Nu exista nimic, decat EU INSUMI

In clipa cea plina de uimire ,ba chiar UIMIRE,tinuta-n brate de o simplitate debordanta si in acelasi timp,expansionata in "spatiul" nefiresc de adanc-largit,golit de orice prezenta fizica,traiesc intelepciunea-bucuriea cuprinderii necuprinsului.In acest non-spatiu si non-timp pe care nici nu-l pot numi de dincolo de... ,existenta Lui fiind netulburata de nimic din creatie,ci o locuieste intrinsec , pregnant ,total,"pe neobservate" as spune,traiesc o plenitudine a UNITATII cu mine insumi extinsa in infinitate.Da,n-am trait simplitate , bucurie si plenitudine comparabila....
Trairea realitatii lui:"nimic,nimic,nimic,decat eu insumi" e ,pentru mine,suprema experienta ,chintesenta tuturor experientelor,este EU SUNT ... si este neasteptat si neanchipuit de ...Este DIVINUL simtit personal si e doar EL pe care-l simti ca ESTI si NIMIC ALTCEVA,si totodata exista TOTUL intr-o implinire pentru care nu sunt cuvinte...Chiar si "bucurie" daca-i spun ,e irelevant...