Expansiune

   In relatarea precedenta,luata de ineditul desfasurarii evenimentelor interioare,am omis marcarea unei manifestari socante ce se petrecea in interiorul capului.Este vorba despre o intepenire puternica a intregului cap,mai puternica in centrul sau,din mijlocul barbii si pana in crestet,trecand prin spatele nasului.A doua zi  acesta intepenire a fost si mai pregnanta,insotite de miscari destul de violente in cap,alternand cu influxuri de placere-bucurie.

   La cateva zile(2),deodata ,din piept,am simtit ceva placut extinzandu-se si,de aceasta data expansiunea s-a prezentat ca niciodata ca pana atunci.Insotita de o constientizare si o claritate a trairii UNIVERSULUI care sunt,am inteles multe notiuni care pana atunci erau doar concepte.

   Realitatea pe care o traim este strict personala,creata de noi insine in amanunt si numai de noi.Chiar fata de un alt om,nu putem sa sustinem ca-l cunoastem,ci este creatia noastra despre el,conform simturilor noastre,completand propriul nostru univers.El este,in acelasi timp cu totul altfel,dar in cele din urma,este ceea ce si tu esti,CONSTIINTA FARA FORMA,care ia o forma pentru manifestare in aceasta dimensiune,forma efemera,supusa aparitiei si disparitiei.Din om iti creezi un aspect al tau ,si,daca nu esti atent porti cu tine acea modalitate de raportare la el.

   Prin aceasta expansiune mi-am dat seama ce inseamna ca oamenii sunt fragmentati si cum,numai prin luarea in stapanire si a responsabilitatii propriei creatiia folosita la construirea propriului univers,ei pot deveni cu adevarat STAPANI si SUVERANI.Fragmentarea  este alcatuirea fiecaruia din diferite creatii ale altora,adunate in realitatea lui si pe care nu le observa ca nu sunt personale,ci le ia ca normalitate.Este vorba despre legi scrise si nescrise ,impuse ca strict necesare a fi respectate,pretentii avand ca baza o "poza" in societate,imitarea fara discernamant a altcuiva,datorita unor seductii ,repetarea spuselor si faptelor altora,pretins-importante etc.,etc.OBSERVAND atent propriul univers,iti dai seama ce iti apartine si ce este imitatie.Eliberand toate creatiile imprumutate,sistemele de credinte impuse,sau adoptate tacit dintr-un considerent iluzoriu,fiind foarte sincer cu tine insuti,constati ca,devii din ce in ce mai clar,curat,autentic.Adoptand doar ceea ce-ti serveste si ce e trecut prin constiinta proprie,nascut din constiinta proprie,devii UNITAR.Cioburile din care erai construit se faramiteaza si sunt indepartate,rand pe rand si poti "privi" atunci la realitatea ta ca fiind clara,curata PROPRIA creatie si traiesti sentimentul de STAPAN si SUVERAN.

   

   Oricum,ceea ce am scris sunt ......cuvinte.Trairea clara interioara a stapanirii asupra propriului "regat"este,pentru mine o experienta inedita,profunda,implinitoare,care-mi fortifica increderea .

   Am realizat ca singurul artizan al salturilor in constiinta este...CONSTIINTA.Nici un ritual,nici o practica sugerata de cineva,nici o regula nu aduce o astfel de experienta a expansiunii constiente,decat...CONSTIINTA.Am trait si traiesc in continuare CONSTIINTA CONSTIENTA DE EA INSASI care EU SUNT.

