E mult mai mult

sunt mult mai multe decat sunt

privindu-ma doar pe pamant,

desi e complicat aici

sa te ridici

pentru-a privi

tot ce o fi-ncurcat

inlantuit si-ncatusat

confuz si ingalat

si crezi ca-i cu atat mai deocheat

cu cat esti mult mai incurcat,

sofisticat,

si invatat

si instruit

(tampit de-atata scris-citit

si reusit

si repetat si absolvit...)

uitandu-te cu luare-aminte

observi ca-ti urci un imn in minte

si nu ii treci pe dinainte

ca-i cea mai brava dintre

chinuitorii cei permisi

sa-si bata joc de cei cu ochi-nchisi

slavind-o ca pe acei prea distinsi

desi prin ea suntem invinsi

in mii de-nchipuiri impinsi

din care iesim linsi

de vlaga,bucurie

deci,prea decojiti de viata

ce-atarna ca de-un fir de ata

citindu-ni-se si pe fata

in brazde-adanci de oropseala...

dar cui sa cer eu socoteala?

cand nu-i decat a mea sminteala

ce-ar fi admis sa fiu si cheala,

numai sa fiu in randuiala,

caci musai trebuia sa fiu

in rand cu oricare diliu,

cu-orice smintit

inchipuit

caci chipul vazut-n-oglinda

cand tocmai traversa prin tinda

i s-a parut a fi exact

ce-i EL de fapt...

si-acum sustine ca prin act,

prin lupta si razbit

putea-va, in sfarsit,

fi implinit...

si sfatuita de cei "invatati"

cu el in pas m-am potrivit

ca niste frati

de suferinta,

umilinta,

si de cainta...

fiindca...caint-asa m-a apucat

si-am stat

din iuresul fugitului ,

muncitului,

scrasnitului

de-a fi in rand cu lumea...

si-cetinind,

privind,

intelegand

ce-si face omul cel flamand

de pasul altuia-n cadenta,

realizai...ca-i doar dementa

si m-am aflat zambind....

si m-am lasat,

m-am afundat

din ce in ce...

si stiti voi ce?

deodata am cazut in ...mine

si asta-i Viata cea minune

ca-n fundul mine-lui e Trai

pe care altii il numesc si Rai

si neavand nimic de povestit

in legatura cu acest trait,

ca deocamdata-i prea golit

de orisice-ai crezut

a fi vazut,

te desfatezi intru acest NIMIC

ce pentru mine-i,ca sa zic,

Intregul celui ce crezu ca-i mic

in fata Creatorului cel mare

de care-i fuse teama tare,

dar aflu in acest nimic,

si asta pot sa zic,

ca nu-i deloc un altceva,

decat doar constiinta,da,

ce e traita cu tumult

necunoscut

de omul ce se lupta a fi cult

si-i mult mai mult,

Fiindu-te,

Iubindu-te,

Traindu-te.

desi nu este nimic altceva decat tu insuti,esti plin de relatia si prietenia cu tine,de incantarea de a te cunoaste asa cum esti,de bucuria si implinirea acestei cunoasteri,traiesti cuantic...

Nu exista nimic, decat EU INSUMI

In clipa cea plina de uimire ,ba chiar UIMIRE,tinuta-n brate de o simplitate debordanta si in acelasi timp,expansionata in "spatiul" nefiresc de adanc-largit,golit de orice prezenta fizica,traiesc intelepciunea-bucuriea cuprinderii necuprinsului.In acest non-spatiu si non-timp pe care nici nu-l pot numi de dincolo de... ,existenta Lui fiind netulburata de nimic din creatie,ci o locuieste intrinsec , pregnant ,total,"pe neobservate" as spune,traiesc o plenitudine a UNITATII cu mine insumi extinsa in infinitate.Da,n-am trait simplitate , bucurie si plenitudine comparabila....
Trairea realitatii lui:"nimic,nimic,nimic,decat eu insumi" e ,pentru mine,suprema experienta ,chintesenta tuturor experientelor,este EU SUNT ... si este neasteptat si neanchipuit de ...Este DIVINUL simtit personal si e doar EL pe care-l simti ca ESTI si NIMIC ALTCEVA,si totodata exista TOTUL intr-o implinire pentru care nu sunt cuvinte...Chiar si "bucurie" daca-i spun ,e irelevant...

