i nimic
Oprit
La zis,daca e lamurit.
Pai,eu ziceam ca Totul este Dumnezeu
Si-n cer,si pe pamant,si-n helesteu,
Si in masina, si in trotuar
Si-n gand,si in furat,si-n dar,
Si-n orice,chiar daca nu ai habar.
Atunci,cum poate Diavolul gandit
Sa fie ocolit?
Asta ar cam suna asa:
Acest Diavol e,sadea,
Mai creator decat e Creatorul
Daca el poate-asa sa se sustraga
(Precum gandeste ganditorul)
Dar vad ca-i o gandire bleaga,
Pentru ca neaga
Prezenta-n tot si toate
A Celui cu Intaietate.
E o gandire de societate
(Produsa de invataturi indoctrinate)
Ce-a refuzat sa vada si s-auda
Vorba neoarba si nesurda
Fiindc-a fost infricosata
De interesul celor ce s-arata
Ca singuri "unsi" pentru a explica
Ce-i Dumnezeu,la toata gloata
Pe care-au reusit sa o ingroape
In chin si-n jale,tzinand-o aproape
Pe post de sursa de venit
Ce n-are dreptul la vazut,
Sau auzit
Cu propriile-i simturi cu care e dotata
Si-i nevoita sa accepte-o soarta
Pe care sa i-o carmuiasca cei
Ce-si trag foloase de pe urma ei.
Am discutat chiar cu cei "unsi",
Cam dusi
Cu ochii tot dupa matusi
Ca-s mai usor de pacalit.
Ca daca e de indragit,
Tot la fustite ochiul i-a fugit.
E de-nteles,nu de hulit.
I-am intrebat, asa pe fatza
De nu le e rusine,greata
De gestul lor fara iubire
De simt asa o multumire
Sa ia de la matusa schioapa
Ce este cu-n picior in groapa
Si un leutz ce ea-l avea de paine
Si i l-a dus pe o inselaciune
Spunandu-i ca la mortii ei
Le face trebuinta ai ei lei,
Sau ca e musai sa le dea pomana
Prosoape de bumbac cu deasa blana
Si sa nu fie cumva de plastic
Ca nu da bine la al lui butic.
Si in durerea ei intretinuta
De cel cu iscusinta multa
De a o face sa se simta
Datoare sa ii miluiasca
Pe cei din groapa cu pomana-mparateasca,
Ea da,luata de durere
Dar in adacul inimii,ea cere
Dreptate,desi nu-ndrazneste
Si stie,dar si-o spune pe muteste.
Ca ea nu a vazut in viata ei
Vreun mort sa-si cumpere ceva din lei
Nici in masini luxoase,
Si nici in vile spatioase,
Si stie ca toata pomana
E-n buzunarul celui cu icoana.
Si nu ca i-a luat agoniseala
Imi vine mie sa-i cer socoteala,
Ci ca o minte si-o prosteste
Si-o nfricoseaza
Si ii sugereaza
Ca de nu face cum i se dicteaza
Il supara pe Dumnezeu
Si Diavolul o ia-n regatul sau
De pleaca speriata spre mormant
C-asa duhovnic avu pe pamant...
Si daca stai tu si privesti
Si chibzuiesti
Cine e diavolul ce tu gandesti
Ca are-apucaturi dracesti?
E fiecare-apucatura
Ce-o are omul ce nu-si stie-a sa natura
Si-si da ...la suferinta !... pe masura
De chiar o ia pe aratura,
Se sprijina-n injuratura,
Sau in afurisenie,sau acatist...
In care taica popa e artist.
Nu asta-i Anticrist?
Ca-l sprijina-n injuraturi
Pe cel ce-i plin de uri
Si il sustine-asa,dupa... scriptura !
Interpretata prin a popii gura
In orice forma ce lui ii serveste
Pe enorias il pacaleste
Ca-i sta la dispozitie oricand doreste
Sa il ajute-asa precum pofteste,
Chiar de nu e dumnezeieste.
Ca Diavolul nu are fata proprie de aratare
E-n fiecare
Ce-si face viata un cosmar
Si da si altor-acest "dar"
Si-l cauta ei in zadar
("Il cauta" doar pentru dar)
Sa-l pedepseasca c-o exorcizare
Ce neobrazare !!!
Pai,de ce i se mai spune si Impielitzatul?
Ca-i imbracat in piele,deshuchiatul !
Si ce cuvantator e imbracat in piele?
Chiar Omul cu-ale lui belele
Pe care si le-a dat
Ca asa fu el indrumat
De-nvatatura ce i s-a predat
Si care tot l-a invatat
Sa chinuie in lung si-n lat
Pe-acest Pamant spre care s-a-nturnat
Sa fie Imparat.
Deci,ca raspuns,in incheiere
Haide sa ne-ntelegem,vere,
Ca nu gasesc nici o durere
In a instiinta'nc-o data:
CaToata Creatia,Toata
E impregnata de Divinitate
Si Dumnezeu n- ajunse- n asa hal
Sa-si fi creat si el Rival.
Doar mintile avide de vreo confruntare
Au nascocit pe Diavolul cel mare
Sa-l aiba paza la hotare
Pentru a controla popoare
Si a le tine in uitare.
Voi repeta mereu:
Si Dracu-i de Dumnezeu impregnat
Ca Dumnezeu pe toate le-a creat
Si,deci,si pe acest Impielitat,
(Care-i doar gand de confruntare si de ura,ai aflat).
Si cand tu putea-vei in profund sa te privesti,
Iti mai spun una, de care-acum tu te crucesti:
Si eu sunt Dumnezeu si tu esti !!!
Unui oripilat,zice el,de usurinta cu care folosesc cuvintele ce nu ar trebui rostite,dar el este oripilat dinainte de a citi cuvintele mele,ca au avut grija sfintiile sale,duhovnicii .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu