joi, 26 martie 2009

O alta lume

   

   Se naste o alta lume.O lume a profunzimii,a interesului deviat de pe fagasul vechi al castigului cu orice pret,al datului din coate pentru iesirea in fata  neaparat pentru aplauzele vanatorilor de senzational.Superficialitatea incepe sa fie sesizata ,infatuarea incepe sa nu mai fie luata in sama de privitori,ba chiar i se intoarce spatele ca unui spectacol prost   Atentia oamenilor,din ce in ce mai mult,este atrasa de simplitatea,de naturaletea,de intelepciunea abordarii unor teme de interes vital si,mai cu seama,oamenii incep sa-i simta pe cei ce vorbesc din auzite,din carti,sau joaca teatrul autenticitatii.Exprimarea cuiva care si traieste ceea ce impartaseste altora,difera mult de a celor ce doar isi inchipuie cum ar fi daca ar trai valorile declarate.Sunt multi teoreticieni care pot sa se "produca" cu cuvinte maiestrite,pompoase,dar faptul ca ei nu simt prin trairea proprie ceea ce sustin,face din discursul lor un surogat,o incercare neputincioasa ,citita pe fetele lor,prin gesturile lor,prin emotiile ce insotesc spusele lor,prin nesiguranta pe care o degaja ...si toate acestea pentru ca sunt in exterior,interesati mai mult de impresia pe care o fac,traiesc prin altii,prin aplauzele ce eventual  le-ar putea strange.

   Putini dintre cei ce aplaudau cu ceva timp in urma se mai sinchisesc sa mai asculte astfel de vorbitori,cat despre a-i mai aplauda,nu mai poate fi vorba.

   Acum omul,chiar fara sa-si fi dat seama cand s-a petrecut acest mister,poate citi intr-un semen de-al sau ca-ntr-o carte deschisa si-l "miroase" imediat ,decizand daca merita sau nu sa-i mai dea ascultare.

   Cat despre dogmaticii inchistati ,speriati si impietriti,sunt perceputi ca niste caricaturi ce fac deliciul unei atmosfere de ras si veselie ,vazandu-le orbirea in care se forteaza sa ramana,strambaturile pe care le fac ,chinul in care se zbat ...prezentand ca litera de lege de necontestat zapaceala mintii lor.Sunt atat de comici  fiind  rupti de actualitate,ca ei nici nu-si dau seama (sau,unii  se prefac ca nu-si dau seama )  ,incat am auzit si din partea generatiei tinere,dar si mai varstnica  ,cam urmatoarele comentarii: "hai,ca esti terminat","ho,ca te-nneci","nu mai spune?","bai speriatule,trezeste-te!","vezi ca-ti crapa jugulara","fie la voi,acolo!".Imi spunea un copil ca atunci cand trece peste un program TV religios (copilul nu e  dintr-o familie ce imbratiseaza credinta crestina,mai de graba ,chiar nu se incadreaza intr-o credinta religioasa ), zaboveste un pic si se uita la niste oameni imbracati ca  imparatii in piesele de teatru ,dar foarte suparati si ,nu stie de ce,dar il apuca frigul cand ii vede si e trist si ma intreba la ce foloseste programul respectiv.Si, la 6 ani ai lui de experienta pe aici pe pamant,i-am spus ca cei pe care i-a vazut sunt suparati ca lumea e vesela si e libera si lor le e frica de asta si nu-ndraznesc si ei sa fie veseli si liberi.Replica lui a fost:"inseamna ca vor sa moara"....Fara comentarii.....Vor,nu vor...teatrul lor ,simtit asa cum l-a simtit acest copil, nu mai are cum vietui.

   Eliberata de exprimarile nemaiagreate acum ,descotorosita  de neautentic ,de nenatural,de complicatii,lumea noastra devine O ALTA LUME : a naturaletei,simplitatii,bucuriei,libertatii ...atribute pe care orice individ le poate gasi in el insusi daca-si urmeaza propria-i simtire.

