Ce blanda-i acceptarea !

Cand spatiul ti-este trup,purtandu-ti trupul pamantesc,inchis pana de curand in hipnoza sistemelor de credinta limitative,TU-SPATIU reusesti sa desfaci lanturile greoaie ale mintii inacceptabile,restrictive,aducand si-n zona FIZICULUI ...ACCEPTAREA.
Permitand Divinului care esti ghidarea pe care este in stare s-o impartaseasca ,realizezi dintr-o data ca nu esti altceva decat SINELE si toate reprezentarile sunt potentiale exprimate ,efemere,jocuri si jucarii confectionate din energie intru bucuria diversificarii creatiei.
Constientizand ca orice manifestare umana este doar un joc,o experienta de dragul creatiei...nu-l mai cataloghezi etichetandu-l cu vreun calificativ,ci onorezi creatorul lui,care si-a asumat ,indiferent care-ar fi trairile omenesti rezultate,cunoasterea experientei.
Nu mai ai nimic de indreptat,de rectificat,de judecat ,"vazand" alegerea facuta ,de oricine-ar fi si oricum ar fi exprimarea ei, ca desfasurarea unui potential din miliardele de potentiale existente.O ACCEPTI NECONDITIONAT.Aceasta neconditionare iti da o liniste,pace,impacare,calm ...din care BUCURIA curge nestingherita ca o binecuvantare .
Ce blanda-i acceptarea! E gratioasa.E GRATIA DIVINA ONORAND CREATORUL SI CREATIA SA.

Se misca

Aud multe discutii despre faptul ca energiile se misca,si,de aceasta data intr-un mod nou,imprevizibil si de multe ori disconfortant.Ma refer la energiile interioare simtite chiar fizic in corp.Este,intr-adevar o efervescenta fara precedent,manifestata prin diverse miscari de impingere,tragere,invartire,presare,smulgere,ridicare,aspiratie,zguduire ...insotite de valuri de caldura,sau racoare.De nenumarate ori simtim imponderabilitate,senzatie de gol,de plutire...Important este SA LE PERMITEM sa fie,pentru ca toate acestea sunt provocate de transformarea ce se petrece in noi,prin noi si pentru noi,nemaintalnita pe pamant si astfel este "muncit" si Pamantu,Gaia.Eliberarea de vechile tipare nu poate fi lina,blanda ,trcand pe nesimtite pentru ca aceste tipare sunt intelenite de milenii,de eoni chiar.Cu cat simtim mai profund si mai acut aceasta lucrare,cu atat curatarea este mai clara.Este adevarat ca fiecare om simte in felul lui,dar e sigur ca nu poate fi ceva ce trece neobservat.Scotand frica din intampinarea acestor miscari,lucrarea se desfasoara spre bucuria ca ne inscriem pe drumul NOULUI."Rasplatata" este neanchipuit de conceput cu mintea noastra.Este trairea Fiintei,manifestarea Divinului din noi prin noi cu tot ce nici n-am indraznit vreodata sa ne imaginam,crezand ca doar Dumnezeu,sau Sfintii sau Arhanghelii au privilegiul acesta."Veti face toti ce fac eu,ba mai mult decat atat" au fost vorbe de instiintare adresate omenirii ca trairea Divinului nu-i este rezervata numai unui singur OM,ci este mostenirea noastra.
Asa ca,nu mai conteaza, acum cand suntem in fata Marelui Prag ce ne faciliteaza pasul spre VIATA IN ADEVAR,cat de dificile sunt simtite de corpurile noastre zbaterile Vechiului.Increzatori ca sta in puterea noastra,prin permitere,sa trecem prin aceste ultime ajustari,ramanand fermi pe pozitie ,ne regasim pe noi insine asa cum suntem ,Creatori Totali.
E prea dulce si implinitoare trairea Divinului pentru a ne mai crampona de cateva disconforturi !
Permit divinului care sunt sa se instaleze confortabil in corpul ce ma poarta pe Pamant,ca prea mi-e dor de OMUL-DIVIN MANIFESTAT printre oameni de la care oamenii se pot "molipsi" de dumnezeire,schimband suferinta in BUCURIE .
Si asa este ceea ce se petrece cu omenirea.

Creativitatea cu responsabilitate

Cand traiesti aliniat la momentul prezent,tu traiesti pacea,dar si puterea vietii insasi.In felul acesta mergi dincolo de fericirea insasi.Spui ca ti-e frica de liniste,de singuratate,te temi ca vei trai ca o leguma...dar nu tie iti este frica de LINISTE si tacere,ci egoului tau.

ADEVARATA CREATIVITATE VINE DIN STAREA DE PACE.

CAND DEVII CONSTIENT DE LINISTEA CARE ESTI,DIMENSIUNEA SPIRITUALA INTRA IN VIATA TA,IAR TU ESTI GHIDAT ATUNCI DE O INTELIGENTA MULT MAI VASTA DECAT POTI CUPRINDE CU MINTEA.

Responsabilitatea a tot ce esti este marca de creator.Sa nu pleci urechea la nesiguranta ,indecizia,neancrederea ...nehotaratilor.Calificativele ,ca:dur,rece,nemilos,distant sunt ale egoului care mai incearca sa obtina manifestari ale spiritualitatii siropoase,pentru a -si mentine pozitia intepenita si a se juca de-a iubitorul,dragutul,mangaietorul tocmai pentru a nu-ti lua responsabilitatea.Egoul vede in luarea responsabilitatii (si nu greseste) sfarsitul domniei lui si atunci cauta sa pomadeze cu dulcegarii stagnarea,punandu-i chiar etichete "inalt spirituale".

Priveste-te scrutator ,asculta-ti glasul inimii,nu te compromite in a-i astepta pe altii sa faca pasul o data cu primul tau pas.Fii fara grija;cand ei vad ca mersul tau e sigur pe calea bucuriei,si-l vor acorda si pe al lor.Asteapta un curajos,un cutezator,un pionier.Debarasandu-te de toata neancrederea egoului,luandu-ti responsabilitatea pentru creatiile proprii esti un exemplu.Nu-ti serveste lauda indecisilor,precum nu-ti diminueaza creativitatea nici critica neputinciosilor.Frica lor de esec ii tine in pozitia de asteptare permanenta ca ceva sa se intample din senin,sa vina para malaiata in gura lui natafleata si intre timp...sa se ocupe cu pusicuri,bezele,fericiri disimulate in dosul carora bubuie nefericirile,cu ajutorul dat altora,desi acestora nu le trebuie...Pentru toate acestea...asteptand,bineanteles,binemeritatea rasplata divina...

Lasa-i sa astepte.N-ai venit sa le curmi asteptarea.E distractia lor.Esti aici sa permiti vietii sa traiasca prin tine,plenar,clar,lucid,constient ca TU ESTI VIATA si nu continutul ei.Tu-i creezi continutul si ai posibilitatea de a-l crea altfel,ca asa cum a ajuns...prea e plin de suferinta.
Asuma-ti responsabilitatea propriilor creatii si pe suferinta ,fa-o sa dispara din experienta ta de viata.Numai prin tine ,de la tine poti incepe.
Vei "imbolnavi" toata creatia de "nonsuferinta" si ...ce usurare...:nondoctori,nonmedicamente,nonvaicareli,nonvictimizari.......

Si fara sa-ti mai storci mintea sa-i dai un nume acestei manifestari ,ii spui simplu: V I A T A .

Repetitiile

Repetitia este o copiere a ceva din trecut si asta face de obicei omul condus de constiinta de masa.Toate legile scrise si nescrise,toate sabloanele in care societatea te vrea "inramat" sunt repetitii cu aplombul de a fi considerate obligatorii si asta pentru a fi pus "in rand cu lumea".Mintea umana,un valoros instrument pentru vietuirea in dimensiunea Pamant,este restrictiva si repetitiva ,facand din aceste caracteristici ale ei,valori.Cu cat esti mai riguros in respectarea impunerilor scornite de mintea umana,cu atat esti mai apreciat cu diferite calificative:cuminte,cu bun simt,la locul lui,destept,inteligent,manierat,educat etc....Toate aceste "calitati" fura o groaza de timp terestru pentru deprinderea lor,cerand de la "invatacel" eforturi si lupte cu propriile simturi de a le inghesui in tipare stramte si incomode,tremurand de frica nereusitei si implicit de oprobriul public la care se supune in cazul esecului.Mai ales in frageda copilarie si in adolescenta,copiii sunt supusi unor torturi,pur si simplu pentru a se deprinde sa nu-si asculte simturile,ci sa accepte vechile si greoaiele norme ale unor minti ,care nu au avut intentia, initial,decat de a proiecta niste trasee pe care omul sa poata fi observat ca sub lupa si ,fiind prezentate ca cele mai valoroase manifestari ale cetateanului,s-au mai scornit in continuare si aprecierile dirijate catre cei ce dovedeau o cat mai crasa obedienta.
Toate acestea si multe altele,transmise din generatie in generatie,"imbunatatite" cu fiecare noua generatie,au dus omul intr-o fundatura plina de restrictii ,si,fiindu-i greu sa le mai raspunda conform asteptarilor,multi dintre ei au rabufnit intr-o manifestare violenta,sarind mult peste natural.Atragandu-le mereu atentia despre ce nu au voie sa faca,acele restrictii au fost permanent energizate ,hranite si...la un moment dat,isi cer dreptul la manifestare.Tinute in frau de generatii,aceste energii bubuie de prea multa inghesuire si regenereaza in conflicte majore:crime,violuri,razboaie etc.Si toate acestea numai din cauza repetarii acelorasi pretentii cu ifose de educatie sau civilizatie.Nimic nu-i intamplator;acum,in aceste vremuri de mari transformari ,odata ce "buboiul' a fost spart...se instaleaza vindecarea.
Orice repetitie duce la explozie in cele din urma,deoarece constiinta umana este creativa si nu suporta la infinit repetarea;partea divina din om isi cere dreptul la creatie.REPETITIA ESTE OMENEASCA,CREATIA ESTE DIVINA.
Mintea umana nu este o unealta pentru a crea,ci pentru a imita,repeta,restrictiona,executa.Creatia se serveste de imaginatie si de vocea divinului din om,intuitia.Mintea nu imagineaza,doar i se pare omului neatent ca ea poate s-o faca,dar daca priveste mai cu luare-aminte ,mintea repeta imagini cunoscute,nu poate crea imagini noi;aceasta facultate este specifica Fiintei prin glasul divinului,intuitia. Acest glas al divinului aduce noutatea,creatia (creatia nu este o repetare,e de fiecare data unicat),iar mintea domolita (cand entitatea permite divinului sa-si ia "locul de drept",suveranitatea) ,este in stare sa inteleaga mesajul intuitiei si sa-l transpuna in manifestare.Ea poate repeta apoi ceea ce a creat Fiinta,in mii de exemplare,dar "dreptul de autor" ii revine totdeauna Creatorului,Divinului ,prin vocea Sa.
De aceea este imperios necesar,pentru a nu mai impovara noile generatii cu repetitii,sa fie schimbata structura educatiei,a invatamantului terestru,care mutileaza constiinte,obligand copii sa repete ,generatie de generatie aceleasi "discipline",care nu intentioneaza decat sa-i disciplineze,sa-i faca ascultatori,inchisi,obedienti,concurenti,restrictionisti (la cei ce se preteaza o astfel de invatatura,putini la numar,ca ceilalti,nu mai acorda nici o importanta vechilor si greoaielor programe scolare).Dezinteresul provine,daca suntem atenti,din faptul ca generatiile actuale doresc sa fie lasate sa creeze,nu sa imite,sa repete.
Nici pe calea "spirituala",sa-i zicem asa,regasirea ADEVARULUI care esti nu poate fi realizata repetand drumul altuia.Fiecare isi creaza drumul sau,unic,individual,personal,care...duce ...acolo unde duc toate drumurile individuale,in UNITATE.

Suntem creatori,nu imitatori,nu repetitori.Atata timp cat mai consioderam repetitia ca mama a invataturii,nu putem vedea ca,de fapt,mintea restrictiva este mama repetitiei,iar repetitia o hraneste,limitand accesul la creatie.

Priveste-te !

  

   Daca ai dubii cu privire la ceea ce ai reusit in tine in procesul schimbarii in care tocmai ne aflam,priveste-te cu atentie.Priveste-te in relatii,in modul in care-ti aduci abundenta,in principalele domenii care-ti atrag atentia in activitatea de zi cu zi,in felul in care te postezi pe tine in totalitatea desfasurarilor vietii pe pamant,in gradul de acceptare(sau neacceptare) in ceea ce te priveste,sau in ceea ce priveste manifestarile celor cu care vii in contact,in inscrierea (sau nu) pe fagasul stabilit de constiinta de masa relativ la obiceiuri,datini,cutume...,in felul in care te respecti(sau nu) ...sau te lasi hrana sistemelor de credinta din mintea semenilor...sau simti disconfort in a-i deranja ,ne mai raspunzandu-le conform asteptarilor lor...Lista poate continua cu multe astfel de unghiuri din care sa te privesti.

   Toate aceste unghiuri au varful indreptat spre tine.Numai in tine poti da raspunsul care-ti apartine si care vorbeste despre gradul de transformare-constientizare  pe care l-ai atins.Orice remarca la adresa cuiva,este o remarca despre TINE,indiferent de natura ei.Cand nu mai ai conflict in realitatea ta,cand nu mai iei viata atat de in serios,observi ca actiunile "omenescului" sunt jocuri ale formei si neatentia il face sa se creada forma.Pe de alta parte,cand  Omul e constient ca "omenescul" ii este infuzat cu Divin,infinit mai vast decat firimitura numita "om",este ,in permanenta purtatorul bucuriei,naturaletii,simplitatii in toate manifestarile sale si gaseste la toate intelegerea launtrica .Nu e necesar sa faci "studiu de caz" pe alte persoane,cel mai aproape si cel mai cunoscut tie,tu iti esti.Nu te critica,dar scruteaza-te din toate punctele de vedere,pentru a te cunoaste cu sinceritate,caci numai fiind sincer in totalitate ,poti observa si cele mai ascunse dintre cele mai ascunse "tare" ca fiind daruri (invatatori) si peste care poti fi stapan,nu "la stapan".

   Nimeni nu te poate face supus,decat tu insuti,precum nimen nu te poate face stapan,decat tu insuti.Nimeni nu e vinovat de nereusita ta,precum, meriti toata onoarea si consideratia pentru propria-ti reusita:incredere,naturalete,simplitate,creativitate...bucuria de a trai fara conflict interior,interior ce este fauritorul a tot ce inseamna exterior.

   Scruteaza-te pana -n cele mai profunde profunzimi  proprii si...redescoperindu-le iti dai seama ca ...de fapt nimic nu e propriu.ESTI si totul ESTE,tu FIIND in tot si-n toate,iar tot si toate  FIIND in tine...

Merlin

   

   Merlin,energia magiei,continuta in interiorul fiecaruia dintre noi,o manifestare ALTFEL decat cea obisnuita de om, a fost purtata de diversi oameni "la vedere",de-a lungul timpului.Nascuta pe meleaguri carpatine,energia Merlin,asa cum sesiza o prietena ardeleanca,Ana,inseamna "meri lin",inseamna "cel ce trece dincolo de" ,"cel care se extinde". "Meri lin" este sfatul Sinelui privind modalitatea in care poti gasi profunzimile interioare,"dincolo de" se refera la ceea ce se afla dincolo de materie,de cunoscut,dincolo de iluzie,dincolo de gand.Acele profunzimi nedefinibile ,subatomice,subcuatice sunt pline cu incredibil de multe potentiale,in stare de neutralitate deci,fiind puse in miscare de alegerea constienta a creatorului care este omul.Din postura de inconstienta,in care omul zaboveste de veacuri este imposibil sa manifeste,oricat si-ar dori ,magia.Oricine nazuieste la asa ceva,pentru ca,adanc in constiinta noastra exista amintirea magicului,amintirea ca noi puteam manifesta cu usurinta activitati ce par acum de neimaginat.Aceasta abilitate,ascunsa adanc de straturi peste straturi de uitare,asteapta tacuta ,adanc in noi,punerea ei in miscare.Este naturaletea ,obisnuitul manifestarii omului iluminat,dezbracat de sistemele de credinte care il indepartasera de ea.

   Corpul fizic sau mediul nu limiteaza omul de la asa ceva,dar este imperios necesar ca cel ce merge lin spre  redescoperirea de Sine (aceste abilitati fiind manifestari ale Sinelui impreuna cu omul care-L poarta,nu ca o buna perioada din istoria omenirii din care tocmai iesim,cand omul a manifestat doar cu omenescul,nepermitand Sinelui sa se exprime prin el,a facut deci,doar dupa capul lui,si uite unde a ajuns :sa-si dea singur in cap) SA FIE TOTAL PREZENT INAUNTRUL PROPRIU,AVAND TOTALA INCREDERE IN EL INSUSI si ,ceea ce omului ii vine mai greu sa admita,SA NU SE STRADUIASCA SA INTELEAGA PRIN MINTE CEEA CE EXPERIMENTEAZA  "DINCOLO DE",SA LASE ANALIZA,STRUCTURAREA,DEFINIREA."Dincolo de" nu exista gravitatie,nu exista forta,nu exista separare (dualitate),nu exista nici o regula...totul e LIN,USOR,LIMPEDE,LIBER....este Regatul Sinelui care este extrem de bucuros sa manifeste prin corpul ce-l poarta, in felul lui,MAGIC,facand si din corp un partener al taramurilor LUI.

   Constiinta magului este un regat care exista pretutindeni,raurile ce-l strabat sunt eterne si curg permanent,secole de cunoastere sunt comasate intr-o clipa-revelatie,lipsa egoului elibereaza calea in vederea accesului la totalitatea memoriei creatiei.

   Merlinul din noi ne imbie mereu "dincolo de",unde EL vede si stie  in lumea nevazuta si nestiuta de micul om,in care, si cand "cel mic" doarme,Magul este treaz.

   La intalnirea cu El nu se cade sa te grabesti gafaind,sa te repezi ...meri lin!Nu sari din drumul lin sa mai imparti ceva corectii altora,cateva palme si pumni:pleosc-pleosc!,duf-duf! si-apoi...usurat, sa ti-l continui...s-ar putea sa fii nevoit s-o iei de la capat pentru ca TOT drumul se face LIN ,nu in hopuri ,ca atunci Merlin s-ar fi numit poate Merhop(lin=liber si in cazul cand mai ai de facut ceva corectii inseamna ca nu esti liber).

   Meri lin!

   Sa te-ntalnesti,

    Ca deja esti

    MERLIN.

 

   

O alta lume

   

   Se naste o alta lume.O lume a profunzimii,a interesului deviat de pe fagasul vechi al castigului cu orice pret,al datului din coate pentru iesirea in fata  neaparat pentru aplauzele vanatorilor de senzational.Superficialitatea incepe sa fie sesizata ,infatuarea incepe sa nu mai fie luata in sama de privitori,ba chiar i se intoarce spatele ca unui spectacol prost   Atentia oamenilor,din ce in ce mai mult,este atrasa de simplitatea,de naturaletea,de intelepciunea abordarii unor teme de interes vital si,mai cu seama,oamenii incep sa-i simta pe cei ce vorbesc din auzite,din carti,sau joaca teatrul autenticitatii.Exprimarea cuiva care si traieste ceea ce impartaseste altora,difera mult de a celor ce doar isi inchipuie cum ar fi daca ar trai valorile declarate.Sunt multi teoreticieni care pot sa se "produca" cu cuvinte maiestrite,pompoase,dar faptul ca ei nu simt prin trairea proprie ceea ce sustin,face din discursul lor un surogat,o incercare neputincioasa ,citita pe fetele lor,prin gesturile lor,prin emotiile ce insotesc spusele lor,prin nesiguranta pe care o degaja ...si toate acestea pentru ca sunt in exterior,interesati mai mult de impresia pe care o fac,traiesc prin altii,prin aplauzele ce eventual  le-ar putea strange.

   Putini dintre cei ce aplaudau cu ceva timp in urma se mai sinchisesc sa mai asculte astfel de vorbitori,cat despre a-i mai aplauda,nu mai poate fi vorba.

   Acum omul,chiar fara sa-si fi dat seama cand s-a petrecut acest mister,poate citi intr-un semen de-al sau ca-ntr-o carte deschisa si-l "miroase" imediat ,decizand daca merita sau nu sa-i mai dea ascultare.

   Cat despre dogmaticii inchistati ,speriati si impietriti,sunt perceputi ca niste caricaturi ce fac deliciul unei atmosfere de ras si veselie ,vazandu-le orbirea in care se forteaza sa ramana,strambaturile pe care le fac ,chinul in care se zbat ...prezentand ca litera de lege de necontestat zapaceala mintii lor.Sunt atat de comici  fiind  rupti de actualitate,ca ei nici nu-si dau seama (sau,unii  se prefac ca nu-si dau seama )  ,incat am auzit si din partea generatiei tinere,dar si mai varstnica  ,cam urmatoarele comentarii: "hai,ca esti terminat","ho,ca te-nneci","nu mai spune?","bai speriatule,trezeste-te!","vezi ca-ti crapa jugulara","fie la voi,acolo!".Imi spunea un copil ca atunci cand trece peste un program TV religios (copilul nu e  dintr-o familie ce imbratiseaza credinta crestina,mai de graba ,chiar nu se incadreaza intr-o credinta religioasa ), zaboveste un pic si se uita la niste oameni imbracati ca  imparatii in piesele de teatru ,dar foarte suparati si ,nu stie de ce,dar il apuca frigul cand ii vede si e trist si ma intreba la ce foloseste programul respectiv.Si, la 6 ani ai lui de experienta pe aici pe pamant,i-am spus ca cei pe care i-a vazut sunt suparati ca lumea e vesela si e libera si lor le e frica de asta si nu-ndraznesc si ei sa fie veseli si liberi.Replica lui a fost:"inseamna ca vor sa moara"....Fara comentarii.....Vor,nu vor...teatrul lor ,simtit asa cum l-a simtit acest copil, nu mai are cum vietui.

   Eliberata de exprimarile nemaiagreate acum ,descotorosita  de neautentic ,de nenatural,de complicatii,lumea noastra devine O ALTA LUME : a naturaletei,simplitatii,bucuriei,libertatii ...atribute pe care orice individ le poate gasi in el insusi daca-si urmeaza propria-i simtire.

   

Nu conteaza

   

   Tot ce-am crezut ca conteaza in experientele noastre de viata,se prezinta ACUM in adevarata lumina:iluzie ce face ca procesul separarii si al suferintei sa fie alimentat,ingreunand trairea pe planul Pamant si incurcand toate itzele  in care ne zbatem,ducand la strangulare.Asta se produce energetic,ducand la mai multa zbatere,mai multa nemultumire,mai multa judecata,mai multa inghesuire in tiparele mult prea stramte ale fizicalitatii.

    Devenind constienti de desfasurarea multidimensionala a energiilor produse de creatorul care suntem,in infinitatea  "spatiului" divin,deodata...atentia ne este atrasa de zbuciumul partii noastre umane,care,incapabila de a vedea intregul,nici nu-si da seama de efemeritatea  actiunilor sale si continua a-si da singura in cap cu conceptele omenesti pe care a fost silita sa le considere ca conteaza.In importanta pe care o da mintea umana energiilor shablonare ,considerate valori in lumea fizica,ea ar fi in stare sa-si inchipuie (si chiar o face) ca imensitatea spatiului care suntem ar trebui sa se comporte aidoma  legilor si restrictiilor impuse de oameni, oamenilor.

