Daca nu esti creator,esti victima

Oricine nu-si recunoaste calitatea de creator al propriei realitati,oricare ar fi ea,ramane sa se multumeasca cu calitatea de victima.Nimic din ceea ce se petrece in viata mea nu este meritul,sau "meritul" altcuiva.A-ti lua responsabilitatea inseamna a constientiza ca toate trairile,sentimentele,emotiile etc. sunt numai si numai creatiile celui ce le aduce in peisajul realitatii sale.Nu mai pot da vina pe nimeni,oricat ar parea de evident conform vechilor obisnuinte, de starea pe care o simt la un moment dat .Chiar daca mi se pare ca altul a creat circumstantele in care simt ceea ce simt...doar mi se pare pentru ca nu iau asupra mea responsabilitatea creatiei respective,hranindu-ma din aceeasi veche energie de a da vina pe altul,recunoscand,altfel spus,ca un altul dinafara mea este creator in propria-mi realitate.ACEASTA POSTURA ESTE DE VICTIMA.Victimizarea cauta implicit vinovati,stabiliti de mintea celui care eticheteaza astfel,in urma unei judecati pripite,ceea ce implica absenta ACCEPTARII a tot ce este ,oricum ar fi.Toate aceste "munci" interioare,cheltuitoare de energie,denota neiubire de Sine.
Asa ca,ma (va) iubesc,dar nu-mi pasa ! Imi savurez responsabilitatea de CREATOR al propriei realitati.

"CE FRUMOS !!!","CE MINUNAT !!!"sunt tot etichete

Aprecierea nu consta in exclamatii,rostite in virtutea obisnuintei,ci in intensitatea trairii interioare.Deseori sunt auzite laude emise de cei ce vor sa atraga atentia asupra trairilor lor.Trairile nu au nevoie de cuvinte,ba,cuvintele le vulgarizeaza,le stirbesc si mai fac si altceva :atrag atentia asupra "simtitorului" care simte prin cuvinte si ar vrea ca altii sa-i asculte parerea,ca eventual sa-l aprecieze pentru "elevatele" lui simtiri.
Chiar si o expunere profund-inteleapta a cuiva este deseori etichetata cu "frumoasa","buna","nemaipomenita" si daca intr-adevar exponentul a reusit sa atinga cele mai sensibile coarde ale sufletului ,invitand audienta la niveluri neumblate constient pana atunci,numai de laude nu are nevoie !
In aceste cazuri,fiindu-iatinsa FIINTA, in sensul real,omul se simte atat de plin,incat isi face bucuria de a savura profunzimea mesajului,fara a trancani.Ar fi o impietate.
Asa ca,fiind atent la emitatorii unor astfel de exclamatii,ca fin observator al intregii creatii,le cunosti stratul de profunzime atins deocamdata si stii cum sa-i abordezi ca invatator al constiintei.
Sa le explici aceste lucruri nu are rost pentru ca-ti vor replica imediat :"dar eu chiar din inima am spus ce-am spus".Nu chiar,nu tocmai !Inima nu foloseste cuvinte.Cuvintele,unelte ale unei alte unelte,mintea,sunt emise de la un alt nivel,nu al inimii.Nivelul inimii "vorbeste" prin tacere,pace...De aceea exista expresia :"mut de admiratie".
Lipsa prezentei interioare simtita si traita permanent,lasa "descoperita" entitatea si atunci CUVINTELE O FOLOSESC,cuvinte-repetitii care,talanga-balanga ,sunt rostite sa te afli in treaba ,sa nu taci ,sa-ti afisezi superioritatea simtirilor personale.Unde mai pui ca de multe ori,in situatii conjuncturale,astfel de cuvinte sunt rostite fara sinceritate,sa faca placerea celui ce-i sunt adresate.
Teatru ieftin!...Cand STAPANUL nu-i ACASA,cuvantul joaca pe masa,cand STAPANUL a sosit ,cuvantul a amutit si ...E TIMPUL DE TRAIT.

MESAGERII

   Mesajul meu,si-al tau,si-al tau...:

   "SI EU SUNT DUMNEZEU",

   Traieste doar traindu-l

   Si-mpartasindu-l  prin incorporare,

   Prin vie exprimare

   In VIATA ta aici pe Geea

   Nu altadata,nici dupa aceea,

   Ci chiar ACUM.

   Si-astfel,parfum

   Se raspandeste in trairi

   Si toate soaptele-s iubiri

   Launtrice,de nedescris ...

   De savurat ...Raiul promis...

   Si orizonturi tainice mijesc

   Si cresc,si cresc,

   Si  se preschimba-n maretii nemaiumblate

   De omul ce-a crezut ca-i mic,plin de pacate.

   TU,MESAGER,LE STII, LE POTI PE TOATE

   Le daruiesti traindu-le cu simplitate

   Si-atunci "cel mic" cunoaste ca se poate

   Si-ntai cu ne-ndrazneala,mai sfios,mai greu:

   Isi ia inima-n dinti:SI EU SUNT DUMNEZEU !

   

   Si rand pe rand se raspandeste

   Mesajul celui ce intr-adevar iubeste

   Pe tot Pamantul cunoscut

   Si-n cele ce-abia s-au nascut

   Mesaj trait

   Si daruit

   Nu povestit.

       Plecand de-ACASA l-ai purtat

       Si-ACUM c-ai meritat 

        ACASA-n tine s-a mutat

        TU esti ACASA,

        TU purtatul,

         TU meritatul,

         TU mutatul

         ESTI TOT CE ESTI

         (Nu-ti spun povesti)

         Si tie,tie,tie...iti aduc mesajul meu :

         SI TU ESTI DUMNEZEU !