Acceptare

   Acceptare este "piatra filozofala" cautata de-a lungul mileniilor: cea care  face posibila alchimia.Desi cautatorii ,cei mai multi dintre ei,credeau ca aceasta este cu adevarat o piatra pretioasa fizica,cei autentici care si-au ascultat glasul intuitiei au realizat faptul ca nu a fost vorba nicidecum de ceva material.Din acest motiv nematerial ,cei ce nu intelegeau au catalogat ca "secrete" pe unele dintre societatile (colectivitatile) de maestri autentici care nu aveau cum sa-i faca sa inteleaga pe cei axati pe materialitate ca "secretul" nu mai e secret doar atunci cand practicantul se regaseste pe el insusi in interiorul lui.Regasirea celui care esti cu adevarat nu poate fi transpusa in cuvinte,ci doar traita profund in tine,intr-un fel nedescriptibil,de aceea i s-a mai spus si  Indefinibilul,Nedefinitul.Pentru cei ce n-au gustat macar pentru o clipa aceasta traire,nu  poti gasi nici un cuvant de a i-o prezenta.Cei care au regasit-o,nu discuta,pentru ca nu au nici un termen de comparatie cu vreun sentiment omenesc si, deci, nu au cuvinte adecvate.

   Nu ramane decat sa-i accepte pe toti asa cum sunt acum cu nivelul de perceptie la care-au ajuns stiind ca ,oricum,trairea adevarului care sunt le este data oricum ar fi:de aceea au ales trairea in fizicalitate,chiar daca au uitat ca au ales constient sa traiasca inconstienta.

   Simplu (care nu e de loc simplu) fapt ca din postura de Divinitate (ramasa neatinsa in interior) au ales jocul de a trai in materie cu enormul sacrificiu de a uita cine sunt,ii  prezinta pe toti,dar absolut pe toti oamenii ca mari creatori,curajosi si cu o infinita iubire pentru Divinitatea care sunt, a carei cunoaste au largit-o prin gestul lor.Cu totii isi amintesc treptat de "unde" au plecat ,incheind cercul experientei Pamant;altfel nu se poate.Atunci,cum sa-i condamni?.Cum sa fii nemultumit de felul in care aleg sa-si aminteasca de adevarata lor "statura"?Fiecare are drumul sau,care duce spre REAL.ASTA AU CAUTAT !Usurarea eforturilor,catalizatorul care descalceste toate hatisurile, ca un balsam ce face firul de par unduios si placut la atingere, este ACCEPTAREA,"substanta " miraculoasa care produce MAREA ALCHIMIE,PIATRA FILOZOFALA.

   Acceptand totul asa cum este,oricum ar fi,Lucica.

Protectie spirituala ?...misiune inalta?...serviciu catre altii ?...

   Toate aceste inventii ale mintii,influente ale dogmelor,neantelegerea singurei "indatoriri" pe care o ai doar fata de tine:de a-ti trai profunzimea ,divinul care esti in interiorul propriu (singurul "loc" in care regasesti bucuria)...fac din cautatorii ilumionarii niste tematori.Se tem de ceea ce ar putea sa-i atace si...prin "legea atractiei" aduc atacuri catre ei,pentru ca le-au creat prin inconstienta de a le energiza ,refuzandu-le...se tem ca nu-si vor indeplini "misiunea",reminiscenta dogmatica a inconstientei ca suntem aici sa-i servim pe altii,dar din aceasta energie creata in jurul nostru de nesiguranta ca i-am servi cum trebuie,nu-i servim decat cu...nesiguranta.Nu poti darui decat ceea ce traiesti prin sentimentele tale.De la nivelul de frustrare,frica de atacuri impotriva carora e necesar sa ne protejam,frica de a nu fi suficienti de buni pentru indeplinirea "misiunii'...nu se poate darui altceva,decat ACESTE FRICI SI FRUSTRARI.Cine traieste cu sentimentul ca e aici sa traiasca pentru altii pe care sa-i "salveze",are grija exteriorului si-si lasa propriul interior nelocuit.Ramane gaunos,golit de continut (asa cum a trait omul de milioane de ani) si ,oricat ar vrea,nu are ce da,amagindu-se doar ca este un "lucrator in lumina","un spiritual",dar...el lucreaza in gol,in van,de-a surda si,apoi se mai intreaba de ce  simte nemultumire,singuratate,inconfort,neamplinire.