Primavara

in pragul cel trecut de iarna

sta pragul vietii ce ma cheama

la-nmuguriri de flori si pomi

si nu iti vine sa mai dormi

uitand de firul ierbii verzi

ce-l vezi

de cum tu te dezmierzi

c-o plimbarica

cat de mica

prin vuietul de vant pe-afara

ce-aduce vestea iar si iara

ca se trezeste si crang si-n livezi

incep sa misune-n amiezi

inaripatele fapturi

scotand bazaituri

inghesuindu-se la soare

pe un butuc,pe-o piatra mare

ce-i pregatita pentru sarbatoare

ca,iata se formeaza cupluri

de-ndragostiti ce-si pregatesc ei cuiburi

pentru-a primi si-n asta primavara

viata noua,mai sprintara

decat sunt ei,parintii de ganganii

ca viata asta de ganganii

e mult diversa si deosebita

de-a omului.

cat ar manca o pita

se naste,vietuieste si-i si ofilita

,dand randul altora la experienta.

considera cumva ca e dementa?

c-asa putin e pusa-n evidenta,

ca timp terestru,insa-i traita in buiestru

ca-n ziua nasterii de dimineata

e un copil ce-i mult mai mult ,

la pranz e un adult

iar pe-serat deja el s-a culcat

sa-si doarma somnul cel de veci,

dar cand tu ziua i-o petreci

cu o privire mai atenta

desi nu- ti pare lenta,

o viata-ntreaga-n ea s-a scurs;

cu nastere,cu nunta si cu...dus

si crezi tu oare ca-i considerata scurta

ca nu sunt ani aproape-o suta?

nu.a fost traita-n bucurie

o viata de o zi,dar vie,

avand tot mersul, ce la om

se desfasoara

asa-ntr-o doara...

mereu cu frica mortii subtiooara..

traind tot iarna-n primavara

ca,desi el se uita la natura

si ochii ii zambesc in uitatura

pe dedesubt e tot o muratura

ce se acreste cu-o sperietura

ca toata viata lui urmata-i de cadere

in ale mortii reci unghere.

viata-i Viata dac-o vezi si ea in veci nu piere.

Soclul

Oamenii au fost dintotdeauna dornici sa descopera altceva care sa-i ajute sa-si schimbe experienta de viata,sa scape de suferinta neamplinirii.Normal ca ,starea umana nefiindu-le naturala,s-au simtit intemnitati,stransi,sufocati si au cautat o modalitate de iesire din stransoare.Sfatuiti fiind de catre liderii pe care si i-au ales sa caute inafara lor,lideri care,la randul lor nu erau clarificati in aceasta privinta nici pentru ei,bineanteles ca rezultatele descatusarii au fost minore.Dupa numeroase experiente,unii au "prins" un capat al firului care putea duce la o eliberare si,desi incompleta,rezultatul schimbarii vietii lor,fata de cea a maselor ,a fost remarcat.Atunci ,vrand sa observe mai de aproape ce au de impartasit acestia ce se detasasera intrucatva de greul suferintei,cei dornici i-au abordat ,ascultandu-le spusele,dialogand cu ei si cerandu-le sfaturile.Ce i-a determinat pe acestia sa-i caute,sa-i urmeze,sa le asculte sfaturile?O conectare ,o atingere interioara a unor energii existente si in ei ,ca urmare a dorintei de schimbare.Acest lucru s-a petrecut din cele mai vechi timpuri ale umanitatii si se petrece si in prezent.Bineanteles ,constiinta omului fiind modelata de aceste miscari de energii,ceea ce omul de azi cauta spre a se cunoaste in adevarul sau,este mai rafinat,mai interiorizat,mai profund.Oricum, mobilul ce a pus pe om in miscare in acest sens a fost si este propria simtire a propriilor constientizari,a propriilor aha!-uri,chiar daca s-au declansat la conectarea cu vorbele,faptele etc.... altcuiva.Acel altcineva s-a exprimat la fel pentru oricine,dar numai cei ce erau pregatiti in interiorul lor sa conecteze ,au putut si beneficia .Daca din aceste deschideri interioare,unii au simtit o profunzime pe care pana atunci nu si-o simtisera,conform invataturilor traditionale,neantelegerii si neancrederii ce le-a fost alimentata de cand lumea si pamantul,de multe ori au atribuit -o altora (pe care ii asculta,sa zicem) si nu lor insisi.De aici,s-a nascut venerarea fata de altii,atribuirea tuturor meritelor noilor lor simtiri altora,nedandu-si seama ca ceea ce simteau provenea doar dinauntrul lor,ei fusesera in stare,deci,sa simta pentru ei si nu un altul.Altfel spus,meritul le revenea doar lor,fiindca si aceasta disponibilitate de a-l cauta pe cel ale carui energii conectasera cu ale lor,era tot meritul lor.Chemarea putea fi catre toti,dar numai cei ce-si simteau imboldul de a o urma ,cei ce se simteau pregatiti,au urmat-o,desi nu indrazneau inca sa creada ca meritul propriu primeaza.

