intr-un vis fulgerator,eram intr-o aula enorma,plina cu persoane ce compuneau poezii,iar in dreapta mea era asezat Horia Turcanu,implicat in aceeasi activitate.primul impuls cand reveneam din vis a fost sa iau pixul si hartia de langa pat si sa scriu ce scrisesem pe foaie in banca din aula.chiar m-am surprins de cateva ori tragand cu ochiul spre "hartia" din vis,privind spre perna.ceea ce urmeaza era scris pe ea:
la baza craniului ce sunt ,
si-n cer si pe pamant,
ma scarpina un cant ,
razand
cu orice gand
nastrusnic,sau plapand
si devenind,razand ,
la baza craniului un vant
arzand
si racorind
si bucurand
cer si pamant
ce sunt.
Este adevarat ca la baza craniului meu ,in ultimul timp,este santier,dar darul primit in aceasta experienta este "modalitatea" de intoarcere in realitatile vizitate in vis,din starea de veghe,constient si la alegere.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu