autoreglare

cand cine-o fi te abordeaza
ramai tu treaza
si lasa-n grija altuia
felul de-a te intampina,
ci fii atenta;
esti prezenta?
si daca esti
nu mai esti in povesti
ci-n adevar.
nu mai iei in raspar
orice alt' data te tragea de par
ci chibzuiesti
cum sa gasesti
raspunsul cu coloana vertebrala
ce te-ajuta sa iesi din boala
din aiureala
si sminteala
si nu mai procedezi la nimereala,
ci poti,cu indrazneala,
sa te abtii
de la reactiile-stihii
si-atunci,sa stii,
n-ai sa mai fii
nicicand prin balarii,
ci in campii
florii
cu zambet de copii...

altii sa fulgere,sa tune...
fii in intelepciune,
nu prefacuta,ci pe bune
interpretand pe ale tale strune
melodioasa acceptare,si-ti poti spune:
fii atenta la tine cum raspunzi,
nu ai motiv sa te-ascunzi
sau sa dai vina pe oglinda
ca nu-i mai blanda,
cand iti arata chipul de sperietoare
ce ai fi vrut sa ti-l intoarca,floare.

deci tot ce ai
a face pentru dulce trai
este sa n-ai
impotrivire-n gand,sau grai,
sau gest,sau sentiment.
te-mpotrivesti,devii dement
si esti inconstient
nemaivazand ,fiind absent,
ca-ti dai de buna voie
cu piatra-n cap si intri in nevoie.

privind-simtind cu-ngaduinta
ti-e totul cu putinta.
recunoscand ca totul te serveste
dumnezeieste,
realizezi schimbare
prin autoreglare
si nicicum altcumva
si nici l-altcineva
decat in casa ta
si-asa ti-e cu putinta
sa iesi din suferinta.

nu arunca pisica in ograda altcuiva;te-am prins!;e-a ta !

Altarul

fluid ma locuiesc crescand
in trupul meu-altarul sfant
si fara gand
ma-ntind
in necuprins,
destins
de-mi vine sa imbratisez
pe toti
fie si distractivi,si chiar si tonti
ca nu mai poti
sa ii socoti
dupa ce fac
sunt pe pamant ca intr-un sac
in care jocuri joaca ne-ncetat
luindu-le mai deseori incrancenat
crezand ca nu-i a buna sa zambesti
si ca in sac ai sa gasesti
cea mai perfecta libertate
c-asa e scrisa in legalitate
sa se supuna sacului prea stramt
luind de unica doar viata pe pamant.
si cum sa poti a nu-i imbratisa
cand chiar imbratisarea ta
e cel ce esti
cel nevazut de ochii lor lumesti
si-n care se petrece totul
ce e creat
de-a lungul-latul si inalt!?

altarul tau de pe pamant
e trupul sfant
ce-ti tine in acest aranjament
de impletiri de energie-angajament
in a-ti fi casa efemera de serviciu
in care in lumina si in viciu
te joci de-a locuitul in uitare
pana ce suna goarn-a desteptare
si-atunci,sfintit de propria-ti prezenta
iti face reverenta
si te cunoaste ca stapan
lasand alura de jupan
pe care a purtat-o mult prea mult
si-astfel primeste cerul in pamant
si-nvaluiti intr-un vesmant
cu un nou gand
extinsi in Cel Ce Sunt
gandesc cu cer si cu pamant
in chipul sfant
cel sinplu,suplu si profund
de care n-am avut habar
pana ce nu mi-am fost altar
si-o spun ACUM:
SUNT DUMNEZEU,CA ALTFEL NU AM CUM
SI-ASA E ORISICINE,ORISICUM,
chiar daca de mirare se opreste-n drum
ca chiar de sta,sau umbla tot mereu
ORICE EXISTA E ALTAR DE DUMNEZEU.

tun

eu tun si tunetul din tun e: spun tot acum ca nu mai am ce amana si-orcine-o vrea sa mai considere ca e prea mult,ca nu e cult,ca nu-i a buna si-i o dezmatare,l-anunt in gura mare ca nu-l obliga nimemenea sa dea crezare ,sau o atentie oricat de mica,de-i este frica de vreo pedeapsa nascocita de cei ce vor sa mocirlim,sa ne mintim,sa-ntepenim in chinurile nalucirilor de veacuri ,la care nu gasi-vom leacuri,de nu ne ridicam increzatori ca suntem dumnezei,nu muritori.putem,suntem pe punctul cel mai nimerit de cand aici am poposit sa intelegem ce traim,facandu-ne -o cu propria manuta si repetand ca o maimuta aceleasi mii minciuni ce ne-au fost date in mii de veacuri de doar strambatate,temandu-ne ca daca nu le repetam la nesfarsit...vai !,am gresit.ajunge !,inima-mi ma-mpunge sa ma dezbrac de toata-ncurcatura-tesatura de zdrente -penitente si sa ma bucur-shnur in orice clipa de viata ,privind cu-o alta fata spre tot ce a parut ca-i interzis,pretins a fi cerut de un stapan ce fuse nascocit pentru-a uita ca uitatura lui si-a ta-s UNA.nu-i lupta cea ce trebuie luptata,ci-i uitatura ce-a descatusata ce nu ingaduie sa fiu decat unicul fiu si eu ca si oricine este viu.si doar asa ,nelupta va invinge far-a impinge ,ci deschizand spre culmile marete de traire o viata fara amagire si careia nu-i poate fi nimic impotrivire,ca-i precum te postezi tu in traire nevrand sa schimbi dup-al tau plac...vreun drac,ci stiind chiar cu siguranta ca ce-a fost drac n-are nici o uzanta-n aceasta eleganta de a trai fara a chinui,ci doar a chiui de cea mai vie desfatare a mult mai multului cel mare ,cea care esti si n-ai cum sa nu fii acum si-n varii vesnicii si bucurandu-te de bucurii ce sunt mereu ,la greu,ascunse-n orice fapt,oricat s-ar zice ca-i inapt ,ca dand iluzia deoparte,de VIATA tu ai parte...in eternitate ,deci,in sfarsit tu ai parte de tine ca tu esti VIATA ,tu esti dumnezeu,mereu,si nu-i nici bine si nici rau si,uff !,rahat !,s-o spui e-un adevar, nu un pacat,dar daca nu-l traiesti ramai tot in ..... .

copie

intr-un vis fulgerator,eram intr-o aula enorma,plina cu persoane ce compuneau poezii,iar in dreapta mea era asezat Horia Turcanu,implicat in aceeasi activitate.primul impuls cand reveneam din vis a fost sa iau pixul si hartia de langa pat si sa scriu ce scrisesem pe foaie in banca din aula.chiar m-am surprins de cateva ori tragand cu ochiul spre "hartia" din vis,privind spre perna.ceea ce urmeaza era scris pe ea:

la baza craniului ce sunt ,
si-n cer si pe pamant,
ma scarpina un cant ,
razand
cu orice gand
nastrusnic,sau plapand
si devenind,razand ,
la baza craniului un vant
arzand
si racorind
si bucurand
cer si pamant
ce sunt.

Este adevarat ca la baza craniului meu ,in ultimul timp,este santier,dar darul primit in aceasta experienta este "modalitatea" de intoarcere in realitatile vizitate in vis,din starea de veghe,constient si la alegere.

n

n-a noptii virtute razletita-n tumulturi de vise-regat,m-am dezmierdat cu trairi "ireale" numite de minte,dar gustul de simturi profunde ,descrise neunde,nu-mi lasa parelnicul gand sa il nege,ca merge cu mult mai adanc ca atunci,cand hoinaream vai si lunci,cautand un ceva ce-ar suna mai altfel decat simte un ea si un el.crescandul navalnic al latului-lung si inalt il ajung fara salt,ci-s si latul si lungul si-naltul cel nalt si lungit si latit prin simtit,iar in totul acest deslusit,de ne-nchipuit pana nu e simtit,ma traiesc inmiit de cat am trait de cand m-am zamislit si asta-i,asa deodata,tot,tot ce-a fost vreodata,indiferent de cum si ce fel ,starnind doar zambet-stapan de creator ce s-a jucat de-a jucator in fel si chip uluitor-ametitor-rascolitor-si-ros-de-dor uitand ca-i creator.surasul ce mangaie-acum l-opreste din drum,un drum de cautari in zari si simte-n nari miros de EL fiind statornic orisicand si-n nari,si-n zari,si-n vant...EU SUNT trait acum si pe pamant nu-n vis,ci chiar aievea CEL CE SUNT,topind baraju-nchipuit dintre pamant si cer intr-un ...mister numit de adormiti,dar nemister,ci-obisnuit, de cei treziti din visul cel de joc de creator si deveniti...nimicul cel atotcuprinzator de viata ce-i gata de joaca MAREATA AVAND BUCURIA PE FATA.

Lung fu drumul

in stanca scormonind faptuitorul


cu stanca s-a luptat,el,luptatorul


crezand ca-n stanca-i drumul ce-l va duce


la o rascruce


din care lumea sa i se deschida,


sa se destinda,


sa nu se plimbe doar pin tinda,


dar obosind


caznind,


pica pe dara de tunel sapat


si fiindca deznadejdea l-a impresurat,


desi muncitul trup ii fuse ingropat,


el deznadejdea si-a carat


in locul cel dezancarnat,


unde a reflectat


ca n-a realizat


strapungerea de stanca


la care inca


considera ca are de sapat


si-si ia iar start


spre cariera cea stancoasa


si sapa,sapa iar pan' cea cu coasa


vazandu-l iar sleit si deznadajduit


in propriul labirint inlantuit


il scapa iar de acest chin...


dar cand se uita inapoi
si vede ca-n nevoi
a tot catat si rascolit
un gand i s-a ivit !...


nu-i chip sa fac minuni
decat sa-mi creasca maini,
dar cum in forma din abis
esti cantr-un vis,
nu am alta scapare
decat sa-mi iau chiar si picioare
sa ma intorc in incarnare.
numai aicea pe Pamant
poti deveni sfant
daca ai stat,te-ai ascultat,
si ti-ai adus aminte ca de fapt
TU esti chiar apt
sa stii ca nu exista moarte
ca poti sa ai tu parte
numai de viata
si nu de cea ...pe ata,
ci chiar TRAIND
si cand o vezi venind
pe cea cu coasa poposind
uita-te fix la ea ca sa observi
ca-si intra chiar in nervi
cand te-o vedea ca te distrezi
ca topai si dansezi
insa pe ea nici nu o vezi
ca este doar o nalucire,
o umbra de inchipuire
ce a nascut-o frica picurata
de veacuri-veacuri tot carata...

deci stii acum
oprindu-te din drum
ca daca nu stopezi tu chinul
n-o face-o nici vecinul,

nici popa ,nici tot cinul,
ci numai tu te hotarasti
sa schimbi macazul si sa tot zambesti
la tot ce-ai plans si-ai suferit,
si-autunci te poti numi dezmeticit,
sau,dupa altii,un trezit,ce e-mplinit
nu se mai teme de iubit
ci da iubirii tot elanul
si nu mai da cu banul,
ci rade si danseaza ori cu cine
vine
si-i iese-n cale
in deal sau vale
si...pe-alceva...nu da doua parale.
CA VIATA-I VIATA S-O TRAIESTI,
NU S-O MUNCESTI,
S-O CHINUI,
S-O BOCESTI
CI MAI PRESUS DE TOATE... SA TE IUBESTI.



Era o postare neterminata,dar asta nu inseamna ca se termina vreodata...postarea,ci supararea cu care viata ti-o muncesti si-ncepi sa o TRAIESTI !!!

Joc

un joc de doi in unu
intrupati
si nu ca frati,
ci integrati
-ntr-o singura suflare
dezmierdati
facand un UNU
infinit,
nemarginit
sensibil la a lui simtire
in care TOTUL se revarsa...
si e simtit intr-un alt fel...
decat o fac o EA si-un EL
prea plin,prea tandru,prea dezmierdator
pentr-a putea trai doar cu-a lui dor...

si,deci stapan stapanitor al propriului regat
in tine zamislit nemasurat,
te locuiesti
in simplitatea simplitatii
si te traiesti
dand trai divinitatii
ce-i intrupat ACUM in OMUL LIBERTATII.

si nu-i facut un joc de doi sa fie,
ci-i o unire pentru vesnicie,
intre iluzie si dez-
la miez.

E mult mai mult

sunt mult mai multe decat sunt

privindu-ma doar pe pamant,

desi e complicat aici

sa te ridici

pentru-a privi

tot ce o fi-ncurcat

inlantuit si-ncatusat

confuz si ingalat

si crezi ca-i cu atat mai deocheat

cu cat esti mult mai incurcat,

sofisticat,

si invatat

si instruit

(tampit de-atata scris-citit

si reusit

si repetat si absolvit...)

uitandu-te cu luare-aminte

observi ca-ti urci un imn in minte

si nu ii treci pe dinainte

ca-i cea mai brava dintre

chinuitorii cei permisi

sa-si bata joc de cei cu ochi-nchisi

slavind-o ca pe acei prea distinsi

desi prin ea suntem invinsi

in mii de-nchipuiri impinsi

din care iesim linsi

de vlaga,bucurie

deci,prea decojiti de viata

ce-atarna ca de-un fir de ata

citindu-ni-se si pe fata

in brazde-adanci de oropseala...

dar cui sa cer eu socoteala?

cand nu-i decat a mea sminteala

ce-ar fi admis sa fiu si cheala,

numai sa fiu in randuiala,

caci musai trebuia sa fiu

in rand cu oricare diliu,

cu-orice smintit

inchipuit

caci chipul vazut-n-oglinda

cand tocmai traversa prin tinda

i s-a parut a fi exact

ce-i EL de fapt...

si-acum sustine ca prin act,

prin lupta si razbit

putea-va, in sfarsit,

fi implinit...

si sfatuita de cei "invatati"

cu el in pas m-am potrivit

ca niste frati

de suferinta,

umilinta,

si de cainta...

fiindca...caint-asa m-a apucat

si-am stat

din iuresul fugitului ,

muncitului,

scrasnitului

de-a fi in rand cu lumea...

si-cetinind,

privind,

intelegand

ce-si face omul cel flamand

de pasul altuia-n cadenta,

realizai...ca-i doar dementa

si m-am aflat zambind....

si m-am lasat,

m-am afundat

din ce in ce...

si stiti voi ce?

deodata am cazut in ...mine

si asta-i Viata cea minune

ca-n fundul mine-lui e Trai

pe care altii il numesc si Rai

si neavand nimic de povestit

in legatura cu acest trait,

ca deocamdata-i prea golit

de orisice-ai crezut

a fi vazut,

te desfatezi intru acest NIMIC

ce pentru mine-i,ca sa zic,

Intregul celui ce crezu ca-i mic

in fata Creatorului cel mare

de care-i fuse teama tare,

dar aflu in acest nimic,

si asta pot sa zic,

ca nu-i deloc un altceva,

decat doar constiinta,da,

ce e traita cu tumult

necunoscut

de omul ce se lupta a fi cult

si-i mult mai mult,

Fiindu-te,

Iubindu-te,

Traindu-te.

desi nu este nimic altceva decat tu insuti,esti plin de relatia si prietenia cu tine,de incantarea de a te cunoaste asa cum esti,de bucuria si implinirea acestei cunoasteri,traiesti cuantic...

Nu exista nimic, decat EU INSUMI

In clipa cea plina de uimire ,ba chiar UIMIRE,tinuta-n brate de o simplitate debordanta si in acelasi timp,expansionata in "spatiul" nefiresc de adanc-largit,golit de orice prezenta fizica,traiesc intelepciunea-bucuriea cuprinderii necuprinsului.In acest non-spatiu si non-timp pe care nici nu-l pot numi de dincolo de... ,existenta Lui fiind netulburata de nimic din creatie,ci o locuieste intrinsec , pregnant ,total,"pe neobservate" as spune,traiesc o plenitudine a UNITATII cu mine insumi extinsa in infinitate.Da,n-am trait simplitate , bucurie si plenitudine comparabila....
Trairea realitatii lui:"nimic,nimic,nimic,decat eu insumi" e ,pentru mine,suprema experienta ,chintesenta tuturor experientelor,este EU SUNT ... si este neasteptat si neanchipuit de ...Este DIVINUL simtit personal si e doar EL pe care-l simti ca ESTI si NIMIC ALTCEVA,si totodata exista TOTUL intr-o implinire pentru care nu sunt cuvinte...Chiar si "bucurie" daca-i spun ,e irelevant...

Primavara

in pragul cel trecut de iarna

sta pragul vietii ce ma cheama

la-nmuguriri de flori si pomi

si nu iti vine sa mai dormi

uitand de firul ierbii verzi

ce-l vezi

de cum tu te dezmierzi

c-o plimbarica

cat de mica

prin vuietul de vant pe-afara

ce-aduce vestea iar si iara

ca se trezeste si crang si-n livezi

incep sa misune-n amiezi

inaripatele fapturi

scotand bazaituri

inghesuindu-se la soare

pe un butuc,pe-o piatra mare

ce-i pregatita pentru sarbatoare

ca,iata se formeaza cupluri

de-ndragostiti ce-si pregatesc ei cuiburi

pentru-a primi si-n asta primavara

viata noua,mai sprintara

decat sunt ei,parintii de ganganii

ca viata asta de ganganii

e mult diversa si deosebita

de-a omului.

cat ar manca o pita

se naste,vietuieste si-i si ofilita

,dand randul altora la experienta.

considera cumva ca e dementa?

c-asa putin e pusa-n evidenta,

ca timp terestru,insa-i traita in buiestru

ca-n ziua nasterii de dimineata

e un copil ce-i mult mai mult ,

la pranz e un adult

iar pe-serat deja el s-a culcat

sa-si doarma somnul cel de veci,

dar cand tu ziua i-o petreci

cu o privire mai atenta

desi nu- ti pare lenta,

o viata-ntreaga-n ea s-a scurs;

cu nastere,cu nunta si cu...dus

si crezi tu oare ca-i considerata scurta

ca nu sunt ani aproape-o suta?

nu.a fost traita-n bucurie

o viata de o zi,dar vie,

avand tot mersul, ce la om

se desfasoara

asa-ntr-o doara...

mereu cu frica mortii subtiooara..

traind tot iarna-n primavara

ca,desi el se uita la natura

si ochii ii zambesc in uitatura

pe dedesubt e tot o muratura

ce se acreste cu-o sperietura

ca toata viata lui urmata-i de cadere

in ale mortii reci unghere.

viata-i Viata dac-o vezi si ea in veci nu piere.

Soclul

Oamenii au fost dintotdeauna dornici sa descopera altceva care sa-i ajute sa-si schimbe experienta de viata,sa scape de suferinta neamplinirii.Normal ca ,starea umana nefiindu-le naturala,s-au simtit intemnitati,stransi,sufocati si au cautat o modalitate de iesire din stransoare.Sfatuiti fiind de catre liderii pe care si i-au ales sa caute inafara lor,lideri care,la randul lor nu erau clarificati in aceasta privinta nici pentru ei,bineanteles ca rezultatele descatusarii au fost minore.Dupa numeroase experiente,unii au "prins" un capat al firului care putea duce la o eliberare si,desi incompleta,rezultatul schimbarii vietii lor,fata de cea a maselor ,a fost remarcat.Atunci ,vrand sa observe mai de aproape ce au de impartasit acestia ce se detasasera intrucatva de greul suferintei,cei dornici i-au abordat ,ascultandu-le spusele,dialogand cu ei si cerandu-le sfaturile.Ce i-a determinat pe acestia sa-i caute,sa-i urmeze,sa le asculte sfaturile?O conectare ,o atingere interioara a unor energii existente si in ei ,ca urmare a dorintei de schimbare.Acest lucru s-a petrecut din cele mai vechi timpuri ale umanitatii si se petrece si in prezent.Bineanteles ,constiinta omului fiind modelata de aceste miscari de energii,ceea ce omul de azi cauta spre a se cunoaste in adevarul sau,este mai rafinat,mai interiorizat,mai profund.Oricum, mobilul ce a pus pe om in miscare in acest sens a fost si este propria simtire a propriilor constientizari,a propriilor aha!-uri,chiar daca s-au declansat la conectarea cu vorbele,faptele etc.... altcuiva.Acel altcineva s-a exprimat la fel pentru oricine,dar numai cei ce erau pregatiti in interiorul lor sa conecteze ,au putut si beneficia .Daca din aceste deschideri interioare,unii au simtit o profunzime pe care pana atunci nu si-o simtisera,conform invataturilor traditionale,neantelegerii si neancrederii ce le-a fost alimentata de cand lumea si pamantul,de multe ori au atribuit -o altora (pe care ii asculta,sa zicem) si nu lor insisi.De aici,s-a nascut venerarea fata de altii,atribuirea tuturor meritelor noilor lor simtiri altora,nedandu-si seama ca ceea ce simteau provenea doar dinauntrul lor,ei fusesera in stare,deci,sa simta pentru ei si nu un altul.Altfel spus,meritul le revenea doar lor,fiindca si aceasta disponibilitate de a-l cauta pe cel ale carui energii conectasera cu ale lor,era tot meritul lor.Chemarea putea fi catre toti,dar numai cei ce-si simteau imboldul de a o urma ,cei ce se simteau pregatiti,au urmat-o,desi nu indrazneau inca sa creada ca meritul propriu primeaza.

Deschiderea constiintei,insotita de constientizarea schimbarii ce s-a produs in realitatea lor proprie,a fost atat de vizibila pentru proprii lor "ochi",incat nu s-au abtinut,conform conditionarilor de veacuri,sa ridice o "statuie" in constiinta lor celui caruia ii atribuiau meritele trezirii lor la o alta realitate.Cateodata,cel urcat pe soclu,nici nu realiza dimensiunea "operei de arta" pentru ca ,fiind creatia artistului resprectiv,doar acesta ii cunostea trairile ce si le pusese in lucrarea lui.Era,de fapt,statuia propriilor lui sentimente,trairi,constientizari,aha!-ri ,dar incapabil sa le vada asa,avea impresia ca izvorul lor este altcineva.Isi ridicase pe soclu propria schimbare in constiinta,dar o credea a fi meritul "modelului" folosit de el...

Sufletul artistului ,in toata aceasta perioada,a insistat in a-l atentiona ca nu-i vorba de un altul,ca el insusi este cel caruia merita sa-i ridice singura statuie ,ca ceea ce a crezut ca l-a impresionat la altul este simtit datorita lui insusi...Cand,in cele din urma,se priveste mai cu atentie si realizeaza ca toata admiratia i se cuvine lui,conform asteptarilor umane,se infurie si cade in condamnarea drastica a celui ce pana atunci ii fusese tinta admiratiei lui.Este cunoscuta,in decursul istoriei,isteria de care este in stare un artist sa si-o manifeste asupra propriei creatii,a propriului obiect al admiratiei.Nu numai ca se razbuna cu naduf si furie pe obiectul creatiei lui,statuia,dar urmareste si "modelul" pentru a-l anihila .Este de inteles ca si el realizase ca singurul locatar al soclului merita sa fie el insusi,dar tot la fel de lesne este de inteles inclinatia omenirii spre criminalitate,spre creatia prin distrugere.Nimeni nu-l obligase sa ridice acea statuie,era creatia lui si daca nu mai corespundea noii sale constiinte,putea sa o decreeze ,fara furie si incrancenare,inturnand toate distinsele sentimente catre el insusi si multumindu-si ca le-a trait,chiar daca s-a iluzionat ca sunt catre inafara.

Conteaza aparentele statuii ?Schimba-i infatisarea cu a ta, ca, ce are inauntru este doar ce tu esti.Este creata din simtirile tale cele mai profunde,atata timp ce a meritat sa fie pe soclu.

Dictatorii nostri

Iscusit ne-am mai creat aspectele-dictatori !Desi,la un moment dat,realizam ca sufletul ne spune altceva decat ceea ce facem,decat felul suferind in care traim,un "ceva" ne sopteste la ureche ca ala,sau ala,sau ala sunt de vina pentru toate acestea.Imensa creativitate de care suntem in stare,a modelat atat de perfect pe proprii surghiunitori,incat isi fac treaba ce le-am dat-o de facut cu un profesionalism demn de toata lauda.Normal ca tot de iscusinta noastra tine si greutatea cu care suntem in stare sa-i depistam si sa sfarsim jocul cu ei.De multe ori,seductia acestui joc atat de cunoscut,incitant,plin de emotii aducatoare a multor avalanse ce ne indoaie chiar,da celui ce le alege iar si iar ,satisfactia tumultului vietii.Ii place suferinta si sufera de bucuria suferintei !Ii place victimizarea si da vina pe altii,nerecunoscandu-si pozitia de creator.Numai si numai cel ce sufera este creatorul suferintei sale si,in plus,fiind victima indoielilor sale in privinta abilitatilor creatoare,este si abuzator,insistand ca altii (de cele mai multe ori,cei apropiati fata de care pretinde ca are numai sentimente de iubire !) sa le asculte povestea despre ceea ce le-au facut ...niste rai,niste uraciosi,niste duri...Toate aceste etichete sunt lipite pe imaginile mintale conform emotiilor proprii create de propria minte,dar care arata cu degetul inafara.Sunt,de fapt,proprii dictatori,propriile creatii ,aspecte carora le da permisiunea conducerii realitatii proprii,(chiar daca ocazional),ocazii cu care aceste unelte,aspectele-dictatori-personali, ii da celui ce le permite satisfactia suferintei de bucuria suferintei .

Ca daca nu s-ar bucura,de ce ar mai suferi ?!Si daca nu ar mai suferi, care ar mai fi satisfactia proprilor dictatori ?!Au fost creati sa produca suferinta si nesuferinta i-ar face inutili.Ne induram sa-i concediem ?! Sta numai in puterea noastra,creatorii lor.Si,pentru ca in viata personala (subiectul mesajului de fata) deja multi oameni si-au scuturat dominatia dictatorilor proprii, in viata popoarelor lumii dictatorii sunt maturati .

Curatenie de primavara !

Raspuns

   Nu-i vreme de intarziat

   Cand un raspuns se cere insistent

   Si,deci m-am apucat,

   Constient,

   Sa ma explic

   De ce am vrut sa zic

   Spunand ca nu-i nimic

   Oprit

   La zis,daca e lamurit.

   Pai,eu ziceam ca Totul este Dumnezeu

   Si-n cer,si pe pamant,si-n helesteu,

   Si in masina, si in trotuar

   Si-n gand,si in furat,si-n dar,

   Si-n orice,chiar daca nu ai habar.

   Atunci,cum poate Diavolul gandit

   Sa fie ocolit?

   Asta ar cam suna asa:

   Acest Diavol e,sadea,

   Mai creator decat e Creatorul

   Daca el poate-asa sa se sustraga

   (Precum gandeste ganditorul)

   Dar vad ca-i o gandire bleaga,

   Pentru ca neaga

   Prezenta-n tot si toate

   A Celui cu Intaietate.

   E o gandire de societate

   (Produsa de invataturi indoctrinate)

   Ce-a refuzat sa vada si s-auda

   Vorba neoarba si nesurda

   Fiindc-a fost infricosata

   De interesul celor ce s-arata

   Ca singuri "unsi" pentru a explica

   Ce-i Dumnezeu,la toata gloata

   Pe care-au reusit sa o ingroape

   In chin si-n jale,tzinand-o aproape

   Pe post de sursa de venit

   Ce n-are dreptul la vazut,

   Sau auzit

   Cu propriile-i simturi cu care e dotata

   Si-i nevoita sa accepte-o soarta

   Pe care sa i-o carmuiasca cei

   Ce-si trag foloase de pe urma ei.

   Am discutat chiar cu cei "unsi",

   Cam dusi

   Cu ochii tot dupa matusi

   Ca-s mai usor de pacalit.

   Ca daca e de indragit,

   Tot la fustite ochiul i-a fugit.

   E de-nteles,nu de hulit.

   I-am intrebat, asa pe fatza

   De nu le e rusine,greata

   De gestul lor fara iubire

   De simt asa o multumire

   Sa ia de la matusa schioapa

   Ce este cu-n picior in groapa

   Si un leutz ce ea-l avea de paine

   Si i l-a dus pe o inselaciune

   Spunandu-i ca la mortii ei

   Le face trebuinta ai ei lei,

   Sau ca e musai sa le dea pomana 

   Prosoape de bumbac cu deasa blana

   Si sa nu fie cumva de  plastic

   Ca nu da bine la al lui butic.

   Si in durerea ei intretinuta

   De cel cu iscusinta multa

   De a o face sa se simta

   Datoare sa ii miluiasca 

   Pe cei din groapa cu pomana-mparateasca,

   Ea da,luata de durere

   Dar in adacul inimii,ea cere

   Dreptate,desi nu-ndrazneste

   Si stie,dar si-o spune pe muteste.

   Ca ea nu a vazut in viata ei

   Vreun mort sa-si cumpere ceva din lei

   Nici in masini luxoase,

   Si nici in vile spatioase,

   Si stie ca toata pomana

   E-n buzunarul celui cu icoana.

   Si nu ca i-a luat agoniseala

   Imi vine mie sa-i cer socoteala,

   Ci ca o minte si-o prosteste

   Si-o nfricoseaza 

   Si ii sugereaza

   Ca de nu face cum i se dicteaza

   Il supara pe Dumnezeu

   Si Diavolul o ia-n regatul sau

   De pleaca speriata spre mormant

   C-asa duhovnic avu pe pamant...

   Si daca stai tu si privesti

   Si chibzuiesti

   Cine e diavolul ce tu gandesti

   Ca are-apucaturi dracesti?

   E fiecare-apucatura

   Ce-o are omul ce nu-si stie-a sa natura

   Si-si da ...la suferinta !... pe masura

   De chiar o ia pe aratura,

   Se sprijina-n injuratura,

   Sau in afurisenie,sau acatist...

   In care taica popa e artist.

   Nu asta-i Anticrist?

   Ca-l sprijina-n injuraturi

   Pe cel ce-i plin de uri

   Si il sustine-asa,dupa... scriptura !

   Interpretata prin a popii gura

   In orice forma ce lui ii serveste

   Pe enorias il pacaleste

   Ca-i sta la dispozitie oricand doreste

   Sa il ajute-asa precum pofteste,

   Chiar de nu e dumnezeieste.

   Ca Diavolul nu are fata proprie de aratare

   E-n fiecare 

   Ce-si face viata un cosmar

   Si da si altor-acest "dar"

   Si-l cauta ei in zadar

   ("Il cauta" doar pentru dar)

   Sa-l pedepseasca c-o exorcizare

   Ce neobrazare !!!

   Pai,de ce i se mai spune si Impielitzatul?

   Ca-i imbracat in piele,deshuchiatul !

   Si ce cuvantator e imbracat in piele?

   Chiar Omul cu-ale lui belele

   Pe care si le-a dat 

   Ca asa fu el indrumat

   De-nvatatura ce i s-a predat

   Si care tot l-a invatat

   Sa chinuie in lung si-n lat

   Pe-acest Pamant spre care s-a-nturnat 

   Sa fie Imparat.

   

   Deci,ca raspuns,in incheiere

   Haide sa ne-ntelegem,vere,

   Ca nu gasesc nici o durere

   In a instiinta'nc-o data:

   CaToata Creatia,Toata

   E impregnata de Divinitate

   Si Dumnezeu n- ajunse- n asa hal

   Sa-si fi creat si el Rival.

   Doar mintile  avide de vreo confruntare

   Au nascocit pe Diavolul cel mare

   Sa-l aiba paza la hotare

   Pentru a controla popoare

   Si a le tine in uitare.

   Voi repeta mereu:

   Si Dracu-i de Dumnezeu impregnat

   Ca Dumnezeu pe toate le-a creat

   Si,deci,si pe acest Impielitat,

   (Care-i doar gand de confruntare si de ura,ai aflat).

   Si cand tu putea-vei in  profund sa te privesti,

   Iti mai spun una, de care-acum tu te crucesti:

   Si eu sunt Dumnezeu si tu esti !!!

   

  Unui oripilat,zice el,de usurinta cu care folosesc cuvintele ce nu ar trebui rostite,dar el este oripilat dinainte de a citi cuvintele mele,ca au avut grija  sfintiile sale,duhovnicii .

   

   

   

   

   

   

   

   

   

Raspuns in 2 peri la 2 intrebari

Primit-am ieri doua-ntrebari
Nascute si din dor,dar si uitari
Si din scapari
In compromisul de a pizmui
Un buzunar al nu stiu cui o fi.
Ca’ n-are nici o importanta
Al cui e.Si-n ultima instanta
Ma uit la energia ce-a creat
Chiar in tandem cu doru-adevarat
Si-l vad zbatandu-se neampacat
In rasu-plansu’ celui afectat
De grija buzunarului citat
Si ma cuprinde o mirare:
Sa fie asta binecuvantare
Pentru serviciul ce ne-a fost facut
Si nu a fost vazut
Mai mult decat un buzunar umplut?!
Daca eu bine-am priceput
Amicul A. ne-a explicat:
Primesti asa,precum ai dat.
Si daca stau sa cantaresc
In buzunar serviciul ce-l primesc
Si ma privesc,
Observ ca roade Lipsa-n mine
Si Abundenta nu mai vine
Ca n-are cum sa mai incapa
In buzunarul ce de-atata lipsa…crapa.
Sa crape,sa se duca,mii firimituri
Sa se strecoare lipsa prin rupturi
De bucurie,sa-mpartim fripturi
Si vinuri fine sa ciocnim
Sa nu ne pese cat platim
Sa n-avem chef sa stim
Cat cheltuim
Sa “pipaim” cu incantare
Ce doar simtim “traind pe picior mare”
Si-atuncea universul ne raspunde
In mii de runde,
Cu-aceeasi abundenta ce-am simtit
Si bucurosi noi am trait
Fiindca El observa-n unde,
Unde
Clipeste in noianul saraciei
Un bec al desfatari-n bucurie
Si-i da mult pe deasupra bogatie,
Iar celui ce e-n lipsa de-abundenta
Si este carcotash
Cu bogatie-l mai serveste?Ash!
S-alege doar c-o mica…flatulentza.
C-am auzit eu dialog sincer
Intre stapanul Univers si inger
(Ca ingerii nu-si sunt stapanii lor,
Acesta-i darul dat Oamenilor)…
Si ingeru-ntreba pe Univers
Cum sa serveasca Omul mai intens
Si i-a raspuns:Ba,uita-te,priveste
Si unde vezi ca bogatia “clipoceste”,
Inseamna ca acestuia ii place
Deci,tu da-i bogatie,n-ai ce-i face,
Iar unde-i stinsa lampa bogatiei,
E omul saraciei
Si pentru ca-l iubesc fara conditie
Ajuta-l tu sa moara chiar de inanitie.
Deci,intelegeti voi dragi ingerasi
Sa dati mai mult decat se cere-acelorasi
Vibratii emanate din Pamant
Ca este sfant
Si nu il contrazic nici c-un cuvant.
Sa repetam:te uiti in ce se scalda,
Deci,asta-i place
C-acea traire-i este calda
Si da-i in plus,ca n-ai ce-i face.
Si zise ingerul ceresc:
-Dar,uita-te se chinuie,si sufera si se caznesc
Si sa-i ajut,iti cer,eu indraznesc.
-Gandesti asa ca tu nu esti Stapan
Si creator in Toate.
E propria realitate
Si nu privi cu strambatate
Ca mie mi-s la fel de dragi
Si cei care se lafaie-n palate
Si cei doar in nadragi
Si nu mai pune intrebari
Caci ei iubesc aceste stari
Si,ti-am mai spus,
De-aici,de “sus”
Le dau din plin exact ce au
Ca invers eu nu pot sa dau
E-o curgere spre flacara aprinsa
(De saracie,sau de bogati-extinsa)
Si-o intretin,la cere,nestinsa.

-Dar,ce-i cu tine-asa schimbat
De unde-ti vin neancetat
Aceste sentimente ce-altadat’
Nu le aveai?
Ia stai… 
Au,nu cumva te pregatesti
Acolo jos tu sa traiesti
Sa-nveti ce nici nu banuiesti?
Raspunde,nu-i asa?
-Ba da!
-Atunci,ia seama ce le-am spus,
Dar spusa mea in van s-a dus:
Cand tu-ti insamantezi ogorul
Nu lasa gandul sa-si ia zborul,
Nu te itzi,
Si nu privi
In curtea altuia,vecin,
C-ai sa traiesti mereu in chin
Si lasa buzunarele straine,
Priveste-n buzunarul de la tine
De vrei sa-l ai ‘naintea altora
(Spre-a fi exemplu si nu altcumva)
Plin cu de toate,doldora
Si nu-ncerca
Sa te compari cu-altcineva
Nici n-avea grija altcuiva
Pentru-a putea
In bucurie viat-a savura
Si nu uita,tu cat traiesti
Pe-aceste plaiuri de povesti:
Nu pot sa-ti dau decat ce ai
Creat in felul tau de trai
Si daca ai,mai ia,
Iar daca n-ai,mai…va
Si vei veni aici mereu
Pan’ “a avea” nu-ti va fi greu.

Cand nu conteaza cum si ce
Fac toti ceilalti,fie orice, 
Si-ti vezi de propriul tau facut
Esti gata pentr-un alt NOU INCEPUT
Pe care inca nu l-am prevazut
Dar e stiut doar vag
Si experienta voastra-l va aduce-n prag.

Cu drag,
Lucica

P.S. Si n-are nimica
Daca oricine-ar fi s-a suparat
E chiar exact ce si-a creat
Iar subsemnata s-a distrat.

  Raspun la comentarii privind tarife,plati pretinse de diferite persoane pentru diferite servicii.

   

Indrazneala ?

Fui somata
Ca-s sonata
Daca scriu asa pe data
De las cu gura cascata
Pe cei ce sunt elevati, 
Educati
Ba,si cei intemnitati
In credinte infundati
Ce s-au simtit rusinati
Sa citeasc-asa cuvinte
Scrise de-una fara minte
Fara pic de sfiiciune
Da,pe bune!
Asta-i om spiritual
Prezentat in asa hal?
Sunt cuvinte de...hamal
As putea spune
Pline doar de uraciune
Murdarite de taciune
Da,pe bune !
Si alte zeci de reprosuri
Pentru sute de mirosuri
Neplacute si-otravite,
Necioplitele expresii
Ce-au facut niscai impresii
Despre-a mea cultura scurta...

Rad tinandu-ma de burta...

Eu m-am bloguit cum vreau
Socoteala eu nu dau
Cui obraz subtire au
Fiindca stiu ca un obraz,
Daca-i treaz
Nici nu moare de necaz
Nici nu face caz
(Ca-i mai breaz)
La schimbare de macaz.
Cine fuge spre lumina
Gaseste orisicui vina,
Crezandu-se mai curati...
Dar sunt dezechilibrati
Ca au in a lor viata
Doar o latura semeata
Ce inseamna jumatate,

(Numai fata,nu si spate)

 Spetele acelea late

Unde le-arunca pe toate
Lucrurile neplacute;
Multe suferinte,multe
Uraciuni,vorbe neculte,
Tot naduful,toata greata,
Si durerea si-ntristarea,
Suferinta,toata jalea...
Si nu vor s-o mai priveasca.
  Daramite s-o  iubeasca?!

Cand privesc spre ei,
Merei,
Tepeni in a lor credinta
Imi explic mai cu putinta
De ce-s fazi ,fara culoare
In lumina zambitoare
Grijulii,nevoie-mare
Sa-si pastreze ochi-n zare
Asteptand ,
Sperand,
Nutrind
Sa vina nu-sh' ce plutind
Falfaind din aripioare
Sa le-aduca alinare
Cu cuvinte-mbietoare
(Pe care...doamne fereste!
Nimenea nu le manjeste
Ca nu IL mai mantuieste).
Insa tot ce nu-i dorit
Este de tot parasit
Si isi cere drept la trait
Cand de el habar nu ai
Si te ia si te izbeste
Iarba verde-n cap iti creste...


Cand si ALB si NEGRU-i sfant,faci din ele un cuvant,dantuind tu pe Pamant,fara lupta cu avant,dar cand numai ALB ,sau numai NEGRU-i bun,esti de fapt carne de tun si,cum sa-ti spun...intr-un cuvant...dantuiesti pe sub Pamant insa,oricum,si-un dans si altul este sfant si-al meu cuvant le canta intr-un sincur gand...razand .

Intimitate

   Pentru mine,asadar

   Nimic nu e in zadar;

   Orice vorba are har

   De-o trimiti cuiva in dar

   Ce-i prieten de ...pahar

   Un pahar umplut cu ras

   De ajunge pan' la plans

   Daca stai si chibzuiesti

   Cu cel ce PRIETEN esti

   Vezi ca poti spune povesti

   Precum poftesti

   De care te-nveselesti...

   

   Zdruncinari si disconfort

   Cine si-aduce in fort

   Si le vede, daca vrea

   Fiind "facatura" sa

   Si a altui nimenea

   Chiar de altul ,aparent

   (Chiar considerat dement)

   "Le serveste" cateodat'

   E ce i s-a comandat.

   Pentru ca Cel Din Profund

   Din strafund

   De la "zdruncinat", l-a pus

   In situatia de sus

   Chiar pentru a-l zdruncina

   Si-a-nvata

   Cand sa spuna NU si DA,

   Insa asta,doar asa

   Pentru politica externa

   Cand cu steagul pus in berna

   Sta pe NU si DA,ca perna

   Si cautatura-i terna

   Si-i raspunsul pus pe cearta

   Raspicata sau inceata

   Insa in sinceritate

   In a sa loialitate

   Intima si personala

   Cel ce-si scormoneste-n "boala"

   Pentru el o recunoaste

   Stie ca doar el si-o naste

   Si-si ofer-astfel prilejul

   Sa -i reteze chiar si vrejul

   Pe care i s-a urcat

   Pen' ca l-a considerat

   De ne-nlaturat

   Si in el s-a incurcat

   Dar...cu o zdruncinatura

  ( Chiar daca o ia drept ura)

   Ce-i ajunge-n fundatura

   Sincer,isi face o tura

   De plimbare solitara

   Prin hatisurile-fiara

   Ce rodeau pe nevazute

   Nestiute

   Sau dosite

   Pasamite

   Multumite

   Ca nu-s puse dinainte

   Si privite de stapan

   Nu hain,

   Ci-n mod sublim

   Ast-asa ca sa vorbim,

   Dar dupa cum stim,

   Numai suveranul poate

   Sa si le simta pe toate

   Si sa isi aduca-n dar

   Iar si iar

   Stand cu prieteni de ...pahar

   Ras cu plans cu har...

   

   Luai vorba de pahar,

   Findca-n drumul orisicui

   A fost un pahar amar

   Ce nu-l anunti nimanui

   Dar ti-a stat in coasta,cui

   Cui sa spui?

  

   Atunci cand s-umple paharul

   Scoti si parul

   Si-ameninti

   Si scrasnesti si printre dinti

   Pentru-a te elibera

   De otrava ce sedea

   Aciuata-n sanul tau

   Nestiind ca-i esti mereu

   Facatorul ei dibace.

   Aruncandu-l iti spui:

   "Drace,numai eu am hotarat

   Sa fiu asa amarat.

   Hai,date-n cacat

   Te arunc,m-am saturat

   E vremea de bucurat!"

   Aste hotarari luate

   Le vad la toti si toate

  Ce si-au spus:"Nu se mai poate!"

   Si-au luat Viata in maini,

   Chiar minuni

   Au iesit in calea lor

   Cand 

   De ras plangand

   Au vazut ca e bolund

   Sa nu-ti fii tu suveranul

   Ciar ACUM,si nu la anul.

   Nu da crezare nimanui,ca esti hai-hui,de spui ca-ti bate cineva vreun cui ,cand nu-i al cui crezusi ca ii,ci-i cui al cui crezusi ca nu-i,adica propriul cui cu care tu te-agati in cui si te incui crezand ca-i cui al nu stiu cui.

    Ciocanul.

   

   

   

   Unui prieten ii spui clar,deschis orice;asta nu inseamna ca daca  ceva nu-i convine,poti sa-i ascunzi.

   

Raspuns la milogeli de iubire

Iubirea ce-ai facut-o cunoscut
Am intalnit-o la godac si la cornut,
La exemplarele canine,
Si la mioarele ovine
Ca ele au imprumutat
De la stapanul ce-a uitat
Ce e iubirea cu adevarat,
Acest instinct al carnii in durere
Ce animalului ii cere
Sa isi ofere-acea placere
Si asta se intampla pentru ca
Nu stiu ca-i o reactie chimica.
Se-ntampla ,deci,sa cread-asa de-o data
Ca e iubire-adevarata.
Pentru ca animalul nu cunoaste alt
Model pentru echilibrat.
(Se stie-acum ca e implant
Inca din Alt
Ca recompensa pentru-ngenunchiat,
Muncit,impins si umilit)
Dar cand e vorba-aici de un maiestru anuntat
Ce numele de Standard* el si-a dat
Si Shaumbroi*s-a declarat,
In Ahmyo* pana la gat s-a "innecat"
Tentata sunt ca toate-s doar c...t.



Cel ce traiest-n adevar iubire
E numai fericire
Si nu se milogeste la raspuns
Din partea altuia, ca si-e de-ajuns,
Ba, se simte cu el insusi chiar divin
Si nu putem vorbi de chin
Ca n-are asteptari chinuitoare
Nu sufera,nu se topeste si nu moare
De foame, tot tanjind dup-alinare
Si nu umbla hai-hui pe strazi,nauc
Fara simtire precum un butuc
Tarandu-si dupa el picioarele
De-l ploua,sau de-l arde soarele.

Asa facea si pisicutul meu
Dar a patit-o rau
Ca nu manca si tot slabea
Si cauta
Pereche.Nu gasea
Si-odat', pe inserat,
Si suparat,
Slabit si ogarjit
Sub niste roti a nimerit
Numai ca el avu noroc
Ca are coada acest "dobitoc"
Si singura lui stricaciune
A fost la varful cozii;o minune!
Dar cum indragostitul cel biped
Nu are coada pe la spate
I s-ar pute-ntampla ,mai frate,
Sa fie el calcat chiar pe obiectu'
Cu care umbla dumnealui dupa raspuns selectu'
Si spun "select" c-asa se vede el
In comparatie cu-n motanel
Dar mie mi se pare ca
Si unu' si-altul sufera
Doar din acel motiv
Lasciv
Si posesiv
Care te lasa costeliv,
Sau te transforma in betiv
(Dar nu e cazul dumnealui:
Nu e amicul vinului
Si nici a unei mese bune
Ca constiinta lui ii spune
Ca daca rabda va avea rasplata
...ha-ha...poate pe lumea ceealalta...
O asteptare idioata
Si deseori,recomandare data
Ca de o fi urmata
Imediat te-nalti,asa deodata,
Ce constiinta de gloata !)

Indragostitule milog,
Te rog
Sa nu mai umbli-asa olog,
Sa stai mai bine in barlog,
Sa te apuci si de mancat
Si chiar baut,si nu-n cele din urma respirat
Pentru-a putea intra-n profund
Unde IUBIREA nu-i un sentiment la fund
Nici pe-nainte,nici pe dinapoi
Si nu-i de doi,decat doar mai apoi
Cand poate fi in amandoi
In adevarul ei cel simplu
Si-atucea-si umplu
Cu continut real o experienta
Ce poate transforma o existenta
Si nu va mai umbla nicicand
Cersind ,
Ci doar FIIND ,
Ce-i singurul iubit iubind
Ce isi prezinta omu-n care e zambind
In care suferinta-mperecherii e o amintire
Lipsita de-autentica simtire,
Ca e hranire,
Deci,foame,nu iubire.




Pentru un prieten care incurca iubirea cu suferinta,vechea suferinta a neamplinirii pe care are impresia ca ar elibera-o prin raspunsul afirmativ al celei la care cerseste intelegere.


*Standard=exemplu manifestat de urmat .
*Shaumbroi=augmentativ de la cuvantul Shaumbra=familia de invatatori ai Energiei Noi Spirituale.
*Ahmyo= ton ancestral specific Increderii in Ceea ce esti.
...

Esti un nimic!

Totalul e total doar in NIMIC, Si unde inca nu-i nascuta devenirea...    E viu  si nesfarsit...etern.    Ca tot nascutu-i inceput,    Urmat fiind,in ordinea fireasca,    De  in-inevitabilul "Kaput".    Nebun e cel ce vede asta slut.    El fuge de-nteleapta constatare:    Tot ce APARE  apoi si DISPARE,    Dar miezul DIN care-apare,    IN care vietuieste    Si-N care iarasi se topeste    Aceasta toata vanzoleala    E chiar realitatea cea REALA,    Cea nenascuta,insa nascatoare,    Cea nemiscata,insa-mbratisand miscarea    (O-mbratisare multiplicitara,    si pe-nauntru,dar si pe afara),    Cea vesnic primitoare de re-ntoarceri    A toate cate s-au nascut.    Nascutu-i pentru dans,dar dansul oboseste    Si TU,ce l-ai nascut,crescut,ACUM il odihneste !    A!,a-propos,ca am uitat sa-ti zic:    Tu esti cel NEMISCAT,    ESTI UN NIMIC'    ESTI UN NIMIC,    ESTI UN NIMUC !!!!!!                    UN ENORM NIMIC !    UN INCOMENSURABIL NIMIC !      N-am ce sa mai zic de Lucica,care scrie astfel de nimicuri,decat ca "cine zice ala e"

Intreg

In clipa tainei implinita
Simt inima-mi nebuna de uimire
Si cu nesat ma-mbat de-al linistii tumult

E clar de cristalin nauntru-mi
Vederi lipsite de-nteles de om
Vorbinde-n vers de lira tremuranda
Cu scanteieri de smalt rascolitor
A multor imbieri de freamat-zbor

Usor tresalt di clipa-n clipa
In inteles profund-strafund
Adanc curgand prin Marea Taina
Si-o gust Acum rascolitor...

TOT viul se trezeste-n mine
Gonind spre centrul care sunt
Luand cu-asalt o ultima reduta
Cea neravnite de vreun luptator:
NIMICUL CEL ATOTCUPRINZATOR,
Graalul cautat zadarniceste
De insetati avizi de efemer.

In taina-mi tainuita de mister
Ma scald in elixirul nemuririi
Prezent in tot ce sunt
Profund eu insumi ma-nteleg
In felul meu fiind
COMPLET
INTREG
(desi s-ar spune ca-s un pic mai bleg
ca nu ma zbat si nici nu mai alerg)

Iesita in 2007,cand am experimentat uluitoarea "dimensiune a Divinului",cum am denumit-o pentru mine.

Pe muteste

   Pe-o gura de rai

   Nu dai

   Doi bani daca stai 

   Cu ea tot inchisa

   Sau in lipsa de vorba precisa,

   Sau clara

   Rostogolita pe-a simtului scara,

   Nu spusa asa,intr-o doara...

   Dar gura-n afara inchisa,

   Nu-i muta,ci e mai destinsa,

   Cuprinzatoare-n adancuri

   Scotand nestemate din smarcuri,

   Din "locuri"-sperietori

   Pictate cu smoala cu ciori...

   Acum,chiar comori

   Pentru ne-chiori.

   Cand doarme cuvantu-ntre dinti

   Si s-odihneste si gandul,

   E randul

   Celui ce sunt

   Sa ies prin pamant,pe pamant

   Si am ce sa "spun" prin ce sunt,

   Chiar fara cuvant.

   Pot sa cant

   Prin ceea ce sunt 

   Sufland vantul ce sunt in ce suntul pamant

   Orchestr-adunand

   Bucuriei cantand,necantand

   Fiind.

   Nevorbind.

   Negandind.

   Daruind din preaplinul ce sunt,

   Un Eu Sunt zamislit din tot ce e Cer si tot ce-i Pamant

         Nevoita sa nu vorbesc din cauza unei interventii stomatologice,am constatat ca de fapt,mi-am facut un imens dar...

Doar am experimentat !

Eu sunt Lucica Si sunt divina N-am nici o vina, Nici un pacat. Am experimentat. Si cand am impuscat, Si cand am salvat, Si cand am urat, Si cand am iubit, Si cand am hulit, Si cand am blamat, Si cand am laudat Am experimentat. Cand am sfartecat, Sau am imbratisat, Sau cand am atarnat  De limb-un "vinovat" Si cand nu am iertat Pe vreunul de-un "pacat" Chiar daca s-a rugat Am experimentat. Si cand am muncit Si cand am chiulit, Si cand am fost fruntas, Si cand am fost codas, Si cand m-am laudat, Sau culpabilizat Am experimentat. Cand m-am milogit, Sau am milostivit, Sau am adulat, Ori am blestemat, M-am victimizat, Sau orgoliat Am experimentat Si cand am betivit, Sau am preacurvit, Sau m-am prea smerit, Si  m-am umilit In genunchi,chircit Si am asteptat Ajutor nedat De la cel Preanalt... Am experimentat. Si...in consecinta Fara umilinta Spun deci raspicat : Nu-i nici un pacat Si n-am nici o vina Ca EU SUNT DIVINA.

Piatra angelica

   Angela,tu cand ai plecat

   Si drumul ti-ai luat

   Din casa ta de pamatuf

   Venind in trup de piatra:buf !

   Ti-ai luat cu tine in secret

   Nume destept

   Sa-ti amintesti

   De fapt tu cine esti.

   

   Dar cand aicea ai picat

   Ai cam uitat

   Ca-n tainitze de lut statut

   Esti inger si nu lut.

   Crezand ca lutul ti-e specific

   (Si-aici n-as vrea sa-ti exemplific

   Cu cate chinuri te-ai luptat

   Si ai oftat

   Crezand pe altul vinovat)

   Ai tot strigat dup-ajutor:

   "Sariti si-i condamnati,ca mor!"

   Si toata omenirea-n cor 

   Statea picior peste picior,

   Tarandu-se in carucior...

   Ca nu era-n puterea lor,

   Sa-ti vina tie-n ajutor,

   Acestia care stiu ca mor.

   Vazand ca urli in zadar

   Ti-ai spus tu:"Dar,

   Astia n-au habar,

   Ca eu ma simt nasol in mine

   Si-as vrea sa zbor,asa imi vine,

   Dar n-are cine

   Sa ma ajute o catime" 

   S-atunci in ma-sa i-ai bagat,

   Spre tine tu te-ai inturnat

   Si-ai inceput a te privi atent

   (La inceput mai violent,

   Mai dur,mai vinovat)

   Pana ce fisa ti-a picat:

   AHA!,

   Aici era

   Tot ce nu gaseam

   In lumea asta cand dormeam 

   Bustean.

   De-aceea eu ma blestemam 

   Ca m-am nascut

   Si as fi vrut

   Sa nu o fi facut.

   Cand printre gene a mijit

   Imaginea de inger indragit

   Ce astepta-nauntru linistit

   Cea mai divina-mbratisare

   Lasat-ai balta orice intristare

   Si inima-ti zbatanda prins-a aripioare.

   

   Ti-e de mirare ?

   Au,nu plecat-ai oare

   Sa te-ntregesti si cu aceasta bucatica

   De piatra mica,mititica

   Sa stie ca nu-i lut,ci angelica ?

   

   

   

   Dedicata,pentru incurajare,unei prietene.

   

    

   

Asta,ce dracu-i ?

   Eu iubesc Pamantul tot,

   Pe Divin,de nu mai pot

   Dar acest produs netot,

   Omul cel prea idiot

   Nu-l pot suferi de loc

   Ca-i stupid si mormoloc

   Nu l-as prea privi in fata

   Ca-mi produce numai greata

    Le-as intoarce spatele

   La toate noroadele

   Formate din oameni mii

   Mai tampiti si mai nurlii.

   Tiii!

   ...Chiar asa?

   Ia stai colea

   Si priveste,mai...asa...

   Uita-te cu luare-aminte

   Si observa care dintre

   Cele doua declarate

   Ca iubiri adevarate

   Lipsesc din acest produs

   Si sa vaz ce ai de spus ?

   Si mi-l ia si mi-l intoarce

   Si deodata ochi-si face

   Colo-n cap cat cepele

   Ca',na,mai pricepe-le !?

   Acest ne-nsemnat produs

   Daca-n adevar e pus

   Te crucesti,cat esti de dus

   Cand spui tocmai ce ai spus.

   De-l intorci tu pe o parte

   E Pamant si ai dreptate

   Ca-l iubesti

   De cand traiesti.

   De-l intorci pe ceealalta

   Hop.deodata,se arata

   Ca-i Divinul venerat

   Ce nu te-ai incumetat 

   Sa il negi vreodat'

   

   Stai,privesti,asa,nauc

   Nu-ntelegi ;este vreun truc?

   Ah!,ca-mi vine sa ma duc 

   Pe coclauri sa apuc...

   Asta ce dracu' o fi?

   Ca ma face-a-nnebuni

   Ce e asta aratare,

   De strigam in gura mare

   Ca-l urasc si nu mai pot

   Sa-l suport cu tot

   Ce miroase si duhneste?

   

   Mintea mi se dumireste 

   In acest moment

   Atent

   De-l privesc pe-acest dement

   Este chiar ce declaram 

   Cand spuneam ca il iubeam

   Insa ,vezi,nu m-am gandit

   Ca netotul iscusit

   Este chiar ingemanarea

   Dintre Cer,cu-ntreaga zare

   Si Pamantul cel de tina,

   Cer in tina ,mana-n mana...

   Formand OMUL -ascunzatoare

   A lui Dumnezeu cel mare

   Ce ii place-a se juca

   In visul ce il visa

   Si cu omul se lega

   Baba Oarba reusea

   Distrandu-se s-ascundea

   Si cu urechea tragea

   S-auda cum insusi el

   Omul luat drept mititel

   De credinta lui de miel

   Ce-i sortit sacrificarii

   Se da prada si sfidarii 

   Si declara,zapacit

   Ca iubeste,de iubit

   Dar pe portiuni,ciuntit

   

   Cand descopera uimit

   Ca ce a urat-iubit

   E chiar Domnul cel slavit

   Si pamantul ,mama sfanta

   II vine sa ia la tranta

   Ratuteala ce-i dicta 

   Ca OMUL e altceva

   Decat Dumnezeu-Pamant

   Si-o crezuse pe cuvant,

   Ins-acum la desteptare

   Vazand gogorotza mare

   Rade de a lui dementa

   Si poposeste-n prezenta

   Unde poate spune chiar:

   Ce dracu' de Dumnezeu

   S-a ascuns in seu

   De nu-l mai recunosteam

   Desi il iubeam

   Si,ce dracu acest Pamant

   E mai jmecher decat sunt

   De-mi rade aici in nas

   C-am fost ghicitor codas

   Sa nu-mi pice fisa

   Ca Domnul s-ascunde-n clisa

   Cea mai mocirloasa

   Si cea mai maloasa 

   De-mi veni sa ma exprim:

   Acum ce dracu' privim?

   Nu-i nici tina

   Nici divina

   Asta aratare fina

   Subreda si speriata

  S-AMANDOUA DINTR-O DATA !

   Na,ca mi-au facut-o lata !