Deschiderea constiintei,insotita de constientizarea schimbarii ce s-a produs in realitatea lor proprie,a fost atat de vizibila pentru proprii lor "ochi",incat nu s-au abtinut,conform conditionarilor de veacuri,sa ridice o "statuie" in constiinta lor celui caruia ii atribuiau meritele trezirii lor la o alta realitate.Cateodata,cel urcat pe soclu,nici nu realiza dimensiunea "operei de arta" pentru ca ,fiind creatia artistului resprectiv,doar acesta ii cunostea trairile ce si le pusese in lucrarea lui.Era,de fapt,statuia propriilor lui sentimente,trairi,constientizari,aha!-ri ,dar incapabil sa le vada asa,avea impresia ca izvorul lor este altcineva.Isi ridicase pe soclu propria schimbare in constiinta,dar o credea a fi meritul "modelului" folosit de el...

Sufletul artistului ,in toata aceasta perioada,a insistat in a-l atentiona ca nu-i vorba de un altul,ca el insusi este cel caruia merita sa-i ridice singura statuie ,ca ceea ce a crezut ca l-a impresionat la altul este simtit datorita lui insusi...Cand,in cele din urma,se priveste mai cu atentie si realizeaza ca toata admiratia i se cuvine lui,conform asteptarilor umane,se infurie si cade in condamnarea drastica a celui ce pana atunci ii fusese tinta admiratiei lui.Este cunoscuta,in decursul istoriei,isteria de care este in stare un artist sa si-o manifeste asupra propriei creatii,a propriului obiect al admiratiei.Nu numai ca se razbuna cu naduf si furie pe obiectul creatiei lui,statuia,dar urmareste si "modelul" pentru a-l anihila .Este de inteles ca si el realizase ca singurul locatar al soclului merita sa fie el insusi,dar tot la fel de lesne este de inteles inclinatia omenirii spre criminalitate,spre creatia prin distrugere.Nimeni nu-l obligase sa ridice acea statuie,era creatia lui si daca nu mai corespundea noii sale constiinte,putea sa o decreeze ,fara furie si incrancenare,inturnand toate distinsele sentimente catre el insusi si multumindu-si ca le-a trait,chiar daca s-a iluzionat ca sunt catre inafara.

Conteaza aparentele statuii ?Schimba-i infatisarea cu a ta, ca, ce are inauntru este doar ce tu esti.Este creata din simtirile tale cele mai profunde,atata timp ce a meritat sa fie pe soclu.

Dictatorii nostri

Iscusit ne-am mai creat aspectele-dictatori !Desi,la un moment dat,realizam ca sufletul ne spune altceva decat ceea ce facem,decat felul suferind in care traim,un "ceva" ne sopteste la ureche ca ala,sau ala,sau ala sunt de vina pentru toate acestea.Imensa creativitate de care suntem in stare,a modelat atat de perfect pe proprii surghiunitori,incat isi fac treaba ce le-am dat-o de facut cu un profesionalism demn de toata lauda.Normal ca tot de iscusinta noastra tine si greutatea cu care suntem in stare sa-i depistam si sa sfarsim jocul cu ei.De multe ori,seductia acestui joc atat de cunoscut,incitant,plin de emotii aducatoare a multor avalanse ce ne indoaie chiar,da celui ce le alege iar si iar ,satisfactia tumultului vietii.Ii place suferinta si sufera de bucuria suferintei !Ii place victimizarea si da vina pe altii,nerecunoscandu-si pozitia de creator.Numai si numai cel ce sufera este creatorul suferintei sale si,in plus,fiind victima indoielilor sale in privinta abilitatilor creatoare,este si abuzator,insistand ca altii (de cele mai multe ori,cei apropiati fata de care pretinde ca are numai sentimente de iubire !) sa le asculte povestea despre ceea ce le-au facut ...niste rai,niste uraciosi,niste duri...Toate aceste etichete sunt lipite pe imaginile mintale conform emotiilor proprii create de propria minte,dar care arata cu degetul inafara.Sunt,de fapt,proprii dictatori,propriile creatii ,aspecte carora le da permisiunea conducerii realitatii proprii,(chiar daca ocazional),ocazii cu care aceste unelte,aspectele-dictatori-personali, ii da celui ce le permite satisfactia suferintei de bucuria suferintei .

