Amintiri din anul 2030

Bunicul unui baietel de vreo 10 anisori este renumit pentru povestile pline de umor pe care i le spune nepotului,iar acesta este fascinat de absurdul ce reiese din povesti ,in ceea ce priveste viata pe care eroii isi inchipuiau ca o traiau.El,nepotul,nu putea sa-si imagineze cum un om ar fi putut sa se vada ca fiind numai corpul fizic,cum ar fi putut sa-si confectioneze fel de fel de unelte de tortura pentru el insusi si sa se creada cu atat mai merituos,cu cat reusea sa se tortureze mai avan .
-Omul,inainte de a fi in corp,pe Pamant,si-a creat un vis,visul carnii,apoi a intrat in el prefacandu-se ca este visul.Pentru aceasta indrazneata experienta ,a trebuit sa uite cine ESTE si uitarea s-a tot adancit.
-Si cum a facut asta?A uitat si ca este Iubire?
-Da,chiar isi inchipuia ca Iubirea este ceva pe care-l poti lua,sau da,sau trimite altuia.
-Ha,ha,ha!E ca si cum un locuitor al oceanului ar trimite colete cu apa altui locuitor din ocean. Inseamna ca ei nici nu-si dadeau seama ca comunica permanent?
-Nu,doar atunci cand foloseau niste instrumente exterioare,care au avut o varietate de forme,cel mai performant fiind Internetul.
-Ce era internetul?
-Un aparat a carui activitate aducea cumva informatiile (scrise sau in imagini sau facilita legaturi prin voce).
-A!,cam asa cum putem acum conecta direct ,prin alegere .Dar noi nici nu avem nevoie de cuvinte scrise,sau rostite ca ...avem simtirea.Ei nu simteau?
-Simteau,dar numai ceea ce le dictau emotiile ,care erau declansate de ganduri,care la randul lor se legau de ceea ce experimentasera in trecut.
-Cum,bunicule,trecutul doar nu mai exista decat ca intelepciune .
-Erau asa de inventivi in a-si crea suferinta,incat retraiau iar si iar trecutul si-si cladeau viitorul din franturi ale trecutului urmand sa-l retraiasca ...
-Erau cu spatele la ei?Nu priveau in ACUM ?
-Mult timp n-au facut-o,dar in adancul lor ceva tanjea ...
-Ei insisi .
-Da,si au inceput sa-si reaminteasca in primul rand ca traiesc un vis si apoi, ca ei sunt creatorii visului.Datorita reamintirii lor,tu poti trai altceva.
-Imi multumesc ca am ales sa vin in corp atunci cand nu mai sunt in postura de a crede ca sunt doar corpul,dar aventura celor ce s-au prefacut ca sunt doar corpuri e fascinanta si o pot accesa oricand din banca de date ale creatiei,din arhivele ei.Admir fabuloasa creatie a spiritelor celor mai curajoase si mai imaginative.Si,cand ma gandesc ca tot ele erau cele care ma familiarizau in alte dimensiuni cu ceea ce inseamna viata in corp de materie si nici nu stiau ce mareti invatatori erau ! ACUM SI EI STIU CA SUNT.Buni,sa-mi mai povestesti si alte episoade si mai ales din experientele tale proprii.Imi place acest joc al Spiritului cu sacul in cap jucandu-se de-a baba oarba cu el insusi.Ce nostim !Ce incitant!Ce joc total!
Va urma.

Ce este BARFA ?

   Este o energie,care are ca punct de pornire relatarea unei actiuni a cuiva catre un altul,sau altii.De obicei actiunea respectiva ,conform celui ce a intreprins-o,nu ar fi trebuit relatata,era cumva "secreta".Alteori cel ce relateaza despre actiune,introduce in "poveste" unele impresii personale si este normal pentru ca el este acum creatorul ei.Cel despre care se face vorbire,deseori a fost apoi interpretat intr-un fel sau altul ,judecat, chiar pedepsit si totodata nemultumit de itorsatura pe care a luat-o intelegerea actiunii lui. Alaturi de barfa sta TRADAREA,o energie mult mai puternica in consecintele restrictive si in pedepsele aplicate pe care oamenii le-au indurat de nenumarate ori.

   Acestea ,impreuna,au format o rana adanca in constiinta umanitatii,dificil de vindecat chiar in vietile celor care au ales eliberarea sistemelor vechi de credinte la un anumit nivel.Spun "la un anumit nivel" pentru ca o alegere profund-autentica duce intr-adevar la schimbarea atitudinii fata de ceea ce e in exterior.