   Cand iti dai seama ca nimic din ceea ce produce o cat de mica suferinta,constrangere,asteptare,pretentie asupra comportamentului altuia...sunt energii induse de asa-zisa "educatie" exercitata dinafara noastra pentru a ne ingramadi in tipare stramte si sufocante...realizezi ca imixtiunea in creatia proprie a altuia inzdraveneste aceste tipare numai,si le face mai apasatoare,mai greoaie,ceea ce se simte de ambele parti: de cel ce incearca sa-si impuna tiparul,cat si de cel asupra caruia  se incearca a se impune...E un joc al suferintei ,pe care privindu-l atent iti spui:NU CONTEAZA  pentru mine ! Am realizat ca dimensiunile enervarii,nemultumirii,asteptarilor de a fi apreciat,stimat,de a mi se raspunde pe masura actiunilor mele de catre alti oameni,de a ma agata de vechi precepte ale unor coduri de comportament,de loialitate si dreptate sociala (!)...nu-mi servesc in procesul expansiunii constiintei si nu le mai acord nici un credit,nu au nici o importanta pentru mine,NU CONTEAZA nici cat e negru sub unghie,n-au nici o valoare.

   Ma    uit    la    ele    ca    la    un    straaaaiiin.....

   Cramponandu-ma de ele,as ramane sa mocirlesc,sa framant acelasi pamant al suferintei de veacuri,dar aplicandu-le calificativul "nu conteaza"...contul lor de energie nu mai este alimentat de catre mine ,nu-l mai creditez,astfel ca in realitatea mea  ceea ce conteaza si-a mutat "resedinta" ...  

   

E primavara VIETII

   Viata care sunt priveste prin ochii Lucicai la propria-i creatie avida de a o simt:,pipai,gusta vedea,auzi,mirosi...

   In jocul creatiei ne-am daruit anotimpuri pentru bucuria alternantei.Am pus inceputul ,renasterea,trezirea din somnul iernii in primavara si-am impodobit cu viata verde  Pamantul,stropit de jucausul penel al sufletului vesel, cu neinchipuite combinatii de culori,doar pentru distractie.Am impletit culorile cu triluri iesite din vibratia bucuriei prin flautele-pasari si-am alcatuit un concert de sunet si culoare interschimbabile in octave subtile ,"pipaite" de maestrul Suflet,capabil sa auda culoarea si sa vada sunetul,sa le guste,pipaie,sa le miroase deopotriva.

   Si cum sa nu permiti vietii sa-si urce seva-n tine,cand AICI  ne-am daruit posibilitatea de a simti ,de a simti imbratisarea Divinului care suntem, bucurandu-se cu ras galgaitor de atingerea iubitoare a propriului copil,Creatia?!

   Primavara,primavara ...anotimp de-ndragostiti de VIATA. 

Acceptare

   Acceptare este "piatra filozofala" cautata de-a lungul mileniilor: cea care  face posibila alchimia.Desi cautatorii ,cei mai multi dintre ei,credeau ca aceasta este cu adevarat o piatra pretioasa fizica,cei autentici care si-au ascultat glasul intuitiei au realizat faptul ca nu a fost vorba nicidecum de ceva material.Din acest motiv nematerial ,cei ce nu intelegeau au catalogat ca "secrete" pe unele dintre societatile (colectivitatile) de maestri autentici care nu aveau cum sa-i faca sa inteleaga pe cei axati pe materialitate ca "secretul" nu mai e secret doar atunci cand practicantul se regaseste pe el insusi in interiorul lui.Regasirea celui care esti cu adevarat nu poate fi transpusa in cuvinte,ci doar traita profund in tine,intr-un fel nedescriptibil,de aceea i s-a mai spus si  Indefinibilul,Nedefinitul.Pentru cei ce n-au gustat macar pentru o clipa aceasta traire,nu  poti gasi nici un cuvant de a i-o prezenta.Cei care au regasit-o,nu discuta,pentru ca nu au nici un termen de comparatie cu vreun sentiment omenesc si, deci, nu au cuvinte adecvate.

   Nu ramane decat sa-i accepte pe toti asa cum sunt acum cu nivelul de perceptie la care-au ajuns stiind ca ,oricum,trairea adevarului care sunt le este data oricum ar fi:de aceea au ales trairea in fizicalitate,chiar daca au uitat ca au ales constient sa traiasca inconstienta.

   Simplu (care nu e de loc simplu) fapt ca din postura de Divinitate (ramasa neatinsa in interior) au ales jocul de a trai in materie cu enormul sacrificiu de a uita cine sunt,ii  prezinta pe toti,dar absolut pe toti oamenii ca mari creatori,curajosi si cu o infinita iubire pentru Divinitatea care sunt, a carei cunoaste au largit-o prin gestul lor.Cu totii isi amintesc treptat de "unde" au plecat ,incheind cercul experientei Pamant;altfel nu se poate.Atunci,cum sa-i condamni?.Cum sa fii nemultumit de felul in care aleg sa-si aminteasca de adevarata lor "statura"?Fiecare are drumul sau,care duce spre REAL.ASTA AU CAUTAT !Usurarea eforturilor,catalizatorul care descalceste toate hatisurile, ca un balsam ce face firul de par unduios si placut la atingere, este ACCEPTAREA,"substanta " miraculoasa care produce MAREA ALCHIMIE,PIATRA FILOZOFALA.

   Acceptand totul asa cum este,oricum ar fi,Lucica.

Protectie spirituala ?...misiune inalta?...serviciu catre altii ?...

   Toate aceste inventii ale mintii,influente ale dogmelor,neantelegerea singurei "indatoriri" pe care o ai doar fata de tine:de a-ti trai profunzimea ,divinul care esti in interiorul propriu (singurul "loc" in care regasesti bucuria)...fac din cautatorii ilumionarii niste tematori.Se tem de ceea ce ar putea sa-i atace si...prin "legea atractiei" aduc atacuri catre ei,pentru ca le-au creat prin inconstienta de a le energiza ,refuzandu-le...se tem ca nu-si vor indeplini "misiunea",reminiscenta dogmatica a inconstientei ca suntem aici sa-i servim pe altii,dar din aceasta energie creata in jurul nostru de nesiguranta ca i-am servi cum trebuie,nu-i servim decat cu...nesiguranta.Nu poti darui decat ceea ce traiesti prin sentimentele tale.De la nivelul de frustrare,frica de atacuri impotriva carora e necesar sa ne protejam,frica de a nu fi suficienti de buni pentru indeplinirea "misiunii'...nu se poate darui altceva,decat ACESTE FRICI SI FRUSTRARI.Cine traieste cu sentimentul ca e aici sa traiasca pentru altii pe care sa-i "salveze",are grija exteriorului si-si lasa propriul interior nelocuit.Ramane gaunos,golit de continut (asa cum a trait omul de milioane de ani) si ,oricat ar vrea,nu are ce da,amagindu-se doar ca este un "lucrator in lumina","un spiritual",dar...el lucreaza in gol,in van,de-a surda si,apoi se mai intreaba de ce  simte nemultumire,singuratate,inconfort,neamplinire.

   Singurul "loc" din care poti fi intr-adevar folositor semenilor este profund in interiorul tau si...numai dupa ce ti-ai redescoperit PROFUNZIMEA,REALUL,ADEVARUL CARE ESTI,dar la care omul nu poate ajunge daca il roade grija de altii.Traindu-ti "necunoscutul" din tine (traire ce nu poate fi descrisa,ci doar simtita),acea simtire se raspandeste prin invizibil catre toti semenii si acesta  fiind  BUCURIA DIVINA,expansiunea ei poate atinge si pe cei ce aleg sa-si intoarca privirile spre interior, insa inca nu "se prinsesera" de unde sa inceapa.

   Increderea in tine insuti,incredere daruieste,acceptarea si onorarea tuturor asa cum sunt,acceptare si onorare daruieste,pacea si linistea intelepciunii traita in interiorul tau,pace si intelepciune daruieste,dar...tot la fel,grija de a ne proteja,ingrijorare daruieaste.Sentimentul ca cineva este mai neputincios si trebuie sa-l salvez,neputinta daruieste,neancrederea ca nu-mi ating menirea pentru care sunt aici,neancredere daruieste,acordarea creditului altora care vor a se da mai merituosi decat tine, jucand teatrul  comunicatorilor cu "entitati  de lumina"(pe care ii poti depista prin propriul discernamant  cat de "inalt spirituali" sunt) ,neancredere in propriul sine daruieste,venerare a unei goliciuni mincinoase care ,din orgoliu si pentru hranirea acestuia  joaca teatrul "alesului"...plecaciune si supunere ,diminuarea propriilor abilitati daruieste.