   Ce socata,

   Si-ncantata

   Am ramas indata

   Cand vazui 

   C-am fost hai-hui !

   

   Du-te dracului OM sfant

   Plamadit ,zau,pe cuvant

   Din Dumnezeu si Pamant

   C-am ramas un gura-casca,

   Masca

   Cand am vazut evidenta...

   Hidoasa mai e dementa

   Ce desparte firu-n patru

   Si declara ca la teatru

   Ca iubeste fiecare

   Parte ,cu iubire mare

   Dar pe firul despartit

   Ce fusese intregit

   Nu-l iubeste pasamite

   Cand arata ca- nainte 

   Fiinca nu mai tine minte

   Insa partile iubind

   Lasa-ntregul suferind.

   Mai a dracului dracie-i dumnezeu si-aceasta glie cand constiinta invie !!!!!!!!!!!!!!!!!!   !!!!!!!!!!!!!!!

   

   

  Creata in urma unei discutii avuta cu o prietena,care spunea ca iubeste pe Dumnezeu,iubeste Pamantul,dar pe Om  nu prea poate.S-a lamurit ca Omul e si una si alta ,adica format din  elementele pe care declara ca le iubeste . 

   

   

   

   

Pierdere irecuperabila

   Si ziceam c-am lamurit

   Ca totul este iubit

   Chiar de fui nitzel tampit

   Somnoros si adormit

   Si pe mine m-am mintit

   Ca sustineam ca iubesc

   Doar ceea ce e ceresc

   Si pamantul pamantesc

   Insa asa,separat...

   Si vezi ca m-am incurcat

   Cand de fapt eu am aflat

   Ca Omul e,pe cuvant

   Pe-atat cer,cat si pamant

   Si nu am alta iesire

   Decat sa-mi vin in simtire

   Sa-mi dezic o amintire

   Precum ca urasc niscai

   Indivizi cu urat trai

   Neciopliti,confuji,hidosi

   Si coltosi si uraciosi

   Nesimtiti si mofturosi

   Etc.si etc.-isti

   Ca,de fapt,ei sunt artisti

   Ce-si au propria-i galerie

   De care tin cu tarie

   Dar privind putin atent

   Situandu-ma-n prezent

   Eu am fost cel mai dement

   Pentru mine si absent

   De la-ntzelepciune clara

   Ca umblam tot pe afara

   Si-o luam asa-ntr-o doara

   Ratacit si speriat

   Insa,uite ce-am aflat

   Si cu noduri ,constatat

   C-am pierdut definitiv

   Sentimentul emotiv

   Ce dadea culoare vietii

   Locuind in toiul cetii

   Si facea traiul amar,

   Seductiv,deci,asadar

   Ce rupea chiar ha'lci din mine

   (Folosit de fistecine)

    Ma plang voua ca de fapt

   Nu mai sunt de ura apt

   C-am vazut ca nu mai este

   Si nu spun nici o poveste.

   Pai,cand am ajuns in fatza

   Evidentei care-i Viata

   Si-am simtit cum ca iubesc

   Cer -Pamant imparatesc

   Impreuna

   Asta-i buna-!

   Am exclamat

   Unde-i ura "diamant"

   Ce sticlea ,taia,rupea

   Ferfenita ma facea

   Cand uratul ma avea?

   Pai,nu e nici un urat

   Nic io ura,pe cuvant

   Ea fusese doar un gand

   Nascut numai din nesfant

   Din bucata de pamant

   Care nu stia ca sunt

   Plina de Dumnezeu sfant

   I.nauntru in strafund.

   Stii,ma simt cumva lipsit

   De-o unealta ce-am stiut

   Sa o manuiesc dibace

   De niste eoni incoace.

   Si,acum ma tot holbez

   Si va si instiintez

   Ca-i a dracu' de confuz

   Sa refuz

   A ma incuviinta

   Ca fusese-o agonie

   Draga mie,dar si tie

   Ce putea lumea sa-mbie

   Sa refuze-a mai fi vie.

   

   Stau si chibzuiesc acum

   Si oprindu-ma din drum

   Ma plesnesc peste-a mea frunte:

   "Multa bolmojeala,multe

   Chinuri am putut

   Sa traiesc crezand ca ura-i

   Necesara pentru trai

   Pentru castigat,razbit,

   Pentru-mpins si reusit

   Ca nu cumva, iscusit

   Altul sa ti-o ia-nainte

   La colaci si la placinte

   Ca cu cat mai mult urai

   Te indepartai de rai

   Si erai

   Mult mai aproape

   Gata-gata sa te-ngroape

   Cel ce-i singur bucuros

   (Unul hulpav si burtos)

   Cand le pui pe toate jos;

   Si gandit,si corp si-avere

   Si cand te prelingi din viata

   Spre locul plin cu verdeata"

   

   Nu mai e ,deci nu mai pleci

   Ramai aici si petreci

   Cu gluma chiar te intreci

   Ca ramai pentru multi veci

   Si desi esti socotit

   Nesimtit de indrazneala

   Sa nu tii o socoteala

   Varstei celei adunate

   Constati ca le poti pe toate

   Ca orisice dumnezeu

   Ce-a pierdut la randul sau

   Ura

   Cea ce-nchidea gura

   Si urma precum va zic

   Cerere pentru un dric

   Dar...nimic !

   Trec tot ere dupa ere

   Si ramai aicea ,vere

   Fara ura ,cu placere

   Ca -i vrut tu atunci ,candva

   Sa te uiti mai altcumva

   Dinauntru spre afara

   Si ai vazut deslusit

   Ca ti-e chipul implinit

   Iscusit de impletit

   Si ti-ai spus atunci:"Eu sunt

   Cer si Pamant"

   Sfant si unul,sfant si altul

   Preajosnicul si Preanaltul

  Isi fac amandoi valeatul

   Si iubirea e regatul

   Care-i tine-n lat si-n naltul.

   Tine mii de galaxii

   In strafunduri de tarii

   ( Care nu-s,sa-ti spun asa

   Decat doar in poala ta).

   Hai,acum nu te holba

   Nu-ti mai controla tolba

   Ca nu mai gasesti in ea

   Nici un strop de ura tampa...

   Si ce crezi ca ti se-ntampla

   Daca nu mai ai tu ura

   Chiar daca te dai de-a dura?

   Primesti o infuzie

   Ca-i doar o iluzie

   Niciodata n-a avut

   Baza,dar nu ai stiut

   Si ai luat-o tu de buna

   Urand si soare si luna

   Doar tie sa-ti mearga struna

   Si "uratii" dumitale 

   Sa fi stat in chin si-n jale

   Nefacand doua parale...

   Cand te uiti asa,atent

   Constient

   Vezi ca ura nici n-a fost si nici n-o fi decat numai in stihii,nalucire de iluzii sa te tina in confuzii ca astfel sa mai intarzii de a fi prezent,atent ,intr-un cuvant...constient.

Ori te trezesti,ori o mierlesti

In joaca visul am visat
Ca-mi fac o casa din aluat
Imprumutat
Din tina astrului creat
Si pentru ca m-a incantat
In visu-acesta am plonjat
Si m-am intemnitat
In casa de aluat
Si pentru c-o iubeam de tot
M-am si dospit si m-am si copt
In ale visurilor port…
Si de nu-mi fac acum un tort,
Acum cat pot,
Sa-mi fiu cireasa-n varf,socot
Ca chiar m-am lins de tot pe bot.
C-asa de drag mi-a fost in vis
C-am si uitat ce mi-am promis:
“Ma joc de-a locuitul in uitare
Pana ce suna goarn-a desteptare”
Si sa imi sune cand si cum
Am chibzuit,adica in ACUM.
Si uite goarna a sunat
Si-a rasunat,si-a repetat:
“Treziti-va ca e momentul”
Dar visu-acesta,cam dementul
Pretinde ca tot mai traieste
Si carmuieste
Precum”meuschii lui voieste”.
Si-atunci gornistul ragusit
De-tatea incercari,subit,
Gaseste-ndemnul cel mai iscusit
Cu shanse certe la trezit:
“Ba’,uituc ce esti,
Ori te trezesti,ori o mierlesti!
Ca uite ,precum mi-ai dictat,
Plutoane de-astre-am inturnat
Catre acest scump habitat
Sa-ti fie lotca,barca,sau vapor
Pe apele de cer in al tau zbor.
Ce dracu’,chiar esti chior?
Eu,cu onor,
Declar ca te omor,
De nu pornesti cu zor
In zbor,
C-asa mi-ai stabilit anterior.”

Hai,hai cu Mihai

   Stii?,Mihai

   Acel din rai

   N-a avut nicicand in gand

   Sa se-avante pe pamant

   Si s-ajunga si-n mormant

   A lasat aceasta treaba,

   Mai degraba,

   Sa o faca cei mai breji

   Mai creatori,mai viteji

   Cei mai iscutiti

   Smintitzi.

 

   Ca sa vrei de buna voie

   Sa intri tu in nevoie

   Si sa suferi orisice

   Asta e...stii tu ce e...

   MAIESTRIE,ei,si ce?

   Si ce dac-am suferit

   Dac-aici ne-am chinuit?

   Am facut-o fiindc-am vrut

   S-o cunoastem peste tot

   Am spus pot,

   Nu sunt netot

   Si stiu sa impletesc amarul

   (Ce l-am trait chiar cu carul)

   Cu dulceata unui zambet

   Ce mijeste ca un clinchet

   Si se-mbina c-o cantare

   C-o urare (d-aia mare)

   De rasuna in hotare

   Cand nimeni treaba nu are,

   Adica la sarbatori

   De la  planificatori

   De posturi si calendare...

   Lasa-i in a lor uitare...

   E-o afacere profitoare.

  

   Cum ziceam eu de Mihai

   Si-a trimis in corpul-strai

   Energii de ADEVAR

   (chiar cu sabia-n raspar)

   Prin Mihai si Mihaele

   Ce privesc in sus la stele

   Si se simt iubiti de ele,

   Ca Mihai cel in serviciu

   Le mareste al lor luciu

   Sa trimita celor dragi

   (Impovarati de desagi)

   Stire ca ii pretuieste

   Si-i iubeste.

