Esti un nimic!

Totalul e total doar in NIMIC, Si unde inca nu-i nascuta devenirea...    E viu  si nesfarsit...etern.    Ca tot nascutu-i inceput,    Urmat fiind,in ordinea fireasca,    De  in-inevitabilul "Kaput".    Nebun e cel ce vede asta slut.    El fuge de-nteleapta constatare:    Tot ce APARE  apoi si DISPARE,    Dar miezul DIN care-apare,    IN care vietuieste    Si-N care iarasi se topeste    Aceasta toata vanzoleala    E chiar realitatea cea REALA,    Cea nenascuta,insa nascatoare,    Cea nemiscata,insa-mbratisand miscarea    (O-mbratisare multiplicitara,    si pe-nauntru,dar si pe afara),    Cea vesnic primitoare de re-ntoarceri    A toate cate s-au nascut.    Nascutu-i pentru dans,dar dansul oboseste    Si TU,ce l-ai nascut,crescut,ACUM il odihneste !    A!,a-propos,ca am uitat sa-ti zic:    Tu esti cel NEMISCAT,    ESTI UN NIMIC'    ESTI UN NIMIC,    ESTI UN NIMUC !!!!!!                    UN ENORM NIMIC !    UN INCOMENSURABIL NIMIC !      N-am ce sa mai zic de Lucica,care scrie astfel de nimicuri,decat ca "cine zice ala e"

Intreg

In clipa tainei implinita
Simt inima-mi nebuna de uimire
Si cu nesat ma-mbat de-al linistii tumult

E clar de cristalin nauntru-mi
Vederi lipsite de-nteles de om
Vorbinde-n vers de lira tremuranda
Cu scanteieri de smalt rascolitor
A multor imbieri de freamat-zbor

Usor tresalt di clipa-n clipa
In inteles profund-strafund
Adanc curgand prin Marea Taina
Si-o gust Acum rascolitor...

TOT viul se trezeste-n mine
Gonind spre centrul care sunt
Luand cu-asalt o ultima reduta
Cea neravnite de vreun luptator:
NIMICUL CEL ATOTCUPRINZATOR,
Graalul cautat zadarniceste
De insetati avizi de efemer.

In taina-mi tainuita de mister
Ma scald in elixirul nemuririi
Prezent in tot ce sunt
Profund eu insumi ma-nteleg
In felul meu fiind
COMPLET
INTREG
(desi s-ar spune ca-s un pic mai bleg
ca nu ma zbat si nici nu mai alerg)

Iesita in 2007,cand am experimentat uluitoarea "dimensiune a Divinului",cum am denumit-o pentru mine.

Pe muteste

   Pe-o gura de rai

   Nu dai

   Doi bani daca stai 

   Cu ea tot inchisa

   Sau in lipsa de vorba precisa,

   Sau clara

   Rostogolita pe-a simtului scara,

   Nu spusa asa,intr-o doara...

   Dar gura-n afara inchisa,

   Nu-i muta,ci e mai destinsa,

   Cuprinzatoare-n adancuri

   Scotand nestemate din smarcuri,

   Din "locuri"-sperietori

   Pictate cu smoala cu ciori...

   Acum,chiar comori

   Pentru ne-chiori.

   Cand doarme cuvantu-ntre dinti

   Si s-odihneste si gandul,

   E randul

   Celui ce sunt

   Sa ies prin pamant,pe pamant

   Si am ce sa "spun" prin ce sunt,

   Chiar fara cuvant.

   Pot sa cant

   Prin ceea ce sunt 

   Sufland vantul ce sunt in ce suntul pamant

   Orchestr-adunand

   Bucuriei cantand,necantand

   Fiind.

   Nevorbind.

   Negandind.

   Daruind din preaplinul ce sunt,

   Un Eu Sunt zamislit din tot ce e Cer si tot ce-i Pamant

         Nevoita sa nu vorbesc din cauza unei interventii stomatologice,am constatat ca de fapt,mi-am facut un imens dar...

Doar am experimentat !

Eu sunt Lucica Si sunt divina N-am nici o vina, Nici un pacat. Am experimentat. Si cand am impuscat, Si cand am salvat, Si cand am urat, Si cand am iubit, Si cand am hulit, Si cand am blamat, Si cand am laudat Am experimentat. Cand am sfartecat, Sau am imbratisat, Sau cand am atarnat  De limb-un "vinovat" Si cand nu am iertat Pe vreunul de-un "pacat" Chiar daca s-a rugat Am experimentat. Si cand am muncit Si cand am chiulit, Si cand am fost fruntas, Si cand am fost codas, Si cand m-am laudat, Sau culpabilizat Am experimentat. Cand m-am milogit, Sau am milostivit, Sau am adulat, Ori am blestemat, M-am victimizat, Sau orgoliat Am experimentat Si cand am betivit, Sau am preacurvit, Sau m-am prea smerit, Si  m-am umilit In genunchi,chircit Si am asteptat Ajutor nedat De la cel Preanalt... Am experimentat. Si...in consecinta Fara umilinta Spun deci raspicat : Nu-i nici un pacat Si n-am nici o vina Ca EU SUNT DIVINA.

