copie

intr-un vis fulgerator,eram intr-o aula enorma,plina cu persoane ce compuneau poezii,iar in dreapta mea era asezat Horia Turcanu,implicat in aceeasi activitate.primul impuls cand reveneam din vis a fost sa iau pixul si hartia de langa pat si sa scriu ce scrisesem pe foaie in banca din aula.chiar m-am surprins de cateva ori tragand cu ochiul spre "hartia" din vis,privind spre perna.ceea ce urmeaza era scris pe ea:

la baza craniului ce sunt ,
si-n cer si pe pamant,
ma scarpina un cant ,
razand
cu orice gand
nastrusnic,sau plapand
si devenind,razand ,
la baza craniului un vant
arzand
si racorind
si bucurand
cer si pamant
ce sunt.

Este adevarat ca la baza craniului meu ,in ultimul timp,este santier,dar darul primit in aceasta experienta este "modalitatea" de intoarcere in realitatile vizitate in vis,din starea de veghe,constient si la alegere.

n

n-a noptii virtute razletita-n tumulturi de vise-regat,m-am dezmierdat cu trairi "ireale" numite de minte,dar gustul de simturi profunde ,descrise neunde,nu-mi lasa parelnicul gand sa il nege,ca merge cu mult mai adanc ca atunci,cand hoinaream vai si lunci,cautand un ceva ce-ar suna mai altfel decat simte un ea si un el.crescandul navalnic al latului-lung si inalt il ajung fara salt,ci-s si latul si lungul si-naltul cel nalt si lungit si latit prin simtit,iar in totul acest deslusit,de ne-nchipuit pana nu e simtit,ma traiesc inmiit de cat am trait de cand m-am zamislit si asta-i,asa deodata,tot,tot ce-a fost vreodata,indiferent de cum si ce fel ,starnind doar zambet-stapan de creator ce s-a jucat de-a jucator in fel si chip uluitor-ametitor-rascolitor-si-ros-de-dor uitand ca-i creator.surasul ce mangaie-acum l-opreste din drum,un drum de cautari in zari si simte-n nari miros de EL fiind statornic orisicand si-n nari,si-n zari,si-n vant...EU SUNT trait acum si pe pamant nu-n vis,ci chiar aievea CEL CE SUNT,topind baraju-nchipuit dintre pamant si cer intr-un ...mister numit de adormiti,dar nemister,ci-obisnuit, de cei treziti din visul cel de joc de creator si deveniti...nimicul cel atotcuprinzator de viata ce-i gata de joaca MAREATA AVAND BUCURIA PE FATA.

Lung fu drumul

in stanca scormonind faptuitorul


cu stanca s-a luptat,el,luptatorul


crezand ca-n stanca-i drumul ce-l va duce


la o rascruce


din care lumea sa i se deschida,


sa se destinda,


sa nu se plimbe doar pin tinda,


dar obosind


caznind,


pica pe dara de tunel sapat


si fiindca deznadejdea l-a impresurat,


desi muncitul trup ii fuse ingropat,


el deznadejdea si-a carat


in locul cel dezancarnat,


unde a reflectat


ca n-a realizat


strapungerea de stanca


la care inca


considera ca are de sapat


si-si ia iar start


spre cariera cea stancoasa


si sapa,sapa iar pan' cea cu coasa


vazandu-l iar sleit si deznadajduit


in propriul labirint inlantuit


il scapa iar de acest chin...


dar cand se uita inapoi
si vede ca-n nevoi
a tot catat si rascolit
un gand i s-a ivit !...


nu-i chip sa fac minuni
decat sa-mi creasca maini,
dar cum in forma din abis
esti cantr-un vis,
nu am alta scapare
decat sa-mi iau chiar si picioare
sa ma intorc in incarnare.
numai aicea pe Pamant
poti deveni sfant
daca ai stat,te-ai ascultat,
si ti-ai adus aminte ca de fapt
TU esti chiar apt
sa stii ca nu exista moarte
ca poti sa ai tu parte
numai de viata
si nu de cea ...pe ata,
ci chiar TRAIND
si cand o vezi venind
pe cea cu coasa poposind
uita-te fix la ea ca sa observi
ca-si intra chiar in nervi
cand te-o vedea ca te distrezi
ca topai si dansezi
insa pe ea nici nu o vezi
ca este doar o nalucire,
o umbra de inchipuire
ce a nascut-o frica picurata
de veacuri-veacuri tot carata...