   

duminică, 15 martie 2009

Nu conteaza

   

   Tot ce-am crezut ca conteaza in experientele noastre de viata,se prezinta ACUM in adevarata lumina:iluzie ce face ca procesul separarii si al suferintei sa fie alimentat,ingreunand trairea pe planul Pamant si incurcand toate itzele  in care ne zbatem,ducand la strangulare.Asta se produce energetic,ducand la mai multa zbatere,mai multa nemultumire,mai multa judecata,mai multa inghesuire in tiparele mult prea stramte ale fizicalitatii.

    Devenind constienti de desfasurarea multidimensionala a energiilor produse de creatorul care suntem,in infinitatea  "spatiului" divin,deodata...atentia ne este atrasa de zbuciumul partii noastre umane,care,incapabila de a vedea intregul,nici nu-si da seama de efemeritatea  actiunilor sale si continua a-si da singura in cap cu conceptele omenesti pe care a fost silita sa le considere ca conteaza.In importanta pe care o da mintea umana energiilor shablonare ,considerate valori in lumea fizica,ea ar fi in stare sa-si inchipuie (si chiar o face) ca imensitatea spatiului care suntem ar trebui sa se comporte aidoma  legilor si restrictiilor impuse de oameni, oamenilor.

   Cand iti dai seama ca nimic din ceea ce produce o cat de mica suferinta,constrangere,asteptare,pretentie asupra comportamentului altuia...sunt energii induse de asa-zisa "educatie" exercitata dinafara noastra pentru a ne ingramadi in tipare stramte si sufocante...realizezi ca imixtiunea in creatia proprie a altuia inzdraveneste aceste tipare numai,si le face mai apasatoare,mai greoaie,ceea ce se simte de ambele parti: de cel ce incearca sa-si impuna tiparul,cat si de cel asupra caruia  se incearca a se impune...E un joc al suferintei ,pe care privindu-l atent iti spui:NU CONTEAZA  pentru mine ! Am realizat ca dimensiunile enervarii,nemultumirii,asteptarilor de a fi apreciat,stimat,de a mi se raspunde pe masura actiunilor mele de catre alti oameni,de a ma agata de vechi precepte ale unor coduri de comportament,de loialitate si dreptate sociala (!)...nu-mi servesc in procesul expansiunii constiintei si nu le mai acord nici un credit,nu au nici o importanta pentru mine,NU CONTEAZA nici cat e negru sub unghie,n-au nici o valoare.

   Ma    uit    la    ele    ca    la    un    straaaaiiin.....

   Cramponandu-ma de ele,as ramane sa mocirlesc,sa framant acelasi pamant al suferintei de veacuri,dar aplicandu-le calificativul "nu conteaza"...contul lor de energie nu mai este alimentat de catre mine ,nu-l mai creditez,astfel ca in realitatea mea  ceea ce conteaza si-a mutat "resedinta" ...  

   

miercuri, 4 martie 2009

E primavara VIETII

   Viata care sunt priveste prin ochii Lucicai la propria-i creatie avida de a o simt:,pipai,gusta vedea,auzi,mirosi...

   In jocul creatiei ne-am daruit anotimpuri pentru bucuria alternantei.Am pus inceputul ,renasterea,trezirea din somnul iernii in primavara si-am impodobit cu viata verde  Pamantul,stropit de jucausul penel al sufletului vesel, cu neinchipuite combinatii de culori,doar pentru distractie.Am impletit culorile cu triluri iesite din vibratia bucuriei prin flautele-pasari si-am alcatuit un concert de sunet si culoare interschimbabile in octave subtile ,"pipaite" de maestrul Suflet,capabil sa auda culoarea si sa vada sunetul,sa le guste,pipaie,sa le miroase deopotriva.

   Si cum sa nu permiti vietii sa-si urce seva-n tine,cand AICI  ne-am daruit posibilitatea de a simti ,de a simti imbratisarea Divinului care suntem, bucurandu-se cu ras galgaitor de atingerea iubitoare a propriului copil,Creatia?!

   Primavara,primavara ...anotimp de-ndragostiti de VIATA.