   Toate aceste rataciri...ratacire daruiesc.SINGURUL FEL IN CARE POTI INDEPLINI TOATE ACESTE  DEZIDERATE PE CARE LE SIMTI CA AI VENIT SA LE INDEPLINESTI ESTE  SA TRAIESTI IN INTERIORUL TAU,LOCUINDU-TI CORPUL,IN ACUM (scapand de trairea timpului psihologic,trecut si viitor,care exista doar in gandurile tale),ACCEPTAND PE ORICINE SI ORICE ASA CUM ESTE,ORICUM AR FI,NEDORIND SA SCHIMBI PE NIMENI SI NIMIC,DECAT PE TINE INSUTI (prin permiterea divinului sa lucreze in tine,fara a-i indica tu cum,Sinele tau Divin stiind ce ti se potriveste,dupa ce faci alegerea).Aminteste-ti si povata din scripturi; "cauta sa locuiesti mai intai imparatia cerurilor si toate ti se vor da pe deasupra,cu varf si indesat" si nu uita ca "imparatia cerurilor este IN VOI"...LOCUIESTE-O !!! Numai locuind-o ai posibilitatea sa fii  magicianul ce ai visat a fi,maestrul autentic,care nu mai foloseste metodele,ritualurile vechii energii ci...simte cum sa permita intuitiei,vocea divinului,sa se exprime prin el.ORIUNDE  IN ALTA PARTE AR INCEPE ACEST PROCES,NU ARE SORTI DE IZBANDA,DECAT DIN INTERIORUL PROPRIU,IMPREGNAT CU INCREDERE.

   Esti propriul invatator,propriul guru,propriul preot,propriul canal de comunicare.Universul ne priveste,ne sustine si merge exact in ritmul nostru,nu se ocupa cu a ne da ordine,indicatii.Noi suntem pionierii si cine mai crede ca trebuie sa se prosterneze in fata altcuiva NU ARE INCREDERE IN EL INSUSI,ingredientul de netagaduit al trairii divine.

   Protectia TU ESTI,misiunea TU ESTI,serviciul catre altii,TU ESTI ,prin ceea ce esti,nu neaparat prin ceea ce faci,CEL CE ESTI  IMPREGNAND PERMANENT TOT 'FACUTUL".

   ESTI CONSTIINTA IN CARE SE DESFASOARA CONTINUTUL VIETII.

Esti creatorul realitatii proprii

   Absolut tot ce experimentezi  este creatia ta.Iti place,nu-ti place,iti produce bucurie sau tristete,frustrare sau implinire...numai si numai tu esti creatorul.Ai spune ca ,intr-o anumita imprejurare altcineva a creat o desfasurare a unei actiuni de care tu n-ai avut habar,dar nu e asa.Atata timp cat tu te afli la un moment dat in mijlocul acelei desfasurari,sau colateral doar ca privitor,in ceea ce te priveste,este creatia ta si este exact asa cum ai deja energii in interiorul tau cu care sa rezoneze.Daca esti martorul unei altercatii,sa spunem,desi nu participant direct ca parte a conflictului,aceasta altercatie iti vorbeste,de fapt, de starea  echilibrului din tine,care are exact aceeasi trasatura dominanta.Multi ar motiva participarea involuntara ca martor printr-o coincidenta,dar nimic nu e intamplator.Echilibrat fiind,astfel de evenimente nici n-ar iesi nicicand in calea ta.SINELE te-ar purta pe alte carari,ferindu-te de a da nas in nas cu astfel de situatii.De aceea cel ce este in echilibru inauntrul lui propriu,atrage doar situatii echilibrate.Suntem ca un magnet,dar spre deosebire de dualitate,in care contrariile se atrag,in fiinta energia se completeaza cu energie de acelasi fel ("cine se aseamana,se aduna")   

   Cu adevarat este o reala eliberare sa stii ca nimeni si nimic nu poate sa-ti provoace neplaceri,daca-ti creezi realitatea bucuriei.Pana la astfel de realitate in totalitatea sa,in cazul ca doar credem ca asa este,intalnim din cand in cand,sau chiar participam la evenimente care ne atentioneaza ca mai avem ceva de surubarit la creatia proprie pentru a ne-o face asa  incat sa experimentam bucurie,libertate,acceptare.Ceea ce nu acceptam la noi insine,sau la altii ,cand am ales sa traim in bucurie (si sunt niste pasi de facut pe drumul acesta,eliberand bagajele inutile,fara regret...) tot iese in calea noastra atentionandu-ne,pana-i gasim rezolvarea.

   Nu mai poti da vina pe nimeni,dar nici pe tine,ci iti multumesti ca stii ca-ti sta in puteri sa redresezi totul.Si cum sa nu fie cu atat mai usor,cu cat stii ca numai tu esti cel ce rezolva,fara dificultatile inerente de a lamuri pe altcineva cum si in ce mod s-o faca?!

   Mai simplu de atat nici nu se poate.

Acum,non-timp,prezent

   In pantecul creatiei din tine,cand orice miscare se opreste,fie a materiei,sau a gandului  exista un "loc" extraexpansiont al divinului-observator a toata miscarea,intretesut tacut in orice inseamna creatie.E ACUM-ul,NON-TIMPUL,PREZENTUL  sau...EU SUNT CEL CE SUNT.E punctul de plecare,de nastere,uterul creatiei,e ADEVARUL CARE ESTI,ETERNUL,INFINITUL,VIATA.Orice altceva,care se naste din,traieste in si se reintoarce in, e efemer,apare si dispare.Tot ce apare si dispare nu esti TU.TU esti constiinta din care apare,in care se desfasoara si in care se topeste ...tot ce apare si dispare,tot efemerul.

   Momentul divin,acum-ul e singurul  "birou oval" al constiintei constiente de ea insasi prin tine.

   Este etern acelasi in tine,cu tine,prin tine,indefinibil,indestructibil,invizibil dar....care face posibilla orice definitie,orice structura ,orice imagine ,CREATIA,pe care-o contempla prin ochii tai AICI.

   Tu esti acesta !

Bucuria si fericirea

   Doua notiuni,care la prima vedere, par a numi aceeasi simtire,dar ele sunt diferite ca profunzime si ca "origine".Fericire este o desfatare produsa de circumstantele exterioare,are,deci,o cauza,pe cand bucuria este in interiorul fiintei,este o stare de a fi neprovocata.Ea este.Singura posibilitate de a fi traita este s-o descoperi.Te asteapta dintotdeauna inauntrul propriu,blanda,linistita si ,spre deosebire de fericire,ea nu face zgomot.Nu are nevoie de aprobare,de validare si nu ia in seama dezaprobarile,sau invalidarile.Odata ce ai gustat-o,lasi in urma orice preocupare care altadata te facea fericit,pana reusesti sa ti-o faci "stilul tau de viata".Nefacand zgomot,bucuria ta nu este sesizata neaparat de cei din jur,ba chiar pot s-o catalogheze ca neplacuta lor pentru ca omul care este in cursul regasirii bucuriei proprii,este mai retras,mai interiorizat.Preocuparile lui il prezinta ca fiind altcineva,fata de ceea ce era inainte de a gusta din bucuria divina.Acceptand totul si pe toti asa cum sunt,pare,mai degraba dezinteresat,dar interesul propriu numai el si-l stie,mai ales cand inca nu are cui ii marturisi.Nimeni nu spune ca un alt semen de-al lui nu poate sa "se prinda " mai usor de felul in care poate accesa aceasta dimensiune a bucuriei divine,inegalabila,dar nu-l poate ajuta,pentru ca pentru aceasta nu exista o reteta.Procesul este individual,unic pentru fiecare si extrem,extrem de incitant,incat nu te abati de la aceasta cale pentru nimic in lume,indiferent de parerea altora,indiferent de neancrederea altora,indiferent de judecatile si catalogarile altora.Pentru un astfel de om,nimic nu este gresit referitor la actiunile si faptele celor din jur,nimic nu-l atinge,ca in vechiul mod (de a se simti jignit,neapreciat....),si nimic din ce a facut el insusi,nu mai este  autoapreciat ca fiind neadecvat.Toate aceste vechi lupte si disconforturi sunt privite ca simple si stupide jocuri carora nu are de ce sa le mai acorde vreo cantitate de energie.

