Mesaj trimis la scoala fiului meu in 2005.
Dumnezeu,sau Creatorul,oricum am vrea sa-i spunem (El nu se supara niciodata si nu pedepseste,nu judeca,nu condamna),ne-a facut "dupa chipul si asemanarea Sa" si asa ni-i daruieste si pe copii:puri din toate punctele de vedere,divini.Ei iubesc libertatea de exprimare in toate actiunile lor,sinceritatea.Nu cunosc perfidia,inselatoria,egoismul,minciuna,concurenta,ura,invidia,ranchiuna,fala,aroganta,nerabdarea,lacomia,dorinta de dominare,de control,nerecunostinta,sfidarea,orgoliul,pana cand "educatia" navaleste asupra lor.
Parinti,bunici,frati,surori,vecini,simpli trecatori,educatori,toti(deci,societatea) se straduiesc sa-l aduca la unison,sa-l faca dupa chipul si asemanarea lor.Si,incet,incet,cu toate protestele lui (lacrimi,impotriviri,scrasniri din dinti,frangeri de manute a neputinta,incapatanare in a se pastra in puritatea naturii sale divine),se reuseste g(reaua) performanta de a-l transforma in "homo homini lupus"
La prima vedere si la o analiza neatenta,nimeni nu e vinovat.Ei doar si-au dat concursul sa-l situeze in randul oamenilor(da,sa-l scoata din randul ingerilor,cum era initial).Ce i-a facut sa creada ca Dumnezeu ar fi putut vreodata sa aduca in lume un produs incomplet,imperfect,ca ceea ce a creat ar mai trebui ajustat? FRICA !
Sa reflectam la orice trasatura de caracter acumulata prin "educatie".Oricare isi are la origine,frica.Frica este una singura:frica de moarte.De aici,sub cele mai nuantate aspecte,se dezvolta uneori insiduos,alteori brutal,frica.Daca "frica originala" n-ar exista,celelalte n-ar avea izvor.
Frica de moarte este un program introdus in memoria celulara a organismelor noastre(pe multiple si nebanuite cai),care celule raspund,conform programului,prin deteriorarea echilibrului lor initial,ducand la infaptuirea programului.Cand omul stia ca este nemuritor,durata de viata (impropriu-spus) era de sute si chiar de mii de ani(marturii sunt destule in documentele stra-stravechi)Ca ce este omul?Este numai ceea ce se vede cu ochiul fizic?Nu!Este totalitatea simturilor interioare,trairilor,sentimentelor(intr-un cuvant,VIATA) si fara de care corpul nostru ar fi inert si toate acestea nu au moarte.Viata este eterna.Constiinta constienta a ceea ce suntem in totalitate ne uneste,nu ne mai dezbina(asa cum reusesc toate legile scrise si nescrise ale societatii,ale omului care se crede doar forma fizica)
Cand Dumnezeu este in fiecare dintre noi ("Eu sunt Viata",fiind in tot si-n toate,fiind Tot Ceea Ce Este,ce mai putem noi sa adaugam?
Omul a uitat ca a venit pe Pamant sa traiasca viata in bucurie.Atata tot !
Nu fac o apologie a stiintelor religioase,care au fost create tot de oameni (care l-au prezentat pe Dumnezeu dupa chipul si asemanarea lor:razbunator,artagos,plin de hachite,crud,pandindu-si creatia=in speta,omul= ca doar-doar o gresi,sa poata sa-i dea in cap).
Amintiti-va ca Dumnezeune-a creat in Ziua a 6-a,cand toate celelalte fusesera create deja,ca pe o culme a creatiei si ne-a dat tot ce crease pana atunci spre stapanire,spre a ne bucura de binefacerile creatiei.De aceea Ziua a 7-a e Duminica(ziua bucuriei)
Toata existenta omenirii pe Pamant,din cele mai adanci inceputuri,ar fi trebuit sa fie o permanenta manifestare a bucuriei.Incet,incet,prin "grija educatorilor",fiinta umana a fost adusa de la starea de "giuvaier al creatiei divine" la starea de "pacatos,nevrednic,demn de pedeapsa".Si totusi suntem in Ziua a 7-a a Facerii,traim aceasta Zi !
Unde este bucuria?In noi.E la departare doar de un gand.Copiii stiu acest lucru,de aceea sunt maestri in a trece de la o stare la alta cu usurinta:acum rad,acum plang.
Ne incurajeaza sa ne amintim !
Si o fac de milioane de ani !
Si tot de milioane de ani noi ne luptam cu starea de copil pana o doboram."Lasati copiii sa vina la mine!" ne indemna o fiinta minunata si ne atragea atentia ca pana nu vom deveni copii,nu vom "mosteni imparatia cerurilor" si asta nu inseamna catusi de putin ca se referea la viata de dupa moarte(dovezi ca omul este mult mai viu dupa ce moare apar mereu si se vor inmulti ca puzderia),ci la constientizarea,din timpul cat suntem pe pamant,a ceea ce este VIATA,a ceea ce suntem.
Cand stii aceasta,cand ai cunoasterea,nici o minune nu mai este minune.Minunea e minune atata timp cat nu este cunoastere,iar cand aceasta din urma se releva,tot ce n-ai indraznit vreodata sa visezi,iti sta la dispozitie..
Inteleptii nostri invatatori,copiii,stiu acest lucru,dar nu sunt lasati s-o arate,nu li se da ragazul sa exprime intelepciunea cu care vin,ca sunt luati in " focuri" si trebuie sa suporte povara,greaua povara,mutilarea "educatiei"(nu ma refer aici doar la educatia primita prin scoli si sunt ferm,ferm convinsa ca numai datorita unui sistem de valori rasturnat instalat in omenire,lucrarea iese asa cum iese,nu din rea-vointa)
Am uitat cine suntem!Sa lasam si pe copii sa ne reaminteasca!Reusim,reusim cu siguranta !
Cu dragoste,Lucica Stoica
In joaca visul am visat
Ca-mi fac o casa din aluat
Imprumutat
Din tina astrului creat
Si pentru ca m-a incantat
In visu-acesta am plonjat
Si m-am intemnitat
In casa de aluat
Si pentru c-o iubeam de tot
M-am si dospit si m-am si copt
In ale visurilor port…
Si de nu-mi fac acum un tort,
Acum cat pot,
Sa-mi fiu cireasa-n varf,socot
Ca chiar m-am lins de tot pe bot.
C-asa de drag mi-a fost in vis
C-am si uitat ce mi-am promis:
“Ma joc de-a locuitul in uitare
Pana ce suna goarn-a desteptare”
Si sa imi sune cand si cum
Am chibzuit,adica in ACUM.
Si uite goarna a sunat
Si-a rasunat,si-a repetat:
“Treziti-va ca e momentul”
Dar visu-acesta,cam dementul
Pretinde ca tot mai traieste
Si carmuieste
Precum”meuschii lui voieste”.
Si-atunci gornistul ragusit
De-tatea incercari,subit,
Gaseste-ndemnul cel mai iscusit
Cu shanse certe la trezit:
“Ba’,uituc ce esti,
Ori te trezesti,ori o mierlesti!
Ca uite ,precum mi-ai dictat,
Plutoane de-astre-am inturnat
Catre acest scump habitat
Sa-ti fie lotca,barca,sau vapor
Pe apele de cer in al tau zbor.
Ce dracu’,chiar esti chior?
Eu,cu onor,
Declar ca te omor,
De nu pornesti cu zor
In zbor,
C-asa mi-ai stabilit anterior.”