   Si-i indeamn-asa frateste

   Sa se simta-mparateste

   Fiindc-aceasta experienta

   (Luata de-altii drept dementa)

   Este cea mai indrazneata

   Si deschide-o dimineata

   Pentru TOT CE E,semeata,

   Nou-nouta si-uimitoare

   De care EL habar n-are

   Cum s-o prezenta ,pentru

   Ca n-a fost pana acu'.

   Insa acesti pionieri

   Nu sunt niste zilieri;

   N-au creat de azi-de -ieri...

   Cu asta s-au ocupat

   In Cosmos,in lung si-n lat

   Universuri zamislind

   Tot zambind

   Si danzuind

   Chiar de-n chingi s-au dat ei stransi

   Nici nu s-au lasat invinsi

   Ca-s a dracu' de convinsi

   Ca mai sunt niscavai insi

   (Ma refer la cei angelici

   Ce n-au calcat in biserici

   Fiindca n-au mai fost pe-aici)

   Care-apoi le vor urma 

   Si de drag s-or intrupa

   Sa cunoasca-acest pamant

   Nu numai dupa cuvant

   Nici doara asa in vant

   Si sa fie,fara chin

   Creatori cu drept deplin.

Suflet,suflet de copil,prin ce colt te-ascunzi,tiptil ?

Mesaj trimis la scoala fiului meu in 2005. 

   Dumnezeu,sau Creatorul,oricum am vrea sa-i spunem (El nu se supara niciodata si nu pedepseste,nu judeca,nu condamna),ne-a facut "dupa chipul si asemanarea Sa" si asa ni-i daruieste si pe copii:puri din toate punctele de vedere,divini.Ei iubesc libertatea de exprimare in toate actiunile lor,sinceritatea.Nu cunosc perfidia,inselatoria,egoismul,minciuna,concurenta,ura,invidia,ranchiuna,fala,aroganta,nerabdarea,lacomia,dorinta de dominare,de control,nerecunostinta,sfidarea,orgoliul,pana cand "educatia" navaleste asupra lor.

   Parinti,bunici,frati,surori,vecini,simpli trecatori,educatori,toti(deci,societatea) se straduiesc sa-l aduca la unison,sa-l faca dupa chipul si asemanarea lor.Si,incet,incet,cu toate protestele lui (lacrimi,impotriviri,scrasniri din dinti,frangeri de manute a neputinta,incapatanare in a se pastra in puritatea naturii sale divine),se reuseste g(reaua) performanta de a-l transforma in "homo homini lupus"

   La prima vedere si la o analiza neatenta,nimeni nu e vinovat.Ei doar si-au dat concursul sa-l situeze in randul oamenilor(da,sa-l scoata din randul ingerilor,cum era initial).Ce i-a facut sa creada ca Dumnezeu ar fi putut vreodata sa aduca in lume un produs incomplet,imperfect,ca ceea ce a creat ar mai trebui ajustat? FRICA !

   Sa reflectam la orice trasatura de caracter acumulata prin "educatie".Oricare isi are la origine,frica.Frica este una singura:frica de moarte.De aici,sub cele mai nuantate aspecte,se dezvolta uneori insiduos,alteori brutal,frica.Daca "frica originala" n-ar exista,celelalte n-ar avea izvor.

   Frica de moarte este un program introdus in memoria celulara a organismelor noastre(pe multiple si nebanuite cai),care celule raspund,conform programului,prin deteriorarea echilibrului lor initial,ducand la infaptuirea programului.Cand omul stia ca este nemuritor,durata de viata (impropriu-spus) era de sute si chiar de mii de ani(marturii sunt destule in documentele stra-stravechi)Ca ce este omul?Este numai ceea ce se vede cu ochiul fizic?Nu!Este totalitatea simturilor interioare,trairilor,sentimentelor(intr-un cuvant,VIATA) si fara de care corpul nostru ar fi inert si toate acestea nu au moarte.Viata este eterna.Constiinta constienta a ceea ce suntem in totalitate ne uneste,nu ne mai dezbina(asa cum reusesc toate legile scrise si nescrise ale societatii,ale omului care se crede doar forma fizica)

   Cand Dumnezeu este in fiecare dintre noi ("Eu sunt Viata",fiind in tot si-n toate,fiind Tot Ceea Ce Este,ce mai putem noi sa adaugam?

   Omul a uitat ca a venit pe Pamant sa traiasca viata in bucurie.Atata tot !

   Nu fac o apologie a stiintelor religioase,care au fost create tot de oameni (care l-au prezentat pe Dumnezeu dupa chipul si asemanarea lor:razbunator,artagos,plin de hachite,crud,pandindu-si creatia=in speta,omul= ca doar-doar o gresi,sa poata sa-i dea in cap).

   Amintiti-va ca Dumnezeune-a creat in Ziua a 6-a,cand toate celelalte fusesera create deja,ca pe o culme a creatiei si ne-a dat tot ce crease pana atunci spre stapanire,spre a ne bucura de binefacerile creatiei.De aceea Ziua a 7-a e Duminica(ziua bucuriei)

   Toata existenta omenirii pe Pamant,din cele mai adanci inceputuri,ar fi trebuit sa fie o permanenta manifestare a bucuriei.Incet,incet,prin "grija educatorilor",fiinta umana a fost adusa de la starea de "giuvaier al creatiei divine" la starea de "pacatos,nevrednic,demn de pedeapsa".Si totusi suntem in Ziua a 7-a a Facerii,traim aceasta Zi !

   Unde este bucuria?In noi.E la departare doar de un gand.Copiii stiu acest lucru,de aceea sunt maestri in a trece de la o stare la alta cu usurinta:acum rad,acum plang.

   Ne incurajeaza sa ne amintim !

   Si o fac de milioane de ani !

   Si tot de milioane de ani noi ne luptam cu starea de copil pana o doboram."Lasati copiii sa vina la mine!" ne indemna o fiinta minunata si ne atragea atentia ca pana nu vom deveni copii,nu vom "mosteni imparatia cerurilor" si asta nu inseamna catusi de putin ca se referea la viata de dupa moarte(dovezi ca omul este mult mai viu dupa ce moare apar mereu si se vor inmulti ca puzderia),ci la constientizarea,din timpul cat suntem pe pamant,a ceea ce este VIATA,a ceea ce suntem.

   Cand stii aceasta,cand ai cunoasterea,nici o minune nu mai este minune.Minunea e minune atata timp cat nu este cunoastere,iar cand aceasta din urma se releva,tot ce n-ai indraznit vreodata sa visezi,iti sta la dispozitie..

   Inteleptii nostri invatatori,copiii,stiu acest lucru,dar nu sunt lasati s-o arate,nu li se da ragazul sa exprime intelepciunea cu care vin,ca sunt luati in " focuri" si trebuie sa suporte povara,greaua povara,mutilarea "educatiei"(nu ma refer aici doar la educatia primita prin scoli si sunt ferm,ferm convinsa ca numai datorita unui sistem de valori rasturnat instalat in omenire,lucrarea iese asa cum iese,nu din rea-vointa)

   Am uitat cine suntem!Sa lasam si pe copii sa ne reaminteasca!Reusim,reusim cu siguranta !

                                      Cu dragoste,Lucica Stoica

     

   

Unde dai si unde crapa !

Un raspuns dat unui insistent, ce ma soma sa ma destainui cum procedez concret in dezvaluirea de noi dimensiuni proprii.Adept al unor etichete shablonare,asa-zis spirituale,fara manifestarea lor vizibila in experienta de viata,mesajul meu ii recomanda sa puna in practica ce-a citit si studiat .

   E-o practica "spirituala"

   Sa le bagi pe toate-n oala

   Fie ceapa si compot,

   Fie hrean cu foi cu tot,

   Fie zahar,bors si frisca,

   Fie musca-n zbor ce misca

   Inca-n clocot neanvinsa...

   Dar e, zau,distragere

   De n-ai nici o tragere

   De inima sa imbuci

   Si te grabesti sa te culci.

   Pai,la ce bun ai creat

   Si acuma zaci in pat

   Lasand felul negustat?

   Adunat-ai ditamai

   Si acum foloase n-ai,

   Tot cu burta goala stai

   Gandind doar la dulce trai

   Ce-ar putea sa fie-n Rai

   Unde curg rauri de miere,

   Unde n-ai decat a cere

   Si de-odat' orice dorinta

   Este lesne cu putinta

   A se pune in miscare;

   Chiar si feluri de mancare.

   Si calatoresti in gand

   Rand pe rand,si rand pe rand

   Tot din Rai pana-n pamant.

   Geaba vii,geaba te duci

   Geaba rupi niste papuci

   Daca ce-ai gatit nu-mbuci.

   Vei fi vesnic calator

   Insotit de "ghior-ghior-ghior!"

   

   Asa mie mi-a cantat 

   Sufletul neampacat

   De-am gatit si m-am culcat

   Si un shut in fund mi-a dat:

   La ce bun te-ai strufocat,

   Pe toate le-ai adunat

   Si in oala le-ai bagat,

   Le-ai vegheat si invartit?

   Si la ce ti-a folosit

   Daca te vad tot lihnit

   Si cu gandul aiurit

   Prefacandu-te satul?

   Doar de prost si de fudul?

   Esti credul,da,esti credul.

   Pune mana si mananca!

   Oh,tu n-ai inteles inca?

   Daca faci,aduni,gatesti

   De ce naiba flamanzesti?

   Te tot lasi cu burta goala

   Si cu mancarica-n oala.

   Asta-i boala

   Si-i nasoala.

   Nu mai amana nicicum

   Ia si-nfuleca ACUM.

   Si mi-a fost de ajutor

   Cum gatesc,gata:potol!

   Si-asa v-am impartasit

   C-am mancat ce mi-am gatit.

   Practica'-i spirituala

   Sa mananci ce bagi in oala?

   Da,da,da.E Crimson Scoala*.

   Mai " spirituala " decat gospodina de Lucica,nu vad cum as putea fi.

*Scoala Noii Energii