   Extrem de via bucurie ,fara cauza,traita in putinele (la inceput) clipe de dumnezeire,ca asta este ceea ce intalnesti profund in interiorul tau care se manifesta ca bucurie,face sa paleasca orice pretentie a cuiva asupra programarii experientei tale de viata,imbufnariele,intristarile ,sau supararile,dintre cele mai drastice ale altora,le vezi usor ca neantelegeri din partea lor a caii tale si le abandonezi fara nici o judecata.Stii ca si ei au drumul lor si mai stii ca in momentul potrivit ,vor gasi acea bucurie,singura care aduce adevarata acceptare.Preferi  raspunsuri directe si sincere la intrebarile altora,chiar daca ,dezgolite de micul teatru al menajamentelor,pot rani.Justetea ,claritatea a ceea ce ai de spus er fi invaluita in ambalaje "rozalii" si nu te mai simti implinit trucand de dragul de a te prezenta asa cum nu esti.Esti direct,clar,drept ...ca asa simti ca esti in acord cu ceea ce te implineste,asa te simti curat,natural,simplu.

   Bucuria reala despre care vorbesc si despre care nu pot fi rostite cuvinte care s-o cuprinda este chiar Divinul care esti imbratisandu-te din interior,intr-un mod indescriptibil,simtit ca o zumzaiala-gadilatura molcoma si blanda ,tandra ,iubitoare si grijulie care mangaie orice celula a corpului tau pe dinauntru.Nu suporta nici un gen de comparatie cu fericirea omeneasca cauzata de diferiti factori externi,efemera (cand cauza dispare,dispare si starea de fericire).Bucuria interioara este eterna,ea este in permanenta, o avem doar de constientizat si apoi de trait si este cu totul si cu totul altceva decat si-ar putea inchipui omul.De aceea,dupa ce ai gustat-o,nimic nu te mai poate intoarce din calea  spre a o locui.Acum inteleg de ce entitati din alte dimensiuni transmiteu ca oricat de multa fericire ar experimenta omul pe Pamant,de la ei se vede tot ca chin si jale,ei cunoscand si traind bucuria reala si indeamna in permanenta la trezirea omului la adevarata lui natura,aceea de Dumnezeu in corp uman traindu-si bucuria divina.ESTE TRAIREA IN ACUM,IN NONTIMP, CHIAR AICI PRINTRE CEI CE TRAIESC IN TIMP,ESTE PASIUNEA VIETII DISPONIBILA ORICUI SI DE CARE ,NUMAI CURATANDU-TE DE  ORICE FEL DE RESPONSABILITATE PENTRU ALTII,POTI BENEFICIA, CACI NUMAI ASA  POTI DEVENI COMPLET RESPONSABIL  PENTRU VIATA CARE ESTI.

   

Prietenie

"Prietenul,la nevoie se cunoaste" este o perla a intelepciunii populare,care nu inseamna ca il folosesti pe acesta doar pentru a-ti rezolva niste nevoi pe care le simti,ci mai degraba,il consideri o persoana de nadejde la care poti apela cu incredere cand te intereseaza un subiect,un obiect si stii ca a ti-l oferi nu-i este o greutate.Acest gest nu-l faci de obicei catre un necunoscut,ci catre un prieten,stiind ca acesta nu ia gestul tau de a apela la el ca pe o necuviinta ci intelege ,fara pretentii ,cererea ta  ,pe care o poate satisface ,daca-i sta in putinta si o poate refuza,daca nu-i sta in putinta,fara nici cea mai mica suparare de o parte ,sau de alta,ci lucrurile sunt luate asa cum sunt.

   In cazul in care se strecoara interpretari conceptuale,indiferent de care parte ar veni:de la cel ce cere,sau de la cel ce ofera,atunci relatia nu e pur de prietenie,ci unul pentru altul constituie subiect de analiza,in care se cauta "hibe" celuilalt,conform cu sistemul de credinte ale celui care analizeaza,conform cu sabloanele in care ar trebui sa se incadreze celalalt.Aceste sabloane sunt creatia personala (sau insusita din constiinta de masa),potrivit carora omul trebuie sa urmeze ,in conduita lui,neaparat niste pasi prestabiliti pentru a fi acceptat.   

   Daca doi oameni se considera prieteni,asta nu inseamna ca ei nu au libertatea de a alege ceva personal, individual,deoarece sunt doua fiinte distincte care fiecare in parte are, spre bucuria personala,pasiuni,inclinatii ,trairi,sentimente proprii si numai respectarea lor reciproca mentine prietenia.Intr-o prietenie nu poate fi vorba de obligatii,restrictii in ceea ce priveste alegerile individuale.Prietenia nu o ai ca sa ai cu cine-ti pierde timpul,ci pentru a te implini in armonie si cand unul dintre prieteni nu-si mai gaseste implinirea in cadrul grupului,este liber sa se retraga,fara judecata rauvoitoare de o parte,sau de alta.Acceptarea fiecaruia asa cum este,cum face si cum se comporta da mai putina bataie de cap decat analizele comortamentale ,reinterpretand retroactiv faptele comise de el si scormonind dupa descoperire motivelor de incriminare.Tinand cont ca traim vremuri in care energia se misca cu o viteza fara precedent,ne abtinem de a ne mai da cu parerea despre miscare unuia,sau a altuia ci suntem atenti la miscarea proprie.E singura de care suntem responsabili,pe care o stapanim si in care putem interveni.Daca ne "fura imaginea" si ne preocupa miscarea altora,a noastra ramane fara stapan.Responsabilitatea fiecaruia este fata de el insusi,astfel,fiecare avand in atentie propria-i responsabilitate,putem avea o lume responsabila.In cazul in care consideram ca suntem responsabili INTAI pentru altii si apoi pentru noi,procesul este inceput DE AFARA si nu are sorti de izbanda,pentru ca numai si numai DIN INTERIOR  se expansioneaza ENERGIA NOUA,ducand cu ea intr-o curgere lina  spre exterior ceea ce realizezi constient in interior.

   Actualmente,e singura preocupare  care-mi aduna prieteni.

   "Cine se aseamana,se aduna",conform preocuparilor. 

Punctul de vedere

Constiinta fiecaruia o constituie punctul sau de vedere asupra lumii,fenomenelor,conceptelor,intr-un cuvant asupra creatiei.Acesta este unicitatea fiecarui individ,pe care numai el si-a construit-o si pe care nimeni si nimic nu o poate schimba,decat el insusi.Credinta ca altcineva ar putea opera asupra punctului de vedere al altcuiva nu este justificata,pentru ca numai persoana in cauza poate s-o faca,daca alege.Faptul de a alege,este personal si,prin urmare tot cel ce alege opereaza asupra punctului de vedere personal.Neantelegerile acestei suveranitati (probata stiintific prin fizica coantica,sau fizica divina,cum i se mai spune),a dus si duce la imixtiuni in realitatea altei persoane,realitate ce este creata de fapt numai si numai de catre persoana in cauza.Realizarea  desfasurarii acestui proces strict personal,ajuta omul ajuns la aceasta constiinta sa nu mai judece,sa nu mai vrea sa se impuna cu forta in viata altcuiva,sa nu mai controleze,sa aiba COMPASIUNE .Compasiunea, fiind o expresie a acceptarii si intelegerii realitatii oricarui individ (si a ta personala) ca este asa cum si-o creaza,indiferent ce forma imbraca (aducatoare de bucurii sau suferinte),este ingredientul cladirii unei lumi noi a ACCEPTARII oricui asa cum este.Aceasta acceptare largita ,permanenta si existenta in fiecare inseamna PACEA LUMII.