Ca daca nu s-ar bucura,de ce ar mai suferi ?!Si daca nu ar mai suferi, care ar mai fi satisfactia proprilor dictatori ?!Au fost creati sa produca suferinta si nesuferinta i-ar face inutili.Ne induram sa-i concediem ?! Sta numai in puterea noastra,creatorii lor.Si,pentru ca in viata personala (subiectul mesajului de fata) deja multi oameni si-au scuturat dominatia dictatorilor proprii, in viata popoarelor lumii dictatorii sunt maturati .

Curatenie de primavara !

Raspuns

   Nu-i vreme de intarziat

   Cand un raspuns se cere insistent

   Si,deci m-am apucat,

   Constient,

   Sa ma explic

   De ce am vrut sa zic

   Spunand ca nu-i nimic

   Oprit

   La zis,daca e lamurit.

   Pai,eu ziceam ca Totul este Dumnezeu

   Si-n cer,si pe pamant,si-n helesteu,

   Si in masina, si in trotuar

   Si-n gand,si in furat,si-n dar,

   Si-n orice,chiar daca nu ai habar.

   Atunci,cum poate Diavolul gandit

   Sa fie ocolit?

   Asta ar cam suna asa:

   Acest Diavol e,sadea,

   Mai creator decat e Creatorul

   Daca el poate-asa sa se sustraga

   (Precum gandeste ganditorul)

   Dar vad ca-i o gandire bleaga,

   Pentru ca neaga

   Prezenta-n tot si toate

   A Celui cu Intaietate.

   E o gandire de societate

   (Produsa de invataturi indoctrinate)

   Ce-a refuzat sa vada si s-auda

   Vorba neoarba si nesurda

   Fiindc-a fost infricosata

   De interesul celor ce s-arata

   Ca singuri "unsi" pentru a explica

   Ce-i Dumnezeu,la toata gloata

   Pe care-au reusit sa o ingroape

   In chin si-n jale,tzinand-o aproape

   Pe post de sursa de venit

   Ce n-are dreptul la vazut,

   Sau auzit

   Cu propriile-i simturi cu care e dotata

   Si-i nevoita sa accepte-o soarta

   Pe care sa i-o carmuiasca cei

   Ce-si trag foloase de pe urma ei.

   Am discutat chiar cu cei "unsi",

   Cam dusi

   Cu ochii tot dupa matusi

   Ca-s mai usor de pacalit.

   Ca daca e de indragit,

   Tot la fustite ochiul i-a fugit.

   E de-nteles,nu de hulit.

   I-am intrebat, asa pe fatza

   De nu le e rusine,greata

   De gestul lor fara iubire

   De simt asa o multumire

   Sa ia de la matusa schioapa

   Ce este cu-n picior in groapa

   Si un leutz ce ea-l avea de paine

   Si i l-a dus pe o inselaciune

   Spunandu-i ca la mortii ei

   Le face trebuinta ai ei lei,

   Sau ca e musai sa le dea pomana 

   Prosoape de bumbac cu deasa blana

   Si sa nu fie cumva de  plastic

   Ca nu da bine la al lui butic.

   Si in durerea ei intretinuta

   De cel cu iscusinta multa

   De a o face sa se simta

   Datoare sa ii miluiasca 

   Pe cei din groapa cu pomana-mparateasca,

   Ea da,luata de durere

   Dar in adacul inimii,ea cere

   Dreptate,desi nu-ndrazneste

   Si stie,dar si-o spune pe muteste.

   Ca ea nu a vazut in viata ei

   Vreun mort sa-si cumpere ceva din lei

   Nici in masini luxoase,

   Si nici in vile spatioase,

   Si stie ca toata pomana

   E-n buzunarul celui cu icoana.