   Singurul "loc" din care poti fi intr-adevar folositor semenilor este profund in interiorul tau si...numai dupa ce ti-ai redescoperit PROFUNZIMEA,REALUL,ADEVARUL CARE ESTI,dar la care omul nu poate ajunge daca il roade grija de altii.Traindu-ti "necunoscutul" din tine (traire ce nu poate fi descrisa,ci doar simtita),acea simtire se raspandeste prin invizibil catre toti semenii si acesta  fiind  BUCURIA DIVINA,expansiunea ei poate atinge si pe cei ce aleg sa-si intoarca privirile spre interior, insa inca nu "se prinsesera" de unde sa inceapa.

   Increderea in tine insuti,incredere daruieste,acceptarea si onorarea tuturor asa cum sunt,acceptare si onorare daruieste,pacea si linistea intelepciunii traita in interiorul tau,pace si intelepciune daruieste,dar...tot la fel,grija de a ne proteja,ingrijorare daruieaste.Sentimentul ca cineva este mai neputincios si trebuie sa-l salvez,neputinta daruieste,neancrederea ca nu-mi ating menirea pentru care sunt aici,neancredere daruieste,acordarea creditului altora care vor a se da mai merituosi decat tine, jucand teatrul  comunicatorilor cu "entitati  de lumina"(pe care ii poti depista prin propriul discernamant  cat de "inalt spirituali" sunt) ,neancredere in propriul sine daruieste,venerare a unei goliciuni mincinoase care ,din orgoliu si pentru hranirea acestuia  joaca teatrul "alesului"...plecaciune si supunere ,diminuarea propriilor abilitati daruieste.

   Toate aceste rataciri...ratacire daruiesc.SINGURUL FEL IN CARE POTI INDEPLINI TOATE ACESTE  DEZIDERATE PE CARE LE SIMTI CA AI VENIT SA LE INDEPLINESTI ESTE  SA TRAIESTI IN INTERIORUL TAU,LOCUINDU-TI CORPUL,IN ACUM (scapand de trairea timpului psihologic,trecut si viitor,care exista doar in gandurile tale),ACCEPTAND PE ORICINE SI ORICE ASA CUM ESTE,ORICUM AR FI,NEDORIND SA SCHIMBI PE NIMENI SI NIMIC,DECAT PE TINE INSUTI (prin permiterea divinului sa lucreze in tine,fara a-i indica tu cum,Sinele tau Divin stiind ce ti se potriveste,dupa ce faci alegerea).Aminteste-ti si povata din scripturi; "cauta sa locuiesti mai intai imparatia cerurilor si toate ti se vor da pe deasupra,cu varf si indesat" si nu uita ca "imparatia cerurilor este IN VOI"...LOCUIESTE-O !!! Numai locuind-o ai posibilitatea sa fii  magicianul ce ai visat a fi,maestrul autentic,care nu mai foloseste metodele,ritualurile vechii energii ci...simte cum sa permita intuitiei,vocea divinului,sa se exprime prin el.ORIUNDE  IN ALTA PARTE AR INCEPE ACEST PROCES,NU ARE SORTI DE IZBANDA,DECAT DIN INTERIORUL PROPRIU,IMPREGNAT CU INCREDERE.

   Esti propriul invatator,propriul guru,propriul preot,propriul canal de comunicare.Universul ne priveste,ne sustine si merge exact in ritmul nostru,nu se ocupa cu a ne da ordine,indicatii.Noi suntem pionierii si cine mai crede ca trebuie sa se prosterneze in fata altcuiva NU ARE INCREDERE IN EL INSUSI,ingredientul de netagaduit al trairii divine.