Piatra angelica

   Angela,tu cand ai plecat

   Si drumul ti-ai luat

   Din casa ta de pamatuf

   Venind in trup de piatra:buf !

   Ti-ai luat cu tine in secret

   Nume destept

   Sa-ti amintesti

   De fapt tu cine esti.

   

   Dar cand aicea ai picat

   Ai cam uitat

   Ca-n tainitze de lut statut

   Esti inger si nu lut.

   Crezand ca lutul ti-e specific

   (Si-aici n-as vrea sa-ti exemplific

   Cu cate chinuri te-ai luptat

   Si ai oftat

   Crezand pe altul vinovat)

   Ai tot strigat dup-ajutor:

   "Sariti si-i condamnati,ca mor!"

   Si toata omenirea-n cor 

   Statea picior peste picior,

   Tarandu-se in carucior...

   Ca nu era-n puterea lor,

   Sa-ti vina tie-n ajutor,

   Acestia care stiu ca mor.

   Vazand ca urli in zadar

   Ti-ai spus tu:"Dar,

   Astia n-au habar,

   Ca eu ma simt nasol in mine

   Si-as vrea sa zbor,asa imi vine,

   Dar n-are cine

   Sa ma ajute o catime" 

   S-atunci in ma-sa i-ai bagat,

   Spre tine tu te-ai inturnat

   Si-ai inceput a te privi atent

   (La inceput mai violent,

   Mai dur,mai vinovat)

   Pana ce fisa ti-a picat:

   AHA!,

   Aici era

   Tot ce nu gaseam

   In lumea asta cand dormeam 

   Bustean.

   De-aceea eu ma blestemam 

   Ca m-am nascut

   Si as fi vrut

   Sa nu o fi facut.

   Cand printre gene a mijit

   Imaginea de inger indragit

   Ce astepta-nauntru linistit

   Cea mai divina-mbratisare

   Lasat-ai balta orice intristare

   Si inima-ti zbatanda prins-a aripioare.

   

   Ti-e de mirare ?

   Au,nu plecat-ai oare

   Sa te-ntregesti si cu aceasta bucatica

   De piatra mica,mititica

   Sa stie ca nu-i lut,ci angelica ?

   

   

   

   Dedicata,pentru incurajare,unei prietene.

   

    

   

Asta,ce dracu-i ?

   Eu iubesc Pamantul tot,

   Pe Divin,de nu mai pot

   Dar acest produs netot,

   Omul cel prea idiot

   Nu-l pot suferi de loc

   Ca-i stupid si mormoloc

   Nu l-as prea privi in fata

   Ca-mi produce numai greata

    Le-as intoarce spatele

   La toate noroadele

   Formate din oameni mii

   Mai tampiti si mai nurlii.

   Tiii!

   ...Chiar asa?

   Ia stai colea

   Si priveste,mai...asa...

   Uita-te cu luare-aminte

   Si observa care dintre

   Cele doua declarate

   Ca iubiri adevarate

   Lipsesc din acest produs

   Si sa vaz ce ai de spus ?

   Si mi-l ia si mi-l intoarce

   Si deodata ochi-si face

   Colo-n cap cat cepele

   Ca',na,mai pricepe-le !?

   Acest ne-nsemnat produs

   Daca-n adevar e pus

   Te crucesti,cat esti de dus

   Cand spui tocmai ce ai spus.

   De-l intorci tu pe o parte

   E Pamant si ai dreptate

   Ca-l iubesti

   De cand traiesti.

   De-l intorci pe ceealalta

   Hop.deodata,se arata

   Ca-i Divinul venerat

   Ce nu te-ai incumetat 

   Sa il negi vreodat'

   

   Stai,privesti,asa,nauc

   Nu-ntelegi ;este vreun truc?

   Ah!,ca-mi vine sa ma duc 

   Pe coclauri sa apuc...

   Asta ce dracu' o fi?

   Ca ma face-a-nnebuni

   Ce e asta aratare,

   De strigam in gura mare

   Ca-l urasc si nu mai pot

   Sa-l suport cu tot

   Ce miroase si duhneste?