Experienta

Stiuta parca-ntr-un abis si banuita cu simturi nepamantene,neelucidate de omenesc,Experienta si-a facut aparitia pe neobservate,dar odata cu acesta aparitie ,un tumult de greutate impinsa de jos in sus a traversat corpul,central,insistand mai mult in zona capului,pe care l-a umflat pe dinauntru,absorbind ca-ntr-un vartej caruia nu putea sa i se impotriveasca nimic, senzatii de disconfort nascute dintr-o tendinta de oprire a "tavalugului" ce continua sa se miste rotindu-se sigur si insistent spre crestetul capului.Daca ,cumva ,toate simturile erau alertate nestiind la ce sa se astepte,traind o indescriptibila uimire ...pana sa aiba timp mintea sa ia o atitudine ,nestiind daca sa colaboreze,sau sa se impotriveasca,inevitabilul s-a produs....
Energetic ,capul s-a desfacut,despicatura se simtea largindu-se si tot ce se percepea anterior ca greu si dificil de impins s-a disipat printr-o bufnitura ce semana a fi indepartata,neviolenta,dar cu un recul in tot corpul pe care l-a facut sa se zguduie interior,moderat de puternic,iar ceea ce a urmat ...e dificil de descris.........Intr-o blandete ce cuprindea intreg corpul,o senzatie de bucurie jucausa ,alimentata parca de revarsari molcome ,cand caldute,cand racoroase, de tandrete sublima ...traiam sentimentul imbratisarii simtite in fiecare miime de milimetru de catre un ceva nefizic ...un ceva a carui atingere provoaca ...un zambet larg a fiecarei miime de milimetru din corp (corpuri ?),o expansiune gratioasa ,ca scufundata intr-o baie de bucurie divina,mult mai diafana(si-n acelasi timp mai profunda,implinitoare) decat cea simtita in mod curent.
"Impacare","Iubire simtita peste tot"...astfel reflectam si...fiind peste tot...asa am simtit (trait,experimentat) EU SUNT CEL CE SUNT.
Ravasitor , si uimitor,si incitant si...DIVIN.

Daca nu esti creator,esti victima

Oricine nu-si recunoaste calitatea de creator al propriei realitati,oricare ar fi ea,ramane sa se multumeasca cu calitatea de victima.Nimic din ceea ce se petrece in viata mea nu este meritul,sau "meritul" altcuiva.A-ti lua responsabilitatea inseamna a constientiza ca toate trairile,sentimentele,emotiile etc. sunt numai si numai creatiile celui ce le aduce in peisajul realitatii sale.Nu mai pot da vina pe nimeni,oricat ar parea de evident conform vechilor obisnuinte, de starea pe care o simt la un moment dat .Chiar daca mi se pare ca altul a creat circumstantele in care simt ceea ce simt...doar mi se pare pentru ca nu iau asupra mea responsabilitatea creatiei respective,hranindu-ma din aceeasi veche energie de a da vina pe altul,recunoscand,altfel spus,ca un altul dinafara mea este creator in propria-mi realitate.ACEASTA POSTURA ESTE DE VICTIMA.Victimizarea cauta implicit vinovati,stabiliti de mintea celui care eticheteaza astfel,in urma unei judecati pripite,ceea ce implica absenta ACCEPTARII a tot ce este ,oricum ar fi.Toate aceste "munci" interioare,cheltuitoare de energie,denota neiubire de Sine.
Asa ca,ma (va) iubesc,dar nu-mi pasa ! Imi savurez responsabilitatea de CREATOR al propriei realitati.

