autoreglare

cand cine-o fi te abordeaza
ramai tu treaza
si lasa-n grija altuia
felul de-a te intampina,
ci fii atenta;
esti prezenta?
si daca esti
nu mai esti in povesti
ci-n adevar.
nu mai iei in raspar
orice alt' data te tragea de par
ci chibzuiesti
cum sa gasesti
raspunsul cu coloana vertebrala
ce te-ajuta sa iesi din boala
din aiureala
si sminteala
si nu mai procedezi la nimereala,
ci poti,cu indrazneala,
sa te abtii
de la reactiile-stihii
si-atunci,sa stii,
n-ai sa mai fii
nicicand prin balarii,
ci in campii
florii
cu zambet de copii...

altii sa fulgere,sa tune...
fii in intelepciune,
nu prefacuta,ci pe bune
interpretand pe ale tale strune
melodioasa acceptare,si-ti poti spune:
fii atenta la tine cum raspunzi,
nu ai motiv sa te-ascunzi
sau sa dai vina pe oglinda
ca nu-i mai blanda,
cand iti arata chipul de sperietoare
ce ai fi vrut sa ti-l intoarca,floare.

deci tot ce ai
a face pentru dulce trai
este sa n-ai
impotrivire-n gand,sau grai,
sau gest,sau sentiment.
te-mpotrivesti,devii dement
si esti inconstient
nemaivazand ,fiind absent,
ca-ti dai de buna voie
cu piatra-n cap si intri in nevoie.

privind-simtind cu-ngaduinta
ti-e totul cu putinta.
recunoscand ca totul te serveste
dumnezeieste,
realizezi schimbare
prin autoreglare
si nicicum altcumva
si nici l-altcineva
decat in casa ta
si-asa ti-e cu putinta
sa iesi din suferinta.

nu arunca pisica in ograda altcuiva;te-am prins!;e-a ta !

Altarul

fluid ma locuiesc crescand
in trupul meu-altarul sfant
si fara gand
ma-ntind
in necuprins,
destins
de-mi vine sa imbratisez
pe toti
fie si distractivi,si chiar si tonti
ca nu mai poti
sa ii socoti
dupa ce fac
sunt pe pamant ca intr-un sac
in care jocuri joaca ne-ncetat
luindu-le mai deseori incrancenat
crezand ca nu-i a buna sa zambesti
si ca in sac ai sa gasesti
cea mai perfecta libertate
c-asa e scrisa in legalitate
sa se supuna sacului prea stramt
luind de unica doar viata pe pamant.
si cum sa poti a nu-i imbratisa
cand chiar imbratisarea ta
e cel ce esti
cel nevazut de ochii lor lumesti
si-n care se petrece totul
ce e creat
de-a lungul-latul si inalt!?

altarul tau de pe pamant
e trupul sfant
ce-ti tine in acest aranjament
de impletiri de energie-angajament
in a-ti fi casa efemera de serviciu
in care in lumina si in viciu
te joci de-a locuitul in uitare
pana ce suna goarn-a desteptare
si-atunci,sfintit de propria-ti prezenta
iti face reverenta
si te cunoaste ca stapan
lasand alura de jupan
pe care a purtat-o mult prea mult
si-astfel primeste cerul in pamant
si-nvaluiti intr-un vesmant
cu un nou gand
extinsi in Cel Ce Sunt
gandesc cu cer si cu pamant
in chipul sfant
cel sinplu,suplu si profund
de care n-am avut habar
pana ce nu mi-am fost altar
si-o spun ACUM:
SUNT DUMNEZEU,CA ALTFEL NU AM CUM
SI-ASA E ORISICINE,ORISICUM,
chiar daca de mirare se opreste-n drum
ca chiar de sta,sau umbla tot mereu
ORICE EXISTA E ALTAR DE DUMNEZEU.