   Punctul de vedere personal,constiinta individului,se schimba permanent,prin alegere proprie,mergand spre profunzimea intelegerii de sine in aceste vremuri in care multi semeni de-ai nostri  si-au regasit dimensiunea DIVINULUI DIN EI."Informatia",indiferent de vointa persoanei,despre sentimentele de nedescris ale trairilor unor simturi divine,experimentate de cei care si-au regasit dimensiunea divinului,se transmite prin partea nevazuta ochilor fizici,prin invizibil,in toata masa energetica a omenirii (si nu numai).Cresterea numarului celor care experimenteaza astfel de intelepciuni si constientizari,punandu-le in practica in  experienta lor de viata,depinde numai si numai de fiecare in parte,prin el,pentru el si cu el,daca ALEGE.NIMENI NU POATE FACE LUCRAREA PENTRU ALTCINEVA.

   Daca fiecare individ in parte si-ar aduce compasiunea in realitatea proprie (iubirea de sine,intelegerea,fara judecati conceptuale...) am vedea o lume a iubirii,a intelegerii,a pacii.Amintind un text biblic "nu veti putea atinge imparatia cerurilor,DACA NU VA VETI NASTE INCA O DATA IN ACEST CORP",revenim la cele spuse pana acum.Nimeni nu va putea opera aceasta o a doua nastere in corpul tau,decat tu insuti. E PUNCTUL TAU DE VEDERE .In ceea ce ma priveste...am punctul meu de vedere,constiinta proprie care urmeaza ghidarea propriei calauze interne,sufletul meu.Punctul meu de vedere nu este superior celui al tau,dar este unic,este ceea ce ne diferentiaza ,asa formam unitatea in diversitate.

   Ai incredere in punctul tau de vedere si permite oricui sa-si aiba propriul punct de vedere.In interiorul punctului tau de vedere numai tu poti opera,ducandu-l la profunzimi inimaginabile,daca esti constient.

A nu confunda rusinea cu DECENTA

   Daca rusinea este o energie indusa de sisteme de credinta ale inconstientei,decenta este o urmare fireasca a realizarii faptului ca esti constient.Decenta este impregnata cu naturalete si simplitate,prezentandu-se elegant.Orice mimare a decentei este observata pentru ca astfel teatrul de-a decenta,ca orice teatru, iese din zona naturalului.

   Permitand copiilor sa duca o experienta de viata conform necesitatilor organismului si simtirilor  lor,avand doar sustinerea si indrumarea adecvata din partea adultilor (desi acest fapt este destul de greu de realizat deoarece majoritatea adultilor sunt educati intr-un sistem inconstient de valori),calauza lor interna,sa-i spunem asa,ii va conduce catre echilibru,simplitate si eleganta.Fiind pus in postura de a-i fi rusine de ceea ce descopera despre el,ascunzand de ceilalti anumite intrebari lamuritoare,abtinandu-se de la ceea ce simte in mod natural ca se petrece cu el,copilul devine temator,nedecis,mincinos,pentru a nu fi acuzat de indecenta,si rezultatul unor astfel de restrictii impuse pe care apoi si le impune crezand ca asa e normal,fac din el o caricatura,o masca sub care mocneste neamplinirea si naduful ,razvratirea si dorinta de libertate pe care n-o poate refuza si si-o ia "cu forta".El nu mai poate fi decent pentru ca naturalul din el a fost acoperit impotriva vointei lui si simte obligativitatea de a se prezenta drept masca, ca pe o tortura .Avem o generatie de tineri (si asa a fost mereu) torturati de restrictii si daca esti un abil observator constient ,accepti ca pe o izbavire comportamentul lor asa-zis indecent,pentru ca era necesar ca inconstienta constiintei maselor sa fie zdruncinata odata pentru totdeauna si fiind atat de dura si rigida,etichetata indecenta tinereasca sterge cu buretele o enorma prostie denumita "bune maniere ",persifland si luand in deradere pretentiile patriarhale.Sunt pionieri.Fac partie pentru celelalte generatii pe care ei le vor creste si educa,dar odata ce "buboiul" a fost spart si relaxarea are acces in societatea pe care o cladesc   Cum sa nu-i respecti si onorezi,cand si-au luat o asa responsabilitate:SA SCHIMBE VECHIUL IN NOU ?!

   SUNT ALATURI DE VOI,IUBITILOR !

   

Rusinea extinsa

   Invatzatzi de cand incepem a merge "copacel",sau chiar mai devreme,ca anumite gesturi,atingeri,sunt rusinoase,am inceput sa ne chircim in noi cu orice ocazie in care "educatorii" aveau,neaparat, ceva de reprosat vis-a-vis de acest subiect.Inconstienta mostenita de la generatiile care ne-au "educat" si pe noi la momentul inceperii acestei experiente de viata,ne-a facut sa credem ca avem de ascuns ceva din noi,cu strasnicie,fiind mintiti ca acel "ceva" constituie ,daca e revelat,nenorocirea vietii noastre,umplandu-ne de rusine si,in continuare,de dezaprobarea intregii societati.Datorita acestui fapt, am inceput sa ne ferim,separam,inchidem,rusinam...la cea mai mica aluzie facuta referitor la ...pacostea aceasta de particica a corpului nostru pe care totusi o purtam cu noi.Daca nu ne era necesara si indispensabila,de ce o mai avem?,ar fi fost o intrebare logica pe care sa ne-o punem,dar nu mai indrazneam.Cand dezvoltarea naturala a organismului,ajuns la adolescenta,aducea din acea zona senzatii neantzelese,copilul nici nu se gandea ca ar putea discuta despre asa ceva si unii mai "prinsi" in astfel de trairi,chinuitoare uneori,au recurs ,ascunzandu-se la practici daunatoare,sau la sfatuitori interesati de a profita grosolan si alimentandu-le frica de dezvaluirea acestor feluri de relatii,prin diverse tertipuri.Profitorii,produs al acelorasi sisteme de credinte ale secretomaniei ce implica astfel de relatii,au avut acces si succes la mutilarea unui sentiment  dintre cele mai subtile din experienta umana,distorsionandu-l si creind in jurul lui mai multa rusine.

   Daca un copil ar fi crescut in normalitate si naturaletze,ceea ce nu prea s-a facut,sau,doar la popoarele asa zis innapoiate care traiesc avand drept model natura,acestui copil,spun,i s-ar prezenta subiectul discutiei noastre ca o manifestare normala si naturala a organismului nostru,asa cum este si mancatul,somnul,mersul etc.Atunci nu i s-ar mai trezi un interes ascuns fata de ceea ce ii este refuzat.Nu este nici o interdictie in a raspunde cu NATURALETE la orice intrebare copilareasca in ceea ce priveste alcatuirea propriului corp.Sunt absolut convinsa ca daca o alta zona din corp ar fi fost considerata secreta,in locul celei cunoscute deja (sa zicem,spre exemplu cotul mainii stangi) si ar fi fost acoperita,ferita,refuzata in discutii,inconstienta omului-mare creator,de alfel,ar fi reusit ostracizarea,respingerea,blamarea cotului manii stangi.

   O lume norma care ia loc prin schimbarile actuale va considera ineptiile acestea ceva salbatic,prostesc,nemeritand a li se va acorda vreun credit.Diferenta enorma intre oamenii care se trezesc la normalitate si naturalete si cei rigizi,inchistati in sisteme de credinte barbare,antice va fi atat de vizibila...ca cea intre pasari zburatoare si   ganganiile taratoare.Ultima categorie mentionata este,fara indoiala, sortita disparitiei intr-o lume a zborului.

   Extinzand o astfel de "educatie" invechita din care,experti consacrati si talentati in de-al de astea,au scris coduri de comportament si maniere,rusinea a fost tinuta la rang de cinste,reusind sa faca din comportamentu oamenilo "subtiri" un joc de teatru de papusi trase de sforile inconstientei,rigidizandu-i si imbatzosandu-i in exprimarile sociale pretinse a fi demne de luat ca model si nascocind chiar si legi juridice pentru cei ce-si luasera ca model NATURA,NORMALITATEA.Cate condamnari la moarte nu au fost de-a lungul istoriei avand ca motiv nerespectare impunerilor clocite de mintile bolnave de ...rusine?! Jena,timiditatea,neancrederea sun fiice ale aceleasi mame,rusinea,mutiland suflete nascute intregi ,in armonie divina.