"CE FRUMOS !!!","CE MINUNAT !!!"sunt tot etichete

Aprecierea nu consta in exclamatii,rostite in virtutea obisnuintei,ci in intensitatea trairii interioare.Deseori sunt auzite laude emise de cei ce vor sa atraga atentia asupra trairilor lor.Trairile nu au nevoie de cuvinte,ba,cuvintele le vulgarizeaza,le stirbesc si mai fac si altceva :atrag atentia asupra "simtitorului" care simte prin cuvinte si ar vrea ca altii sa-i asculte parerea,ca eventual sa-l aprecieze pentru "elevatele" lui simtiri.
Chiar si o expunere profund-inteleapta a cuiva este deseori etichetata cu "frumoasa","buna","nemaipomenita" si daca intr-adevar exponentul a reusit sa atinga cele mai sensibile coarde ale sufletului ,invitand audienta la niveluri neumblate constient pana atunci,numai de laude nu are nevoie !
In aceste cazuri,fiindu-iatinsa FIINTA, in sensul real,omul se simte atat de plin,incat isi face bucuria de a savura profunzimea mesajului,fara a trancani.Ar fi o impietate.
Asa ca,fiind atent la emitatorii unor astfel de exclamatii,ca fin observator al intregii creatii,le cunosti stratul de profunzime atins deocamdata si stii cum sa-i abordezi ca invatator al constiintei.
Sa le explici aceste lucruri nu are rost pentru ca-ti vor replica imediat :"dar eu chiar din inima am spus ce-am spus".Nu chiar,nu tocmai !Inima nu foloseste cuvinte.Cuvintele,unelte ale unei alte unelte,mintea,sunt emise de la un alt nivel,nu al inimii.Nivelul inimii "vorbeste" prin tacere,pace...De aceea exista expresia :"mut de admiratie".
Lipsa prezentei interioare simtita si traita permanent,lasa "descoperita" entitatea si atunci CUVINTELE O FOLOSESC,cuvinte-repetitii care,talanga-balanga ,sunt rostite sa te afli in treaba ,sa nu taci ,sa-ti afisezi superioritatea simtirilor personale.Unde mai pui ca de multe ori,in situatii conjuncturale,astfel de cuvinte sunt rostite fara sinceritate,sa faca placerea celui ce-i sunt adresate.
Teatru ieftin!...Cand STAPANUL nu-i ACASA,cuvantul joaca pe masa,cand STAPANUL a sosit ,cuvantul a amutit si ...E TIMPUL DE TRAIT.

MESAGERII

   Mesajul meu,si-al tau,si-al tau...:

   "SI EU SUNT DUMNEZEU",

   Traieste doar traindu-l

   Si-mpartasindu-l  prin incorporare,

   Prin vie exprimare

   In VIATA ta aici pe Geea

   Nu altadata,nici dupa aceea,

   Ci chiar ACUM.

   Si-astfel,parfum

   Se raspandeste in trairi

   Si toate soaptele-s iubiri

   Launtrice,de nedescris ...

   De savurat ...Raiul promis...

   Si orizonturi tainice mijesc

   Si cresc,si cresc,

   Si  se preschimba-n maretii nemaiumblate

   De omul ce-a crezut ca-i mic,plin de pacate.

   TU,MESAGER,LE STII, LE POTI PE TOATE

   Le daruiesti traindu-le cu simplitate

   Si-atunci "cel mic" cunoaste ca se poate

   Si-ntai cu ne-ndrazneala,mai sfios,mai greu:

   Isi ia inima-n dinti:SI EU SUNT DUMNEZEU !

   

   Si rand pe rand se raspandeste

   Mesajul celui ce intr-adevar iubeste

   Pe tot Pamantul cunoscut

   Si-n cele ce-abia s-au nascut

   Mesaj trait

   Si daruit

   Nu povestit.

       Plecand de-ACASA l-ai purtat

       Si-ACUM c-ai meritat 

        ACASA-n tine s-a mutat

        TU esti ACASA,

        TU purtatul,

         TU meritatul,

         TU mutatul

         ESTI TOT CE ESTI

         (Nu-ti spun povesti)

         Si tie,tie,tie...iti aduc mesajul meu :

         SI TU ESTI DUMNEZEU !

   

   

   

   

Ce blanda-i acceptarea !