deci stii acum
oprindu-te din drum
ca daca nu stopezi tu chinul
n-o face-o nici vecinul,

nici popa ,nici tot cinul,
ci numai tu te hotarasti
sa schimbi macazul si sa tot zambesti
la tot ce-ai plans si-ai suferit,
si-autunci te poti numi dezmeticit,
sau,dupa altii,un trezit,ce e-mplinit
nu se mai teme de iubit
ci da iubirii tot elanul
si nu mai da cu banul,
ci rade si danseaza ori cu cine
vine
si-i iese-n cale
in deal sau vale
si...pe-alceva...nu da doua parale.
CA VIATA-I VIATA S-O TRAIESTI,
NU S-O MUNCESTI,
S-O CHINUI,
S-O BOCESTI
CI MAI PRESUS DE TOATE... SA TE IUBESTI.



Era o postare neterminata,dar asta nu inseamna ca se termina vreodata...postarea,ci supararea cu care viata ti-o muncesti si-ncepi sa o TRAIESTI !!!

Joc

un joc de doi in unu
intrupati
si nu ca frati,
ci integrati
-ntr-o singura suflare
dezmierdati
facand un UNU
infinit,
nemarginit
sensibil la a lui simtire
in care TOTUL se revarsa...
si e simtit intr-un alt fel...
decat o fac o EA si-un EL
prea plin,prea tandru,prea dezmierdator
pentr-a putea trai doar cu-a lui dor...

si,deci stapan stapanitor al propriului regat
in tine zamislit nemasurat,
te locuiesti
in simplitatea simplitatii
si te traiesti
dand trai divinitatii
ce-i intrupat ACUM in OMUL LIBERTATII.

si nu-i facut un joc de doi sa fie,
ci-i o unire pentru vesnicie,
intre iluzie si dez-
la miez.

E mult mai mult

sunt mult mai multe decat sunt

privindu-ma doar pe pamant,

desi e complicat aici

sa te ridici

pentru-a privi

tot ce o fi-ncurcat

inlantuit si-ncatusat

confuz si ingalat

si crezi ca-i cu atat mai deocheat

cu cat esti mult mai incurcat,

sofisticat,

si invatat

si instruit

(tampit de-atata scris-citit

si reusit

si repetat si absolvit...)

uitandu-te cu luare-aminte

observi ca-ti urci un imn in minte

si nu ii treci pe dinainte

ca-i cea mai brava dintre

chinuitorii cei permisi

sa-si bata joc de cei cu ochi-nchisi

slavind-o ca pe acei prea distinsi

desi prin ea suntem invinsi

in mii de-nchipuiri impinsi

din care iesim linsi

de vlaga,bucurie

deci,prea decojiti de viata

ce-atarna ca de-un fir de ata

citindu-ni-se si pe fata

in brazde-adanci de oropseala...

dar cui sa cer eu socoteala?

cand nu-i decat a mea sminteala

ce-ar fi admis sa fiu si cheala,

numai sa fiu in randuiala,

caci musai trebuia sa fiu

in rand cu oricare diliu,

cu-orice smintit

inchipuit

caci chipul vazut-n-oglinda

cand tocmai traversa prin tinda

i s-a parut a fi exact

ce-i EL de fapt...

si-acum sustine ca prin act,

prin lupta si razbit

putea-va, in sfarsit,

fi implinit...

si sfatuita de cei "invatati"

cu el in pas m-am potrivit

ca niste frati

de suferinta,

umilinta,

si de cainta...

fiindca...caint-asa m-a apucat

si-am stat

din iuresul fugitului ,

muncitului,

scrasnitului

de-a fi in rand cu lumea...

si-cetinind,

privind,

intelegand

ce-si face omul cel flamand

de pasul altuia-n cadenta,

realizai...ca-i doar dementa

si m-am aflat zambind....

si m-am lasat,

m-am afundat

din ce in ce...

si stiti voi ce?