   Si nu ca i-a luat agoniseala

   Imi vine mie sa-i cer socoteala,

   Ci ca o minte si-o prosteste

   Si-o nfricoseaza 

   Si ii sugereaza

   Ca de nu face cum i se dicteaza

   Il supara pe Dumnezeu

   Si Diavolul o ia-n regatul sau

   De pleaca speriata spre mormant

   C-asa duhovnic avu pe pamant...

   Si daca stai tu si privesti

   Si chibzuiesti

   Cine e diavolul ce tu gandesti

   Ca are-apucaturi dracesti?

   E fiecare-apucatura

   Ce-o are omul ce nu-si stie-a sa natura

   Si-si da ...la suferinta !... pe masura

   De chiar o ia pe aratura,

   Se sprijina-n injuratura,

   Sau in afurisenie,sau acatist...

   In care taica popa e artist.

   Nu asta-i Anticrist?

   Ca-l sprijina-n injuraturi

   Pe cel ce-i plin de uri

   Si il sustine-asa,dupa... scriptura !

   Interpretata prin a popii gura

   In orice forma ce lui ii serveste

   Pe enorias il pacaleste

   Ca-i sta la dispozitie oricand doreste

   Sa il ajute-asa precum pofteste,

   Chiar de nu e dumnezeieste.

   Ca Diavolul nu are fata proprie de aratare

   E-n fiecare 

   Ce-si face viata un cosmar

   Si da si altor-acest "dar"

   Si-l cauta ei in zadar

   ("Il cauta" doar pentru dar)

   Sa-l pedepseasca c-o exorcizare

   Ce neobrazare !!!

   Pai,de ce i se mai spune si Impielitzatul?

   Ca-i imbracat in piele,deshuchiatul !

   Si ce cuvantator e imbracat in piele?

   Chiar Omul cu-ale lui belele

   Pe care si le-a dat 

   Ca asa fu el indrumat

   De-nvatatura ce i s-a predat

   Si care tot l-a invatat

   Sa chinuie in lung si-n lat

   Pe-acest Pamant spre care s-a-nturnat 

   Sa fie Imparat.

   

   Deci,ca raspuns,in incheiere

   Haide sa ne-ntelegem,vere,

   Ca nu gasesc nici o durere

   In a instiinta'nc-o data:

   CaToata Creatia,Toata

   E impregnata de Divinitate

   Si Dumnezeu n- ajunse- n asa hal

   Sa-si fi creat si el Rival.

   Doar mintile  avide de vreo confruntare

   Au nascocit pe Diavolul cel mare

   Sa-l aiba paza la hotare

   Pentru a controla popoare

   Si a le tine in uitare.

   Voi repeta mereu:

   Si Dracu-i de Dumnezeu impregnat

   Ca Dumnezeu pe toate le-a creat

   Si,deci,si pe acest Impielitat,

   (Care-i doar gand de confruntare si de ura,ai aflat).

   Si cand tu putea-vei in  profund sa te privesti,

   Iti mai spun una, de care-acum tu te crucesti:

   Si eu sunt Dumnezeu si tu esti !!!

   

  Unui oripilat,zice el,de usurinta cu care folosesc cuvintele ce nu ar trebui rostite,dar el este oripilat dinainte de a citi cuvintele mele,ca au avut grija  sfintiile sale,duhovnicii .

   

   

   

   

   

   

   

   

   