   Protectia TU ESTI,misiunea TU ESTI,serviciul catre altii,TU ESTI ,prin ceea ce esti,nu neaparat prin ceea ce faci,CEL CE ESTI  IMPREGNAND PERMANENT TOT 'FACUTUL".

   ESTI CONSTIINTA IN CARE SE DESFASOARA CONTINUTUL VIETII.

Esti creatorul realitatii proprii

   Absolut tot ce experimentezi  este creatia ta.Iti place,nu-ti place,iti produce bucurie sau tristete,frustrare sau implinire...numai si numai tu esti creatorul.Ai spune ca ,intr-o anumita imprejurare altcineva a creat o desfasurare a unei actiuni de care tu n-ai avut habar,dar nu e asa.Atata timp cat tu te afli la un moment dat in mijlocul acelei desfasurari,sau colateral doar ca privitor,in ceea ce te priveste,este creatia ta si este exact asa cum ai deja energii in interiorul tau cu care sa rezoneze.Daca esti martorul unei altercatii,sa spunem,desi nu participant direct ca parte a conflictului,aceasta altercatie iti vorbeste,de fapt, de starea  echilibrului din tine,care are exact aceeasi trasatura dominanta.Multi ar motiva participarea involuntara ca martor printr-o coincidenta,dar nimic nu e intamplator.Echilibrat fiind,astfel de evenimente nici n-ar iesi nicicand in calea ta.SINELE te-ar purta pe alte carari,ferindu-te de a da nas in nas cu astfel de situatii.De aceea cel ce este in echilibru inauntrul lui propriu,atrage doar situatii echilibrate.Suntem ca un magnet,dar spre deosebire de dualitate,in care contrariile se atrag,in fiinta energia se completeaza cu energie de acelasi fel ("cine se aseamana,se aduna")   

   Cu adevarat este o reala eliberare sa stii ca nimeni si nimic nu poate sa-ti provoace neplaceri,daca-ti creezi realitatea bucuriei.Pana la astfel de realitate in totalitatea sa,in cazul ca doar credem ca asa este,intalnim din cand in cand,sau chiar participam la evenimente care ne atentioneaza ca mai avem ceva de surubarit la creatia proprie pentru a ne-o face asa  incat sa experimentam bucurie,libertate,acceptare.Ceea ce nu acceptam la noi insine,sau la altii ,cand am ales sa traim in bucurie (si sunt niste pasi de facut pe drumul acesta,eliberand bagajele inutile,fara regret...) tot iese in calea noastra atentionandu-ne,pana-i gasim rezolvarea.

   Nu mai poti da vina pe nimeni,dar nici pe tine,ci iti multumesti ca stii ca-ti sta in puteri sa redresezi totul.Si cum sa nu fie cu atat mai usor,cu cat stii ca numai tu esti cel ce rezolva,fara dificultatile inerente de a lamuri pe altcineva cum si in ce mod s-o faca?!

   Mai simplu de atat nici nu se poate.

Acum,non-timp,prezent

   In pantecul creatiei din tine,cand orice miscare se opreste,fie a materiei,sau a gandului  exista un "loc" extraexpansiont al divinului-observator a toata miscarea,intretesut tacut in orice inseamna creatie.E ACUM-ul,NON-TIMPUL,PREZENTUL  sau...EU SUNT CEL CE SUNT.E punctul de plecare,de nastere,uterul creatiei,e ADEVARUL CARE ESTI,ETERNUL,INFINITUL,VIATA.Orice altceva,care se naste din,traieste in si se reintoarce in, e efemer,apare si dispare.Tot ce apare si dispare nu esti TU.TU esti constiinta din care apare,in care se desfasoara si in care se topeste ...tot ce apare si dispare,tot efemerul.

   Momentul divin,acum-ul e singurul  "birou oval" al constiintei constiente de ea insasi prin tine.

   Este etern acelasi in tine,cu tine,prin tine,indefinibil,indestructibil,invizibil dar....care face posibilla orice definitie,orice structura ,orice imagine ,CREATIA,pe care-o contempla prin ochii tai AICI.