tun

eu tun si tunetul din tun e: spun tot acum ca nu mai am ce amana si-orcine-o vrea sa mai considere ca e prea mult,ca nu e cult,ca nu-i a buna si-i o dezmatare,l-anunt in gura mare ca nu-l obliga nimemenea sa dea crezare ,sau o atentie oricat de mica,de-i este frica de vreo pedeapsa nascocita de cei ce vor sa mocirlim,sa ne mintim,sa-ntepenim in chinurile nalucirilor de veacuri ,la care nu gasi-vom leacuri,de nu ne ridicam increzatori ca suntem dumnezei,nu muritori.putem,suntem pe punctul cel mai nimerit de cand aici am poposit sa intelegem ce traim,facandu-ne -o cu propria manuta si repetand ca o maimuta aceleasi mii minciuni ce ne-au fost date in mii de veacuri de doar strambatate,temandu-ne ca daca nu le repetam la nesfarsit...vai !,am gresit.ajunge !,inima-mi ma-mpunge sa ma dezbrac de toata-ncurcatura-tesatura de zdrente -penitente si sa ma bucur-shnur in orice clipa de viata ,privind cu-o alta fata spre tot ce a parut ca-i interzis,pretins a fi cerut de un stapan ce fuse nascocit pentru-a uita ca uitatura lui si-a ta-s UNA.nu-i lupta cea ce trebuie luptata,ci-i uitatura ce-a descatusata ce nu ingaduie sa fiu decat unicul fiu si eu ca si oricine este viu.si doar asa ,nelupta va invinge far-a impinge ,ci deschizand spre culmile marete de traire o viata fara amagire si careia nu-i poate fi nimic impotrivire,ca-i precum te postezi tu in traire nevrand sa schimbi dup-al tau plac...vreun drac,ci stiind chiar cu siguranta ca ce-a fost drac n-are nici o uzanta-n aceasta eleganta de a trai fara a chinui,ci doar a chiui de cea mai vie desfatare a mult mai multului cel mare ,cea care esti si n-ai cum sa nu fii acum si-n varii vesnicii si bucurandu-te de bucurii ce sunt mereu ,la greu,ascunse-n orice fapt,oricat s-ar zice ca-i inapt ,ca dand iluzia deoparte,de VIATA tu ai parte...in eternitate ,deci,in sfarsit tu ai parte de tine ca tu esti VIATA ,tu esti dumnezeu,mereu,si nu-i nici bine si nici rau si,uff !,rahat !,s-o spui e-un adevar, nu un pacat,dar daca nu-l traiesti ramai tot in ..... .

copie

intr-un vis fulgerator,eram intr-o aula enorma,plina cu persoane ce compuneau poezii,iar in dreapta mea era asezat Horia Turcanu,implicat in aceeasi activitate.primul impuls cand reveneam din vis a fost sa iau pixul si hartia de langa pat si sa scriu ce scrisesem pe foaie in banca din aula.chiar m-am surprins de cateva ori tragand cu ochiul spre "hartia" din vis,privind spre perna.ceea ce urmeaza era scris pe ea:

la baza craniului ce sunt ,
si-n cer si pe pamant,
ma scarpina un cant ,
razand
cu orice gand
nastrusnic,sau plapand
si devenind,razand ,
la baza craniului un vant
arzand
si racorind
si bucurand
cer si pamant
ce sunt.

Este adevarat ca la baza craniului meu ,in ultimul timp,este santier,dar darul primit in aceasta experienta este "modalitatea" de intoarcere in realitatile vizitate in vis,din starea de veghe,constient si la alegere.

n

n-a noptii virtute razletita-n tumulturi de vise-regat,m-am dezmierdat cu trairi "ireale" numite de minte,dar gustul de simturi profunde ,descrise neunde,nu-mi lasa parelnicul gand sa il nege,ca merge cu mult mai adanc ca atunci,cand hoinaream vai si lunci,cautand un ceva ce-ar suna mai altfel decat simte un ea si un el.crescandul navalnic al latului-lung si inalt il ajung fara salt,ci-s si latul si lungul si-naltul cel nalt si lungit si latit prin simtit,iar in totul acest deslusit,de ne-nchipuit pana nu e simtit,ma traiesc inmiit de cat am trait de cand m-am zamislit si asta-i,asa deodata,tot,tot ce-a fost vreodata,indiferent de cum si ce fel ,starnind doar zambet-stapan de creator ce s-a jucat de-a jucator in fel si chip uluitor-ametitor-rascolitor-si-ros-de-dor uitand ca-i creator.surasul ce mangaie-acum l-opreste din drum,un drum de cautari in zari si simte-n nari miros de EL fiind statornic orisicand si-n nari,si-n zari,si-n vant...EU SUNT trait acum si pe pamant nu-n vis,ci chiar aievea CEL CE SUNT,topind baraju-nchipuit dintre pamant si cer intr-un ...mister numit de adormiti,dar nemister,ci-obisnuit, de cei treziti din visul cel de joc de creator si deveniti...nimicul cel atotcuprinzator de viata ce-i gata de joaca MAREATA AVAND BUCURIA PE FATA.