   

   Mintea mi se dumireste 

   In acest moment

   Atent

   De-l privesc pe-acest dement

   Este chiar ce declaram 

   Cand spuneam ca il iubeam

   Insa ,vezi,nu m-am gandit

   Ca netotul iscusit

   Este chiar ingemanarea

   Dintre Cer,cu-ntreaga zare

   Si Pamantul cel de tina,

   Cer in tina ,mana-n mana...

   Formand OMUL -ascunzatoare

   A lui Dumnezeu cel mare

   Ce ii place-a se juca

   In visul ce il visa

   Si cu omul se lega

   Baba Oarba reusea

   Distrandu-se s-ascundea

   Si cu urechea tragea

   S-auda cum insusi el

   Omul luat drept mititel

   De credinta lui de miel

   Ce-i sortit sacrificarii

   Se da prada si sfidarii 

   Si declara,zapacit

   Ca iubeste,de iubit

   Dar pe portiuni,ciuntit

   

   Cand descopera uimit

   Ca ce a urat-iubit

   E chiar Domnul cel slavit

   Si pamantul ,mama sfanta

   II vine sa ia la tranta

   Ratuteala ce-i dicta 

   Ca OMUL e altceva

   Decat Dumnezeu-Pamant

   Si-o crezuse pe cuvant,

   Ins-acum la desteptare

   Vazand gogorotza mare

   Rade de a lui dementa

   Si poposeste-n prezenta

   Unde poate spune chiar:

   Ce dracu' de Dumnezeu

   S-a ascuns in seu

   De nu-l mai recunosteam

   Desi il iubeam

   Si,ce dracu acest Pamant

   E mai jmecher decat sunt

   De-mi rade aici in nas

   C-am fost ghicitor codas

   Sa nu-mi pice fisa

   Ca Domnul s-ascunde-n clisa

   Cea mai mocirloasa

   Si cea mai maloasa 

   De-mi veni sa ma exprim:

   Acum ce dracu' privim?

   Nu-i nici tina

   Nici divina

   Asta aratare fina

   Subreda si speriata

  S-AMANDOUA DINTR-O DATA !

   Na,ca mi-au facut-o lata !

   Ce socata,

   Si-ncantata

   Am ramas indata

   Cand vazui 

   C-am fost hai-hui !

   

   Du-te dracului OM sfant

   Plamadit ,zau,pe cuvant

   Din Dumnezeu si Pamant

   C-am ramas un gura-casca,

   Masca

   Cand am vazut evidenta...

   Hidoasa mai e dementa

   Ce desparte firu-n patru

   Si declara ca la teatru

   Ca iubeste fiecare

   Parte ,cu iubire mare

   Dar pe firul despartit

   Ce fusese intregit

   Nu-l iubeste pasamite

   Cand arata ca- nainte 

   Fiinca nu mai tine minte

   Insa partile iubind

   Lasa-ntregul suferind.

   Mai a dracului dracie-i dumnezeu si-aceasta glie cand constiinta invie !!!!!!!!!!!!!!!!!!   !!!!!!!!!!!!!!!

   

   

  Creata in urma unei discutii avuta cu o prietena,care spunea ca iubeste pe Dumnezeu,iubeste Pamantul,dar pe Om  nu prea poate.S-a lamurit ca Omul e si una si alta ,adica format din  elementele pe care declara ca le iubeste . 

   

   

   

   

Pierdere irecuperabila

   Si ziceam c-am lamurit

   Ca totul este iubit

   Chiar de fui nitzel tampit

   Somnoros si adormit

   Si pe mine m-am mintit

   Ca sustineam ca iubesc

   Doar ceea ce e ceresc

   Si pamantul pamantesc

   Insa asa,separat...

   Si vezi ca m-am incurcat

   Cand de fapt eu am aflat

   Ca Omul e,pe cuvant

   Pe-atat cer,cat si pamant

   Si nu am alta iesire

   Decat sa-mi vin in simtire

   Sa-mi dezic o amintire

   Precum ca urasc niscai

   Indivizi cu urat trai

   Neciopliti,confuji,hidosi

   Si coltosi si uraciosi

   Nesimtiti si mofturosi

   Etc.si etc.-isti

   Ca,de fapt,ei sunt artisti

   Ce-si au propria-i galerie

   De care tin cu tarie

   Dar privind putin atent

   Situandu-ma-n prezent

   Eu am fost cel mai dement

   Pentru mine si absent

   De la-ntzelepciune clara

   Ca umblam tot pe afara

   Si-o luam asa-ntr-o doara

   Ratacit si speriat

   Insa,uite ce-am aflat

   Si cu noduri ,constatat

   C-am pierdut definitiv

   Sentimentul emotiv

   Ce dadea culoare vietii

   Locuind in toiul cetii

   Si facea traiul amar,

   Seductiv,deci,asadar

   Ce rupea chiar ha'lci din mine

   (Folosit de fistecine)

    Ma plang voua ca de fapt

   Nu mai sunt de ura apt

   C-am vazut ca nu mai este

   Si nu spun nici o poveste.

