Nu conteaza

   

   Tot ce-am crezut ca conteaza in experientele noastre de viata,se prezinta ACUM in adevarata lumina:iluzie ce face ca procesul separarii si al suferintei sa fie alimentat,ingreunand trairea pe planul Pamant si incurcand toate itzele  in care ne zbatem,ducand la strangulare.Asta se produce energetic,ducand la mai multa zbatere,mai multa nemultumire,mai multa judecata,mai multa inghesuire in tiparele mult prea stramte ale fizicalitatii.

    Devenind constienti de desfasurarea multidimensionala a energiilor produse de creatorul care suntem,in infinitatea  "spatiului" divin,deodata...atentia ne este atrasa de zbuciumul partii noastre umane,care,incapabila de a vedea intregul,nici nu-si da seama de efemeritatea  actiunilor sale si continua a-si da singura in cap cu conceptele omenesti pe care a fost silita sa le considere ca conteaza.In importanta pe care o da mintea umana energiilor shablonare ,considerate valori in lumea fizica,ea ar fi in stare sa-si inchipuie (si chiar o face) ca imensitatea spatiului care suntem ar trebui sa se comporte aidoma  legilor si restrictiilor impuse de oameni, oamenilor.

   Cand iti dai seama ca nimic din ceea ce produce o cat de mica suferinta,constrangere,asteptare,pretentie asupra comportamentului altuia...sunt energii induse de asa-zisa "educatie" exercitata dinafara noastra pentru a ne ingramadi in tipare stramte si sufocante...realizezi ca imixtiunea in creatia proprie a altuia inzdraveneste aceste tipare numai,si le face mai apasatoare,mai greoaie,ceea ce se simte de ambele parti: de cel ce incearca sa-si impuna tiparul,cat si de cel asupra caruia  se incearca a se impune...E un joc al suferintei ,pe care privindu-l atent iti spui:NU CONTEAZA  pentru mine ! Am realizat ca dimensiunile enervarii,nemultumirii,asteptarilor de a fi apreciat,stimat,de a mi se raspunde pe masura actiunilor mele de catre alti oameni,de a ma agata de vechi precepte ale unor coduri de comportament,de loialitate si dreptate sociala (!)...nu-mi servesc in procesul expansiunii constiintei si nu le mai acord nici un credit,nu au nici o importanta pentru mine,NU CONTEAZA nici cat e negru sub unghie,n-au nici o valoare.

   Ma    uit    la    ele    ca    la    un    straaaaiiin.....

   Cramponandu-ma de ele,as ramane sa mocirlesc,sa framant acelasi pamant al suferintei de veacuri,dar aplicandu-le calificativul "nu conteaza"...contul lor de energie nu mai este alimentat de catre mine ,nu-l mai creditez,astfel ca in realitatea mea  ceea ce conteaza si-a mutat "resedinta" ...