Lung fu drumul

in stanca scormonind faptuitorul


cu stanca s-a luptat,el,luptatorul


crezand ca-n stanca-i drumul ce-l va duce


la o rascruce


din care lumea sa i se deschida,


sa se destinda,


sa nu se plimbe doar pin tinda,


dar obosind


caznind,


pica pe dara de tunel sapat


si fiindca deznadejdea l-a impresurat,


desi muncitul trup ii fuse ingropat,


el deznadejdea si-a carat


in locul cel dezancarnat,


unde a reflectat


ca n-a realizat


strapungerea de stanca


la care inca


considera ca are de sapat


si-si ia iar start


spre cariera cea stancoasa


si sapa,sapa iar pan' cea cu coasa


vazandu-l iar sleit si deznadajduit


in propriul labirint inlantuit


il scapa iar de acest chin...


dar cand se uita inapoi
si vede ca-n nevoi
a tot catat si rascolit
un gand i s-a ivit !...


nu-i chip sa fac minuni
decat sa-mi creasca maini,
dar cum in forma din abis
esti cantr-un vis,
nu am alta scapare
decat sa-mi iau chiar si picioare
sa ma intorc in incarnare.
numai aicea pe Pamant
poti deveni sfant
daca ai stat,te-ai ascultat,
si ti-ai adus aminte ca de fapt
TU esti chiar apt
sa stii ca nu exista moarte
ca poti sa ai tu parte
numai de viata
si nu de cea ...pe ata,
ci chiar TRAIND
si cand o vezi venind
pe cea cu coasa poposind
uita-te fix la ea ca sa observi
ca-si intra chiar in nervi
cand te-o vedea ca te distrezi
ca topai si dansezi
insa pe ea nici nu o vezi
ca este doar o nalucire,
o umbra de inchipuire
ce a nascut-o frica picurata
de veacuri-veacuri tot carata...

deci stii acum
oprindu-te din drum
ca daca nu stopezi tu chinul
n-o face-o nici vecinul,

nici popa ,nici tot cinul,
ci numai tu te hotarasti
sa schimbi macazul si sa tot zambesti
la tot ce-ai plans si-ai suferit,
si-autunci te poti numi dezmeticit,
sau,dupa altii,un trezit,ce e-mplinit
nu se mai teme de iubit
ci da iubirii tot elanul
si nu mai da cu banul,
ci rade si danseaza ori cu cine
vine
si-i iese-n cale
in deal sau vale
si...pe-alceva...nu da doua parale.
CA VIATA-I VIATA S-O TRAIESTI,
NU S-O MUNCESTI,
S-O CHINUI,
S-O BOCESTI
CI MAI PRESUS DE TOATE... SA TE IUBESTI.



Era o postare neterminata,dar asta nu inseamna ca se termina vreodata...postarea,ci supararea cu care viata ti-o muncesti si-ncepi sa o TRAIESTI !!!

Joc

un joc de doi in unu
intrupati
si nu ca frati,
ci integrati
-ntr-o singura suflare
dezmierdati
facand un UNU
infinit,
nemarginit
sensibil la a lui simtire
in care TOTUL se revarsa...
si e simtit intr-un alt fel...
decat o fac o EA si-un EL
prea plin,prea tandru,prea dezmierdator
pentr-a putea trai doar cu-a lui dor...

si,deci stapan stapanitor al propriului regat
in tine zamislit nemasurat,
te locuiesti
in simplitatea simplitatii
si te traiesti
dand trai divinitatii
ce-i intrupat ACUM in OMUL LIBERTATII.

si nu-i facut un joc de doi sa fie,
ci-i o unire pentru vesnicie,
intre iluzie si dez-
la miez.