   Pai,cand am ajuns in fatza

   Evidentei care-i Viata

   Si-am simtit cum ca iubesc

   Cer -Pamant imparatesc

   Impreuna

   Asta-i buna-!

   Am exclamat

   Unde-i ura "diamant"

   Ce sticlea ,taia,rupea

   Ferfenita ma facea

   Cand uratul ma avea?

   Pai,nu e nici un urat

   Nic io ura,pe cuvant

   Ea fusese doar un gand

   Nascut numai din nesfant

   Din bucata de pamant

   Care nu stia ca sunt

   Plina de Dumnezeu sfant

   I.nauntru in strafund.

   Stii,ma simt cumva lipsit

   De-o unealta ce-am stiut

   Sa o manuiesc dibace

   De niste eoni incoace.

   Si,acum ma tot holbez

   Si va si instiintez

   Ca-i a dracu' de confuz

   Sa refuz

   A ma incuviinta

   Ca fusese-o agonie

   Draga mie,dar si tie

   Ce putea lumea sa-mbie

   Sa refuze-a mai fi vie.

   

   Stau si chibzuiesc acum

   Si oprindu-ma din drum

   Ma plesnesc peste-a mea frunte:

   "Multa bolmojeala,multe

   Chinuri am putut

   Sa traiesc crezand ca ura-i

   Necesara pentru trai

   Pentru castigat,razbit,

   Pentru-mpins si reusit

   Ca nu cumva, iscusit

   Altul sa ti-o ia-nainte

   La colaci si la placinte

   Ca cu cat mai mult urai

   Te indepartai de rai

   Si erai

   Mult mai aproape

   Gata-gata sa te-ngroape

   Cel ce-i singur bucuros

   (Unul hulpav si burtos)

   Cand le pui pe toate jos;

   Si gandit,si corp si-avere

   Si cand te prelingi din viata

   Spre locul plin cu verdeata"

   

   Nu mai e ,deci nu mai pleci

   Ramai aici si petreci

   Cu gluma chiar te intreci

   Ca ramai pentru multi veci

   Si desi esti socotit

   Nesimtit de indrazneala

   Sa nu tii o socoteala

   Varstei celei adunate

   Constati ca le poti pe toate

   Ca orisice dumnezeu

   Ce-a pierdut la randul sau

   Ura

   Cea ce-nchidea gura

   Si urma precum va zic

   Cerere pentru un dric

   Dar...nimic !

   Trec tot ere dupa ere

   Si ramai aicea ,vere

   Fara ura ,cu placere

   Ca -i vrut tu atunci ,candva

   Sa te uiti mai altcumva

   Dinauntru spre afara

   Si ai vazut deslusit

   Ca ti-e chipul implinit

   Iscusit de impletit

   Si ti-ai spus atunci:"Eu sunt

   Cer si Pamant"

   Sfant si unul,sfant si altul

   Preajosnicul si Preanaltul

  Isi fac amandoi valeatul

   Si iubirea e regatul

   Care-i tine-n lat si-n naltul.

   Tine mii de galaxii

   In strafunduri de tarii

   ( Care nu-s,sa-ti spun asa

   Decat doar in poala ta).

   Hai,acum nu te holba

   Nu-ti mai controla tolba

   Ca nu mai gasesti in ea

   Nici un strop de ura tampa...

   Si ce crezi ca ti se-ntampla

   Daca nu mai ai tu ura

   Chiar daca te dai de-a dura?

   Primesti o infuzie

   Ca-i doar o iluzie

   Niciodata n-a avut

   Baza,dar nu ai stiut

   Si ai luat-o tu de buna

   Urand si soare si luna

   Doar tie sa-ti mearga struna

   Si "uratii" dumitale 

   Sa fi stat in chin si-n jale

   Nefacand doua parale...

   Cand te uiti asa,atent

   Constient

   Vezi ca ura nici n-a fost si nici n-o fi decat numai in stihii,nalucire de iluzii sa te tina in confuzii ca astfel sa mai intarzii de a fi prezent,atent ,intr-un cuvant...constient.