   Cu ce ar putea sa ma lezeze barfa cuiva,daca pentru mine nu conteaza ?Oricine are LIBERTATEA sa se exprime oricum despre mine ,sa traiasca emotiile pe care le alege vis-a-vis de mine,sunt creatiile lui si nu afecteaza cu nimic realitatea mea,decat daca eu vreau sa mi-o afecteze.Cand "ma scap" sa ma las afectata,ce se petrece ,de fapt?TRAIESC REALITATEA CREATA DE ALTII,ASTA INSEMNAND CA NU-MI IAU RESPONSABILITATEA CREATIILOR PROPRII (afectarea mea este numai creatia mea,dar o iau ca fiind a altora,invinuindu-i ) SI SUNT  VICTIMA.

   Victima nu poate fi decat umanul ,izolatul,separatul de propriul spirit,ratacitul in hatisurile sistemelor vechi de credinte,inconstientul care nu observa in chinurile emotiilor distructive ca-si este siesi dusman.In clipele de conexiune cu divinul launtric,acelasi om traieste sentimentul eliberarii de "demonii" ce-l indeamna cand e separat sa se zbata,sa se izbeasca,trantesca si isi da seama  ca numai GANDUL lui legat de EMOTII VECHI DE SUFERINTA  au fabricat acele trairi.In realitate,NU CONTEAZA !!!!! In trecut omul a fost torturat,judecat,blamat,ostracizat,izolat,inchis,privat de libertate in urma tradarilor si SUFERINTA adunata joaca si acum in realitatea lui din cand in cand,dar SI ATUNCI CA SI ACUM TOATA DESFASURAREA A FOST SI ESTE CREATIA LUI,NUMAI CA ACUM ARE POSIBILITATEA SA CONSTIENTIZEZE  SI...ASTFEL...SA SE ELIBEREZE.

   Poate cineva sa comenteze absolut orice in legatura cu mine!

   Poate sa barfeasca !Nu constituie "problema " mea ,ci a lui, ca el cheltuie energie pentru acest lucru,sau...si mai mult,se distreaza...!!! Nu are cum nimeni sa-mi diminuieze CEEA CE SUNT ! Poate fi diminuata doar iluzia personalitatii egotice fabricata din: orgolii,lipsa de stima de SINE,nevoia de recompensa,aprecierea dinafara,dreptate,justete...etc.,etc....care oricum e pe duca si doar ea este si cea care SUFERA,dar neatent fiind  iesi din UNITATE si traiesti impreuna (TU cel real si omenescul) DUREREA EMOTIONALA .

   Nu e de vina BARFA !!! Fiecare este creatorul propriei realitati si starea de victima este eradicata  doar atunci cand CREATORUL ISI IA RESPONSABILITATEA PROPRILOR CREATII CA STAPAN SI SUVERAN AL PROPRIULUI LUI REGAT.

   SI asa  constata ca TOTUL E PERFECT IN CREATIE,ACCEPTAND TOTUL ASA CUM ESTE,ORICUM AR FI si...nu...opunandu-se la ceea ce este.

   Nimeni nu poate deranja pe un altul ,inafara de situatia in care cel ce se simte deranjat a ales asta !!!

       Si asa este !

Expansiune

   In relatarea precedenta,luata de ineditul desfasurarii evenimentelor interioare,am omis marcarea unei manifestari socante ce se petrecea in interiorul capului.Este vorba despre o intepenire puternica a intregului cap,mai puternica in centrul sau,din mijlocul barbii si pana in crestet,trecand prin spatele nasului.A doua zi  acesta intepenire a fost si mai pregnanta,insotite de miscari destul de violente in cap,alternand cu influxuri de placere-bucurie.

   La cateva zile(2),deodata ,din piept,am simtit ceva placut extinzandu-se si,de aceasta data expansiunea s-a prezentat ca niciodata ca pana atunci.Insotita de o constientizare si o claritate a trairii UNIVERSULUI care sunt,am inteles multe notiuni care pana atunci erau doar concepte.

   Realitatea pe care o traim este strict personala,creata de noi insine in amanunt si numai de noi.Chiar fata de un alt om,nu putem sa sustinem ca-l cunoastem,ci este creatia noastra despre el,conform simturilor noastre,completand propriul nostru univers.El este,in acelasi timp cu totul altfel,dar in cele din urma,este ceea ce si tu esti,CONSTIINTA FARA FORMA,care ia o forma pentru manifestare in aceasta dimensiune,forma efemera,supusa aparitiei si disparitiei.Din om iti creezi un aspect al tau ,si,daca nu esti atent porti cu tine acea modalitate de raportare la el.