deodata am cazut in ...mine

si asta-i Viata cea minune

ca-n fundul mine-lui e Trai

pe care altii il numesc si Rai

si neavand nimic de povestit

in legatura cu acest trait,

ca deocamdata-i prea golit

de orisice-ai crezut

a fi vazut,

te desfatezi intru acest NIMIC

ce pentru mine-i,ca sa zic,

Intregul celui ce crezu ca-i mic

in fata Creatorului cel mare

de care-i fuse teama tare,

dar aflu in acest nimic,

si asta pot sa zic,

ca nu-i deloc un altceva,

decat doar constiinta,da,

ce e traita cu tumult

necunoscut

de omul ce se lupta a fi cult

si-i mult mai mult,

Fiindu-te,

Iubindu-te,

Traindu-te.

desi nu este nimic altceva decat tu insuti,esti plin de relatia si prietenia cu tine,de incantarea de a te cunoaste asa cum esti,de bucuria si implinirea acestei cunoasteri,traiesti cuantic...

Nu exista nimic, decat EU INSUMI

In clipa cea plina de uimire ,ba chiar UIMIRE,tinuta-n brate de o simplitate debordanta si in acelasi timp,expansionata in "spatiul" nefiresc de adanc-largit,golit de orice prezenta fizica,traiesc intelepciunea-bucuriea cuprinderii necuprinsului.In acest non-spatiu si non-timp pe care nici nu-l pot numi de dincolo de... ,existenta Lui fiind netulburata de nimic din creatie,ci o locuieste intrinsec , pregnant ,total,"pe neobservate" as spune,traiesc o plenitudine a UNITATII cu mine insumi extinsa in infinitate.Da,n-am trait simplitate , bucurie si plenitudine comparabila....
Trairea realitatii lui:"nimic,nimic,nimic,decat eu insumi" e ,pentru mine,suprema experienta ,chintesenta tuturor experientelor,este EU SUNT ... si este neasteptat si neanchipuit de ...Este DIVINUL simtit personal si e doar EL pe care-l simti ca ESTI si NIMIC ALTCEVA,si totodata exista TOTUL intr-o implinire pentru care nu sunt cuvinte...Chiar si "bucurie" daca-i spun ,e irelevant...

Primavara

in pragul cel trecut de iarna

sta pragul vietii ce ma cheama

la-nmuguriri de flori si pomi

si nu iti vine sa mai dormi

uitand de firul ierbii verzi

ce-l vezi

de cum tu te dezmierzi

c-o plimbarica

cat de mica

prin vuietul de vant pe-afara

ce-aduce vestea iar si iara

ca se trezeste si crang si-n livezi

incep sa misune-n amiezi

inaripatele fapturi

scotand bazaituri

inghesuindu-se la soare

pe un butuc,pe-o piatra mare

ce-i pregatita pentru sarbatoare

ca,iata se formeaza cupluri

de-ndragostiti ce-si pregatesc ei cuiburi

pentru-a primi si-n asta primavara

viata noua,mai sprintara

decat sunt ei,parintii de ganganii

ca viata asta de ganganii

e mult diversa si deosebita

de-a omului.

cat ar manca o pita

se naste,vietuieste si-i si ofilita

,dand randul altora la experienta.

considera cumva ca e dementa?

c-asa putin e pusa-n evidenta,

ca timp terestru,insa-i traita in buiestru

ca-n ziua nasterii de dimineata

e un copil ce-i mult mai mult ,

la pranz e un adult

iar pe-serat deja el s-a culcat

sa-si doarma somnul cel de veci,

dar cand tu ziua i-o petreci

cu o privire mai atenta

desi nu- ti pare lenta,

o viata-ntreaga-n ea s-a scurs;

cu nastere,cu nunta si cu...dus

si crezi tu oare ca-i considerata scurta

ca nu sunt ani aproape-o suta?

nu.a fost traita-n bucurie

o viata de o zi,dar vie,

avand tot mersul, ce la om

se desfasoara

asa-ntr-o doara...

mereu cu frica mortii subtiooara..

traind tot iarna-n primavara

ca,desi el se uita la natura

si ochii ii zambesc in uitatura

pe dedesubt e tot o muratura

ce se acreste cu-o sperietura

ca toata viata lui urmata-i de cadere

in ale mortii reci unghere.

viata-i Viata dac-o vezi si ea in veci nu piere.