   Tu esti acesta !

Bucuria si fericirea

   Doua notiuni,care la prima vedere, par a numi aceeasi simtire,dar ele sunt diferite ca profunzime si ca "origine".Fericire este o desfatare produsa de circumstantele exterioare,are,deci,o cauza,pe cand bucuria este in interiorul fiintei,este o stare de a fi neprovocata.Ea este.Singura posibilitate de a fi traita este s-o descoperi.Te asteapta dintotdeauna inauntrul propriu,blanda,linistita si ,spre deosebire de fericire,ea nu face zgomot.Nu are nevoie de aprobare,de validare si nu ia in seama dezaprobarile,sau invalidarile.Odata ce ai gustat-o,lasi in urma orice preocupare care altadata te facea fericit,pana reusesti sa ti-o faci "stilul tau de viata".Nefacand zgomot,bucuria ta nu este sesizata neaparat de cei din jur,ba chiar pot s-o catalogheze ca neplacuta lor pentru ca omul care este in cursul regasirii bucuriei proprii,este mai retras,mai interiorizat.Preocuparile lui il prezinta ca fiind altcineva,fata de ceea ce era inainte de a gusta din bucuria divina.Acceptand totul si pe toti asa cum sunt,pare,mai degraba dezinteresat,dar interesul propriu numai el si-l stie,mai ales cand inca nu are cui ii marturisi.Nimeni nu spune ca un alt semen de-al lui nu poate sa "se prinda " mai usor de felul in care poate accesa aceasta dimensiune a bucuriei divine,inegalabila,dar nu-l poate ajuta,pentru ca pentru aceasta nu exista o reteta.Procesul este individual,unic pentru fiecare si extrem,extrem de incitant,incat nu te abati de la aceasta cale pentru nimic in lume,indiferent de parerea altora,indiferent de neancrederea altora,indiferent de judecatile si catalogarile altora.Pentru un astfel de om,nimic nu este gresit referitor la actiunile si faptele celor din jur,nimic nu-l atinge,ca in vechiul mod (de a se simti jignit,neapreciat....),si nimic din ce a facut el insusi,nu mai este  autoapreciat ca fiind neadecvat.Toate aceste vechi lupte si disconforturi sunt privite ca simple si stupide jocuri carora nu are de ce sa le mai acorde vreo cantitate de energie.

   Extrem de via bucurie ,fara cauza,traita in putinele (la inceput) clipe de dumnezeire,ca asta este ceea ce intalnesti profund in interiorul tau care se manifesta ca bucurie,face sa paleasca orice pretentie a cuiva asupra programarii experientei tale de viata,imbufnariele,intristarile ,sau supararile,dintre cele mai drastice ale altora,le vezi usor ca neantelegeri din partea lor a caii tale si le abandonezi fara nici o judecata.Stii ca si ei au drumul lor si mai stii ca in momentul potrivit ,vor gasi acea bucurie,singura care aduce adevarata acceptare.Preferi  raspunsuri directe si sincere la intrebarile altora,chiar daca ,dezgolite de micul teatru al menajamentelor,pot rani.Justetea ,claritatea a ceea ce ai de spus er fi invaluita in ambalaje "rozalii" si nu te mai simti implinit trucand de dragul de a te prezenta asa cum nu esti.Esti direct,clar,drept ...ca asa simti ca esti in acord cu ceea ce te implineste,asa te simti curat,natural,simplu.