   Prin aceasta expansiune mi-am dat seama ce inseamna ca oamenii sunt fragmentati si cum,numai prin luarea in stapanire si a responsabilitatii propriei creatiia folosita la construirea propriului univers,ei pot deveni cu adevarat STAPANI si SUVERANI.Fragmentarea  este alcatuirea fiecaruia din diferite creatii ale altora,adunate in realitatea lui si pe care nu le observa ca nu sunt personale,ci le ia ca normalitate.Este vorba despre legi scrise si nescrise ,impuse ca strict necesare a fi respectate,pretentii avand ca baza o "poza" in societate,imitarea fara discernamant a altcuiva,datorita unor seductii ,repetarea spuselor si faptelor altora,pretins-importante etc.,etc.OBSERVAND atent propriul univers,iti dai seama ce iti apartine si ce este imitatie.Eliberand toate creatiile imprumutate,sistemele de credinte impuse,sau adoptate tacit dintr-un considerent iluzoriu,fiind foarte sincer cu tine insuti,constati ca,devii din ce in ce mai clar,curat,autentic.Adoptand doar ceea ce-ti serveste si ce e trecut prin constiinta proprie,nascut din constiinta proprie,devii UNITAR.Cioburile din care erai construit se faramiteaza si sunt indepartate,rand pe rand si poti "privi" atunci la realitatea ta ca fiind clara,curata PROPRIA creatie si traiesti sentimentul de STAPAN si SUVERAN.

   

   Oricum,ceea ce am scris sunt ......cuvinte.Trairea clara interioara a stapanirii asupra propriului "regat"este,pentru mine o experienta inedita,profunda,implinitoare,care-mi fortifica increderea .

   Am realizat ca singurul artizan al salturilor in constiinta este...CONSTIINTA.Nici un ritual,nici o practica sugerata de cineva,nici o regula nu aduce o astfel de experienta a expansiunii constiente,decat...CONSTIINTA.Am trait si traiesc in continuare CONSTIINTA CONSTIENTA DE EA INSASI care EU SUNT.

Experienta

Stiuta parca-ntr-un abis si banuita cu simturi nepamantene,neelucidate de omenesc,Experienta si-a facut aparitia pe neobservate,dar odata cu acesta aparitie ,un tumult de greutate impinsa de jos in sus a traversat corpul,central,insistand mai mult in zona capului,pe care l-a umflat pe dinauntru,absorbind ca-ntr-un vartej caruia nu putea sa i se impotriveasca nimic, senzatii de disconfort nascute dintr-o tendinta de oprire a "tavalugului" ce continua sa se miste rotindu-se sigur si insistent spre crestetul capului.Daca ,cumva ,toate simturile erau alertate nestiind la ce sa se astepte,traind o indescriptibila uimire ...pana sa aiba timp mintea sa ia o atitudine ,nestiind daca sa colaboreze,sau sa se impotriveasca,inevitabilul s-a produs....
Energetic ,capul s-a desfacut,despicatura se simtea largindu-se si tot ce se percepea anterior ca greu si dificil de impins s-a disipat printr-o bufnitura ce semana a fi indepartata,neviolenta,dar cu un recul in tot corpul pe care l-a facut sa se zguduie interior,moderat de puternic,iar ceea ce a urmat ...e dificil de descris.........Intr-o blandete ce cuprindea intreg corpul,o senzatie de bucurie jucausa ,alimentata parca de revarsari molcome ,cand caldute,cand racoroase, de tandrete sublima ...traiam sentimentul imbratisarii simtite in fiecare miime de milimetru de catre un ceva nefizic ...un ceva a carui atingere provoaca ...un zambet larg a fiecarei miime de milimetru din corp (corpuri ?),o expansiune gratioasa ,ca scufundata intr-o baie de bucurie divina,mult mai diafana(si-n acelasi timp mai profunda,implinitoare) decat cea simtita in mod curent.
"Impacare","Iubire simtita peste tot"...astfel reflectam si...fiind peste tot...asa am simtit (trait,experimentat) EU SUNT CEL CE SUNT.
Ravasitor , si uimitor,si incitant si...DIVIN.

Daca nu esti creator,esti victima

Oricine nu-si recunoaste calitatea de creator al propriei realitati,oricare ar fi ea,ramane sa se multumeasca cu calitatea de victima.Nimic din ceea ce se petrece in viata mea nu este meritul,sau "meritul" altcuiva.A-ti lua responsabilitatea inseamna a constientiza ca toate trairile,sentimentele,emotiile etc. sunt numai si numai creatiile celui ce le aduce in peisajul realitatii sale.Nu mai pot da vina pe nimeni,oricat ar parea de evident conform vechilor obisnuinte, de starea pe care o simt la un moment dat .Chiar daca mi se pare ca altul a creat circumstantele in care simt ceea ce simt...doar mi se pare pentru ca nu iau asupra mea responsabilitatea creatiei respective,hranindu-ma din aceeasi veche energie de a da vina pe altul,recunoscand,altfel spus,ca un altul dinafara mea este creator in propria-mi realitate.ACEASTA POSTURA ESTE DE VICTIMA.Victimizarea cauta implicit vinovati,stabiliti de mintea celui care eticheteaza astfel,in urma unei judecati pripite,ceea ce implica absenta ACCEPTARII a tot ce este ,oricum ar fi.Toate aceste "munci" interioare,cheltuitoare de energie,denota neiubire de Sine.
Asa ca,ma (va) iubesc,dar nu-mi pasa ! Imi savurez responsabilitatea de CREATOR al propriei realitati.