   VOI,CEI CARE MAI DIVINIZATI RUSINEA,RIDICAND-O LA RANGUL DE MODEL COMPORTAMENTAL,AFLATI CA GENERATIA NOUA A LIPSIT DE LA IMPARTIREA EI,FIINDU-I GREATA ,PENTRU CA LA COADA LA CARE SE STATEA PENTRU A LI SE IMPUNE, ERA UN MIROS... PESTILENTIOS,INNECACIOS...DE LI SE INTORCEAU MATZELE PE DOS. Cand plecati,luati-o cu voi si...fie-i tzarana usoara!

Rusinea,o grea povara

Grea suferinta e pe sufletul omului,rusinea.Ea imbraca multe forme,dar toate se nasc din aceeasi baza :neacceptarea  naturalului,a ceea ce este,asa cum este.Naturalul a primit etichete scornite de mintile umane in vederea diminuarii  insemnatatii unei parti din intreg,care a fost catalogata ca fiind nedemna de luat in seama,de discutat despre ea,atarnandu-i-se fortat judecati cu iz de critica.

   Daca luam spre exemplu corpul uman,principalul punct din care se porneste in fabricarea rusinii,o anumita parte a lui este considerata rusinoasa,este urat sa vorbesti despre ea,este evitata chiar cand se fac doar aluzii la...Privind cu atentie la aceasta creatie a mintii umane,observam ca neacceptarea unei parti din intreg este aberanta si in acelasi timp daunatoare ,ducand la suferinte inutile .De ce s-a creat o astfel de separare,ruptura intre natura, si judecata umana?Nu este lipsita de importanta.Acea parte din corpul nostru,cea mai blamata si respinsa este totusi radacina omului,legatura cu pamantul pe care a venit sa traiasca ingerul dinauntrul sau.Cum spuneam altadata,ingerul a venit sa traiasca aceasta experienta ,uitand cine este,dar reusind sa se inalte la statura de inger uman constient,din aceasta dimensiune,ridicand totodata si aceasta dimensiune la dumnezeire.Procesul trezirii incepe cu deschiderea sigiliilor pe care ni le-am pus ,sub care se afla  REALUL care suntem (acestea corespund celor 7 chacre,raspandite  in energia corpului uman).Cum fiecare proces incepe cu "inceputul",si in acest caz este necesara  deschiderea pornind de la radacina.Ori din care alt punct ar incepe,nu da rezultate,decat de la radacina.Deschiderea sigiliilor,da posibilitatea unirii tuturor energiilor intr-o singura chacra,ceea ce formeaza intregul,fiind simplu,astfel,sa-ti regasesti REALUL.Cei ce au pus restrictii pe apropierea de radacina,considerand-o murdara,scabroasa,rusinoasa,au vrut cu buna stiinta sa impiedice accesul la trezire,la iluminare,mentinand nepermis de mult starea de inconstienta a omenirii,pana cand s-a umplut paharul.In cadrul societatii ,s-au creat legi scrise ,sau nescrise in care partea corpului cu pricina a fost pusa la zid,iar cei ce incalcau,sau incalca aceste legi (considerand-o normala,naturala,fara a-i pune interdictii),sunt proscrisi,ostracizati,judecati,considerati nedemni etc.

   Nu avem nici un motiv sa ne fie rusine de o parte a corpului nostru.Daca lui dumnezeu i-ar fi fost rusine,ne nasteam imbracati.Este pur si simplu o crima sa crestem copiii invatandu-i sa le fie rusine de o parte a minunatului lor corp.Aceasta "educatie" a adus si aduce multe prejudicii omenirii.Refuzul de a se discuta la modul normal despre aceasta,fac din copii niste oameni ascunsi,nesinceri,tematori si,normal,natura omului fiind libertatea,se simt incatusati li se nasc curiozitati ...si de multe ori ajung la suferinte inimaginabile pentru ca nu indraznesc sa puna in discutie aceste lucruri naturale .Condamnarea la care se recurge a fost nascocita de religiile restrictive si inconstiente,care nu au nici o explicatie logica,ci contrazicand "cuvantul Domnului",care transmite"stapaniti Pamantul si va inmultiti",au mai creat o aspra si surghiunitoare povara a fricii de a nu "cadea in pacat" dar...nici ei nu pot raspunde ,ca in multe cazuri,cum putem respecta "porunca" de a ne inmulti,divina de altfel. NONSENSURI SI ABERATII CA MULTE,MULTE ALTE  "PACATE"   Bucuria este ca generatiile actuale nu dau doi bani pe astfel de restrictii.Binecuvantata fie generatia noua!Odata cu ea anacronismul si arhaismul inconstient,luat ca "sfant",nu are incotro,decat sa ia sfarsit!Fie-i tarana usoara!

Botez

 

   Imaginatia omului a creat ritualuri la indemana lui,care amintesc de lucrari multidimensionale din viata maestrilor.Fapta respectiva a produs un impact in creatie,impact resimtit de oameni,insa ,cum era de asteptat ,le-a scapat intelesul si,in dorinta de a transmite macar ceva din ceea ce s-a infaptuit,au insemnat in raboj o similitudine omeneasca a  acelei lucrari.De exemplu,botezul inseamna cu totul altceva decat scaldarea intr-o apa.

   Daca luam exemplul lui Yashua (Iisus),acest botez a avut loc dupa izolarea lui timp de 40 zile pe munte,unde in scripturi se spune ca s-a luptat cu diavolul care-l ademenea cu putere ce era in stare sa i-o dea in schimbul supunerii in fata lui.Toata aceasta lupta inseamna,de fapt integrarea aspectelor (de la cele mai luminoase,pana la cele mai intunecate-in ultima instanta-),prin care orice om pornit pe calea iluminarii o face la un moment dat,altfel nu poate ajunge la fuziunea divinului cu umanul.Pana nu acceptam si integram absolut tot ceea ce suntem,fie ca aceste aspecte au creat bucurie sau suferinta in vietile nostre,pana nu  chemam TOTUL acasa  intr-o impacare iubitoare ,nu ne putem exprima ca Intreg.Integrand toate aspectele,complet,fuzionat cu partea divina (sa nu uitam ca El se pronunta insusi ca fiind fiul lui Dumnezeu si fiul omului),coboara in marea de oameni,in mijlocul poporului din care facea parte (corpurile noastre fiind in proportie de aprox.90% ,apa,putem vedea intrarea CHRISTULUI intre multimea de trupuri umane ca pe o imersie )  plin de BUCURIA divina a implinirii  (specifica celui ce reuseste fuziunea uman-divin),resimtita de cei "atinsi" de binecuvantarile ,chiar fara fara cuvinte,ale  luminii raspandite  cu generozitate.Bucuria prezenta permanent intr-un om ajuns la Maiestrie (prin fuziunea divinului cu umanul dinauntrul propriu),este starea de dumnezeire dobandita constient,ceea ce a facut sa se spuna:"Acesta este fiul meu preaiubit in care imi gasesc bucuria",cuvinte valabile pentru orice om care ajunge la integrarea divinului cu umanul inauntrul lui.Este manifestarea divinitatii prin om.Este omul transformat ,eliberat de inconstienta.Privit  din multidimensional,straluceste,fiind usor de remarcat si  de acolo se vede ca sufletele tuturor Il recunosc.

   Botezul inseamna,mai mult decat intrarea in apa unui rau,INSEAMNA INTRAREA INTRE OAMENI A UNUI SEMEN DE-AL LOR CARE SI-A INTEGRAT DIVINUL SI UMANUL INTR-UN  TOT,IMPRASTIIND  POSIBILITATEA  DE"A FACE TOTI CE FAC EU,BA MAI MULT DECAT ATAT". Vibratiile inalte dintr-un astfel de OM-DUMNEZEU  fac sa se creeze valuri in trupurile si constiintele celor din apropierea LUI...BOTEZANDU-I,atingandu-i cu INCOLTIREA TREZIRII.

      Apoi,orice om care alege,poate dobandi,prin constientizare,statutul de "fiul meu preaiubit  in care imi gasesc bucuria"