   Bucuria reala despre care vorbesc si despre care nu pot fi rostite cuvinte care s-o cuprinda este chiar Divinul care esti imbratisandu-te din interior,intr-un mod indescriptibil,simtit ca o zumzaiala-gadilatura molcoma si blanda ,tandra ,iubitoare si grijulie care mangaie orice celula a corpului tau pe dinauntru.Nu suporta nici un gen de comparatie cu fericirea omeneasca cauzata de diferiti factori externi,efemera (cand cauza dispare,dispare si starea de fericire).Bucuria interioara este eterna,ea este in permanenta, o avem doar de constientizat si apoi de trait si este cu totul si cu totul altceva decat si-ar putea inchipui omul.De aceea,dupa ce ai gustat-o,nimic nu te mai poate intoarce din calea  spre a o locui.Acum inteleg de ce entitati din alte dimensiuni transmiteu ca oricat de multa fericire ar experimenta omul pe Pamant,de la ei se vede tot ca chin si jale,ei cunoscand si traind bucuria reala si indeamna in permanenta la trezirea omului la adevarata lui natura,aceea de Dumnezeu in corp uman traindu-si bucuria divina.ESTE TRAIREA IN ACUM,IN NONTIMP, CHIAR AICI PRINTRE CEI CE TRAIESC IN TIMP,ESTE PASIUNEA VIETII DISPONIBILA ORICUI SI DE CARE ,NUMAI CURATANDU-TE DE  ORICE FEL DE RESPONSABILITATE PENTRU ALTII,POTI BENEFICIA, CACI NUMAI ASA  POTI DEVENI COMPLET RESPONSABIL  PENTRU VIATA CARE ESTI.

   

Prietenie

"Prietenul,la nevoie se cunoaste" este o perla a intelepciunii populare,care nu inseamna ca il folosesti pe acesta doar pentru a-ti rezolva niste nevoi pe care le simti,ci mai degraba,il consideri o persoana de nadejde la care poti apela cu incredere cand te intereseaza un subiect,un obiect si stii ca a ti-l oferi nu-i este o greutate.Acest gest nu-l faci de obicei catre un necunoscut,ci catre un prieten,stiind ca acesta nu ia gestul tau de a apela la el ca pe o necuviinta ci intelege ,fara pretentii ,cererea ta  ,pe care o poate satisface ,daca-i sta in putinta si o poate refuza,daca nu-i sta in putinta,fara nici cea mai mica suparare de o parte ,sau de alta,ci lucrurile sunt luate asa cum sunt.

   In cazul in care se strecoara interpretari conceptuale,indiferent de care parte ar veni:de la cel ce cere,sau de la cel ce ofera,atunci relatia nu e pur de prietenie,ci unul pentru altul constituie subiect de analiza,in care se cauta "hibe" celuilalt,conform cu sistemul de credinte ale celui care analizeaza,conform cu sabloanele in care ar trebui sa se incadreze celalalt.Aceste sabloane sunt creatia personala (sau insusita din constiinta de masa),potrivit carora omul trebuie sa urmeze ,in conduita lui,neaparat niste pasi prestabiliti pentru a fi acceptat.   

   Daca doi oameni se considera prieteni,asta nu inseamna ca ei nu au libertatea de a alege ceva personal, individual,deoarece sunt doua fiinte distincte care fiecare in parte are, spre bucuria personala,pasiuni,inclinatii ,trairi,sentimente proprii si numai respectarea lor reciproca mentine prietenia.Intr-o prietenie nu poate fi vorba de obligatii,restrictii in ceea ce priveste alegerile individuale.Prietenia nu o ai ca sa ai cu cine-ti pierde timpul,ci pentru a te implini in armonie si cand unul dintre prieteni nu-si mai gaseste implinirea in cadrul grupului,este liber sa se retraga,fara judecata rauvoitoare de o parte,sau de alta.Acceptarea fiecaruia asa cum este,cum face si cum se comporta da mai putina bataie de cap decat analizele comortamentale ,reinterpretand retroactiv faptele comise de el si scormonind dupa descoperire motivelor de incriminare.Tinand cont ca traim vremuri in care energia se misca cu o viteza fara precedent,ne abtinem de a ne mai da cu parerea despre miscare unuia,sau a altuia ci suntem atenti la miscarea proprie.E singura de care suntem responsabili,pe care o stapanim si in care putem interveni.Daca ne "fura imaginea" si ne preocupa miscarea altora,a noastra ramane fara stapan.Responsabilitatea fiecaruia este fata de el insusi,astfel,fiecare avand in atentie propria-i responsabilitate,putem avea o lume responsabila.In cazul in care consideram ca suntem responsabili INTAI pentru altii si apoi pentru noi,procesul este inceput DE AFARA si nu are sorti de izbanda,pentru ca numai si numai DIN INTERIOR  se expansioneaza ENERGIA NOUA,ducand cu ea intr-o curgere lina  spre exterior ceea ce realizezi constient in interior.