Cand spatiul ti-este trup,purtandu-ti trupul pamantesc,inchis pana de curand in hipnoza sistemelor de credinta limitative,TU-SPATIU reusesti sa desfaci lanturile greoaie ale mintii inacceptabile,restrictive,aducand si-n zona FIZICULUI ...ACCEPTAREA.
Permitand Divinului care esti ghidarea pe care este in stare s-o impartaseasca ,realizezi dintr-o data ca nu esti altceva decat SINELE si toate reprezentarile sunt potentiale exprimate ,efemere,jocuri si jucarii confectionate din energie intru bucuria diversificarii creatiei.
Constientizand ca orice manifestare umana este doar un joc,o experienta de dragul creatiei...nu-l mai cataloghezi etichetandu-l cu vreun calificativ,ci onorezi creatorul lui,care si-a asumat ,indiferent care-ar fi trairile omenesti rezultate,cunoasterea experientei.
Nu mai ai nimic de indreptat,de rectificat,de judecat ,"vazand" alegerea facuta ,de oricine-ar fi si oricum ar fi exprimarea ei, ca desfasurarea unui potential din miliardele de potentiale existente.O ACCEPTI NECONDITIONAT.Aceasta neconditionare iti da o liniste,pace,impacare,calm ...din care BUCURIA curge nestingherita ca o binecuvantare .
Ce blanda-i acceptarea! E gratioasa.E GRATIA DIVINA ONORAND CREATORUL SI CREATIA SA.

Se misca

Aud multe discutii despre faptul ca energiile se misca,si,de aceasta data intr-un mod nou,imprevizibil si de multe ori disconfortant.Ma refer la energiile interioare simtite chiar fizic in corp.Este,intr-adevar o efervescenta fara precedent,manifestata prin diverse miscari de impingere,tragere,invartire,presare,smulgere,ridicare,aspiratie,zguduire ...insotite de valuri de caldura,sau racoare.De nenumarate ori simtim imponderabilitate,senzatie de gol,de plutire...Important este SA LE PERMITEM sa fie,pentru ca toate acestea sunt provocate de transformarea ce se petrece in noi,prin noi si pentru noi,nemaintalnita pe pamant si astfel este "muncit" si Pamantu,Gaia.Eliberarea de vechile tipare nu poate fi lina,blanda ,trcand pe nesimtite pentru ca aceste tipare sunt intelenite de milenii,de eoni chiar.Cu cat simtim mai profund si mai acut aceasta lucrare,cu atat curatarea este mai clara.Este adevarat ca fiecare om simte in felul lui,dar e sigur ca nu poate fi ceva ce trece neobservat.Scotand frica din intampinarea acestor miscari,lucrarea se desfasoara spre bucuria ca ne inscriem pe drumul NOULUI."Rasplatata" este neanchipuit de conceput cu mintea noastra.Este trairea Fiintei,manifestarea Divinului din noi prin noi cu tot ce nici n-am indraznit vreodata sa ne imaginam,crezand ca doar Dumnezeu,sau Sfintii sau Arhanghelii au privilegiul acesta."Veti face toti ce fac eu,ba mai mult decat atat" au fost vorbe de instiintare adresate omenirii ca trairea Divinului nu-i este rezervata numai unui singur OM,ci este mostenirea noastra.
Asa ca,nu mai conteaza, acum cand suntem in fata Marelui Prag ce ne faciliteaza pasul spre VIATA IN ADEVAR,cat de dificile sunt simtite de corpurile noastre zbaterile Vechiului.Increzatori ca sta in puterea noastra,prin permitere,sa trecem prin aceste ultime ajustari,ramanand fermi pe pozitie ,ne regasim pe noi insine asa cum suntem ,Creatori Totali.
E prea dulce si implinitoare trairea Divinului pentru a ne mai crampona de cateva disconforturi !
Permit divinului care sunt sa se instaleze confortabil in corpul ce ma poarta pe Pamant,ca prea mi-e dor de OMUL-DIVIN MANIFESTAT printre oameni de la care oamenii se pot "molipsi" de dumnezeire,schimband suferinta in BUCURIE .
Si asa este ceea ce se petrece cu omenirea.