Raspuns in 2 peri la 2 intrebari

Primit-am ieri doua-ntrebari
Nascute si din dor,dar si uitari
Si din scapari
In compromisul de a pizmui
Un buzunar al nu stiu cui o fi.
Ca’ n-are nici o importanta
Al cui e.Si-n ultima instanta
Ma uit la energia ce-a creat
Chiar in tandem cu doru-adevarat
Si-l vad zbatandu-se neampacat
In rasu-plansu’ celui afectat
De grija buzunarului citat
Si ma cuprinde o mirare:
Sa fie asta binecuvantare
Pentru serviciul ce ne-a fost facut
Si nu a fost vazut
Mai mult decat un buzunar umplut?!
Daca eu bine-am priceput
Amicul A. ne-a explicat:
Primesti asa,precum ai dat.
Si daca stau sa cantaresc
In buzunar serviciul ce-l primesc
Si ma privesc,
Observ ca roade Lipsa-n mine
Si Abundenta nu mai vine
Ca n-are cum sa mai incapa
In buzunarul ce de-atata lipsa…crapa.
Sa crape,sa se duca,mii firimituri
Sa se strecoare lipsa prin rupturi
De bucurie,sa-mpartim fripturi
Si vinuri fine sa ciocnim
Sa nu ne pese cat platim
Sa n-avem chef sa stim
Cat cheltuim
Sa “pipaim” cu incantare
Ce doar simtim “traind pe picior mare”
Si-atuncea universul ne raspunde
In mii de runde,
Cu-aceeasi abundenta ce-am simtit
Si bucurosi noi am trait
Fiindca El observa-n unde,
Unde
Clipeste in noianul saraciei
Un bec al desfatari-n bucurie
Si-i da mult pe deasupra bogatie,
Iar celui ce e-n lipsa de-abundenta
Si este carcotash
Cu bogatie-l mai serveste?Ash!
S-alege doar c-o mica…flatulentza.
C-am auzit eu dialog sincer
Intre stapanul Univers si inger
(Ca ingerii nu-si sunt stapanii lor,
Acesta-i darul dat Oamenilor)…
Si ingeru-ntreba pe Univers
Cum sa serveasca Omul mai intens
Si i-a raspuns:Ba,uita-te,priveste
Si unde vezi ca bogatia “clipoceste”,
Inseamna ca acestuia ii place
Deci,tu da-i bogatie,n-ai ce-i face,
Iar unde-i stinsa lampa bogatiei,
E omul saraciei
Si pentru ca-l iubesc fara conditie
Ajuta-l tu sa moara chiar de inanitie.
Deci,intelegeti voi dragi ingerasi
Sa dati mai mult decat se cere-acelorasi
Vibratii emanate din Pamant
Ca este sfant
Si nu il contrazic nici c-un cuvant.
Sa repetam:te uiti in ce se scalda,
Deci,asta-i place
C-acea traire-i este calda
Si da-i in plus,ca n-ai ce-i face.
Si zise ingerul ceresc:
-Dar,uita-te se chinuie,si sufera si se caznesc
Si sa-i ajut,iti cer,eu indraznesc.
-Gandesti asa ca tu nu esti Stapan
Si creator in Toate.
E propria realitate
Si nu privi cu strambatate
Ca mie mi-s la fel de dragi
Si cei care se lafaie-n palate
Si cei doar in nadragi
Si nu mai pune intrebari
Caci ei iubesc aceste stari
Si,ti-am mai spus,
De-aici,de “sus”
Le dau din plin exact ce au
Ca invers eu nu pot sa dau
E-o curgere spre flacara aprinsa
(De saracie,sau de bogati-extinsa)
Si-o intretin,la cere,nestinsa.

-Dar,ce-i cu tine-asa schimbat
De unde-ti vin neancetat
Aceste sentimente ce-altadat’
Nu le aveai?
Ia stai… 
Au,nu cumva te pregatesti
Acolo jos tu sa traiesti
Sa-nveti ce nici nu banuiesti?
Raspunde,nu-i asa?
-Ba da!
-Atunci,ia seama ce le-am spus,
Dar spusa mea in van s-a dus:
Cand tu-ti insamantezi ogorul
Nu lasa gandul sa-si ia zborul,
Nu te itzi,
Si nu privi
In curtea altuia,vecin,
C-ai sa traiesti mereu in chin
Si lasa buzunarele straine,
Priveste-n buzunarul de la tine
De vrei sa-l ai ‘naintea altora
(Spre-a fi exemplu si nu altcumva)
Plin cu de toate,doldora
Si nu-ncerca
Sa te compari cu-altcineva
Nici n-avea grija altcuiva
Pentru-a putea
In bucurie viat-a savura
Si nu uita,tu cat traiesti
Pe-aceste plaiuri de povesti:
Nu pot sa-ti dau decat ce ai
Creat in felul tau de trai
Si daca ai,mai ia,
Iar daca n-ai,mai…va
Si vei veni aici mereu
Pan’ “a avea” nu-ti va fi greu.

Cand nu conteaza cum si ce
Fac toti ceilalti,fie orice, 
Si-ti vezi de propriul tau facut
Esti gata pentr-un alt NOU INCEPUT
Pe care inca nu l-am prevazut
Dar e stiut doar vag
Si experienta voastra-l va aduce-n prag.

Cu drag,
Lucica

P.S. Si n-are nimica
Daca oricine-ar fi s-a suparat
E chiar exact ce si-a creat
Iar subsemnata s-a distrat.

  Raspun la comentarii privind tarife,plati pretinse de diferite persoane pentru diferite servicii.