   Actualmente,e singura preocupare  care-mi aduna prieteni.

   "Cine se aseamana,se aduna",conform preocuparilor. 

Punctul de vedere

Constiinta fiecaruia o constituie punctul sau de vedere asupra lumii,fenomenelor,conceptelor,intr-un cuvant asupra creatiei.Acesta este unicitatea fiecarui individ,pe care numai el si-a construit-o si pe care nimeni si nimic nu o poate schimba,decat el insusi.Credinta ca altcineva ar putea opera asupra punctului de vedere al altcuiva nu este justificata,pentru ca numai persoana in cauza poate s-o faca,daca alege.Faptul de a alege,este personal si,prin urmare tot cel ce alege opereaza asupra punctului de vedere personal.Neantelegerile acestei suveranitati (probata stiintific prin fizica coantica,sau fizica divina,cum i se mai spune),a dus si duce la imixtiuni in realitatea altei persoane,realitate ce este creata de fapt numai si numai de catre persoana in cauza.Realizarea  desfasurarii acestui proces strict personal,ajuta omul ajuns la aceasta constiinta sa nu mai judece,sa nu mai vrea sa se impuna cu forta in viata altcuiva,sa nu mai controleze,sa aiba COMPASIUNE .Compasiunea, fiind o expresie a acceptarii si intelegerii realitatii oricarui individ (si a ta personala) ca este asa cum si-o creaza,indiferent ce forma imbraca (aducatoare de bucurii sau suferinte),este ingredientul cladirii unei lumi noi a ACCEPTARII oricui asa cum este.Aceasta acceptare largita ,permanenta si existenta in fiecare inseamna PACEA LUMII.

   Punctul de vedere personal,constiinta individului,se schimba permanent,prin alegere proprie,mergand spre profunzimea intelegerii de sine in aceste vremuri in care multi semeni de-ai nostri  si-au regasit dimensiunea DIVINULUI DIN EI."Informatia",indiferent de vointa persoanei,despre sentimentele de nedescris ale trairilor unor simturi divine,experimentate de cei care si-au regasit dimensiunea divinului,se transmite prin partea nevazuta ochilor fizici,prin invizibil,in toata masa energetica a omenirii (si nu numai).Cresterea numarului celor care experimenteaza astfel de intelepciuni si constientizari,punandu-le in practica in  experienta lor de viata,depinde numai si numai de fiecare in parte,prin el,pentru el si cu el,daca ALEGE.NIMENI NU POATE FACE LUCRAREA PENTRU ALTCINEVA.

   Daca fiecare individ in parte si-ar aduce compasiunea in realitatea proprie (iubirea de sine,intelegerea,fara judecati conceptuale...) am vedea o lume a iubirii,a intelegerii,a pacii.Amintind un text biblic "nu veti putea atinge imparatia cerurilor,DACA NU VA VETI NASTE INCA O DATA IN ACEST CORP",revenim la cele spuse pana acum.Nimeni nu va putea opera aceasta o a doua nastere in corpul tau,decat tu insuti. E PUNCTUL TAU DE VEDERE .In ceea ce ma priveste...am punctul meu de vedere,constiinta proprie care urmeaza ghidarea propriei calauze interne,sufletul meu.Punctul meu de vedere nu este superior celui al tau,dar este unic,este ceea ce ne diferentiaza ,asa formam unitatea in diversitate.

   Ai incredere in punctul tau de vedere si permite oricui sa-si aiba propriul punct de vedere.In interiorul punctului tau de vedere numai tu poti opera,ducandu-l la profunzimi inimaginabile,daca esti constient.