Primavara

in pragul cel trecut de iarna

sta pragul vietii ce ma cheama

la-nmuguriri de flori si pomi

si nu iti vine sa mai dormi

uitand de firul ierbii verzi

ce-l vezi

de cum tu te dezmierzi

c-o plimbarica

cat de mica

prin vuietul de vant pe-afara

ce-aduce vestea iar si iara

ca se trezeste si crang si-n livezi

incep sa misune-n amiezi

inaripatele fapturi

scotand bazaituri

inghesuindu-se la soare

pe un butuc,pe-o piatra mare

ce-i pregatita pentru sarbatoare

ca,iata se formeaza cupluri

de-ndragostiti ce-si pregatesc ei cuiburi

pentru-a primi si-n asta primavara

viata noua,mai sprintara

decat sunt ei,parintii de ganganii

ca viata asta de ganganii

e mult diversa si deosebita

de-a omului.

cat ar manca o pita

se naste,vietuieste si-i si ofilita

,dand randul altora la experienta.

considera cumva ca e dementa?

c-asa putin e pusa-n evidenta,

ca timp terestru,insa-i traita in buiestru

ca-n ziua nasterii de dimineata

e un copil ce-i mult mai mult ,

la pranz e un adult

iar pe-serat deja el s-a culcat

sa-si doarma somnul cel de veci,

dar cand tu ziua i-o petreci

cu o privire mai atenta

desi nu- ti pare lenta,

o viata-ntreaga-n ea s-a scurs;

cu nastere,cu nunta si cu...dus

si crezi tu oare ca-i considerata scurta

ca nu sunt ani aproape-o suta?

nu.a fost traita-n bucurie

o viata de o zi,dar vie,

avand tot mersul, ce la om

se desfasoara

asa-ntr-o doara...

mereu cu frica mortii subtiooara..

traind tot iarna-n primavara

ca,desi el se uita la natura

si ochii ii zambesc in uitatura

pe dedesubt e tot o muratura

ce se acreste cu-o sperietura

ca toata viata lui urmata-i de cadere

in ale mortii reci unghere.

viata-i Viata dac-o vezi si ea in veci nu piere.