"CE FRUMOS !!!","CE MINUNAT !!!"sunt tot etichete

Aprecierea nu consta in exclamatii,rostite in virtutea obisnuintei,ci in intensitatea trairii interioare.Deseori sunt auzite laude emise de cei ce vor sa atraga atentia asupra trairilor lor.Trairile nu au nevoie de cuvinte,ba,cuvintele le vulgarizeaza,le stirbesc si mai fac si altceva :atrag atentia asupra "simtitorului" care simte prin cuvinte si ar vrea ca altii sa-i asculte parerea,ca eventual sa-l aprecieze pentru "elevatele" lui simtiri.
Chiar si o expunere profund-inteleapta a cuiva este deseori etichetata cu "frumoasa","buna","nemaipomenita" si daca intr-adevar exponentul a reusit sa atinga cele mai sensibile coarde ale sufletului ,invitand audienta la niveluri neumblate constient pana atunci,numai de laude nu are nevoie !
In aceste cazuri,fiindu-iatinsa FIINTA, in sensul real,omul se simte atat de plin,incat isi face bucuria de a savura profunzimea mesajului,fara a trancani.Ar fi o impietate.
Asa ca,fiind atent la emitatorii unor astfel de exclamatii,ca fin observator al intregii creatii,le cunosti stratul de profunzime atins deocamdata si stii cum sa-i abordezi ca invatator al constiintei.
Sa le explici aceste lucruri nu are rost pentru ca-ti vor replica imediat :"dar eu chiar din inima am spus ce-am spus".Nu chiar,nu tocmai !Inima nu foloseste cuvinte.Cuvintele,unelte ale unei alte unelte,mintea,sunt emise de la un alt nivel,nu al inimii.Nivelul inimii "vorbeste" prin tacere,pace...De aceea exista expresia :"mut de admiratie".
Lipsa prezentei interioare simtita si traita permanent,lasa "descoperita" entitatea si atunci CUVINTELE O FOLOSESC,cuvinte-repetitii care,talanga-balanga ,sunt rostite sa te afli in treaba ,sa nu taci ,sa-ti afisezi superioritatea simtirilor personale.Unde mai pui ca de multe ori,in situatii conjuncturale,astfel de cuvinte sunt rostite fara sinceritate,sa faca placerea celui ce-i sunt adresate.
Teatru ieftin!...Cand STAPANUL nu-i ACASA,cuvantul joaca pe masa,cand STAPANUL a sosit ,cuvantul a amutit si ...E TIMPUL DE TRAIT.

MESAGERII

   Mesajul meu,si-al tau,si-al tau...:

   "SI EU SUNT DUMNEZEU",

   Traieste doar traindu-l

   Si-mpartasindu-l  prin incorporare,

   Prin vie exprimare

   In VIATA ta aici pe Geea

   Nu altadata,nici dupa aceea,

   Ci chiar ACUM.

   Si-astfel,parfum

   Se raspandeste in trairi

   Si toate soaptele-s iubiri

   Launtrice,de nedescris ...

   De savurat ...Raiul promis...

   Si orizonturi tainice mijesc

   Si cresc,si cresc,

   Si  se preschimba-n maretii nemaiumblate

   De omul ce-a crezut ca-i mic,plin de pacate.

   TU,MESAGER,LE STII, LE POTI PE TOATE

   Le daruiesti traindu-le cu simplitate

   Si-atunci "cel mic" cunoaste ca se poate

   Si-ntai cu ne-ndrazneala,mai sfios,mai greu:

   Isi ia inima-n dinti:SI EU SUNT DUMNEZEU !

   

   Si rand pe rand se raspandeste

   Mesajul celui ce intr-adevar iubeste

   Pe tot Pamantul cunoscut

   Si-n cele ce-abia s-au nascut

   Mesaj trait

   Si daruit

   Nu povestit.

       Plecand de-ACASA l-ai purtat

       Si-ACUM c-ai meritat 

        ACASA-n tine s-a mutat

        TU esti ACASA,

        TU purtatul,

         TU meritatul,

         TU mutatul

         ESTI TOT CE ESTI

         (Nu-ti spun povesti)

         Si tie,tie,tie...iti aduc mesajul meu :

         SI TU ESTI DUMNEZEU !